Ce au înţeles primii creştini sub expresia "ziua pregătirii" şi "sabat mare"?

Ce au înţeles creştinii din secolele I şi II când s-au referit la "sabat mare"?


Variante posibile:
1. sabat de sărbătoare anuală?
sau
2. sabat obişnuit de ziua a şaptea?

Articolul nu spune ca miercurea ar fi ziua a saptea (sabatul saptamanal). Da, sambata este ziua a saptea, sabatul saptamanal din antichitate; insa toate zilele de sarbatoare la evrei sunt sabate, adica nu se lucreaza in ele, sunt zile de repaus. Sabat inseamna repaus. Si deoarece nici in ziua a saptea si nici in ziua unei sarbatori nu se lucreaza, ambele tipuri de zile sunt numite sabate, adica repaus. Deci in saptamana patimilor au fost trei sabate. Doua de sarbatoare (joi si vineri) si un sabat saptamanal (sambata). 

"Nu se celebrează nici o sărbătoare fără să se facă ardere de tot şi fără ca toţi să se abţină de la orice muncă; în toate zilele festive, legea prevede deopotrivă şi aducerea jertfelor şi încetarea lucrului, după prinos urmând ospeţele." Citat din Antichitatile Iudaice, scrisa de Iosef Favius din secolul I, din neam de preoti

Ioan 19:14 Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: "Iată Împăratul vostru!"

Ioan 19:31. Iudeii deci, ca să nu rămână trupurile pe cruce în sabat, fiindcă era Pregătirea (pentru că acea zi de Sabat era mare), i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să fie luaţi.

Dupa alte manuscrise „pentru că ziua sabatului aceluia era mare“, deci nu era un sabat obisnuit, de ziua a saptea. Sabat mare se refera la o sarbatoare anuala si nu la un sabat obisnuit, de ziua a saptea. Faptul acesta reiese si din relatarea martiriului episcopului Policarp al Smirnei, cand era la fel un mare sabat si evreii erau la amfiteatru (circ) cu paganii si au contribuit fizic la cladirea rugului, carand lemne si alte materiale necesare (Capitolul XIII).

Fragment din Epistola adunarii din Smirna, despre martiriul lui Policarp, episcopul Smirnei (secolul II), Capitolul XIII:   RUGUL FUNERAR ESTE RIDICAT

"Această hotărâre a fost dusă la îndeplinire chiar mai repede decât a fost rostită; mulţimile au adunat îndată la un loc lemne şi vreascuri de prin prăvălii şi băi; mai ales evreii, potrivit obiceiului lor, au dat o mână de ajutor plini de nerăbdare.”

Epistola aceasta a fost scrisa imediat dupa eveniment si trimisa adunarilor crestine din jurul Smirnei.

Fragment din Epistola adunarii din Smirna, despre martiriul lui Policarp, episcopul Smirnei (secolul II), Capitolul XXI: TIMPUL MARTIRIULUI

"Binecuvântatul Policarp, in a doua zi a lunii Xanthic, cu sapte zile înainte de prima zi a lunii mai, in sambata mare, in ceasul al optulea a suferit martiriul."

Asistam la acelasi limbaj ca in Evanghelia dupa Ioan. Este clar ca avem de a face cu un sabat de sarbatoare anuala, deoarece atunci singura exceptie de la munca era gatitul si implicit caratul lemnelor pentru foc si facerea focului pentru gatit. Evreii din Smirna, obisnuiti ca in timpul sarbatorii se poate cara lemne si face foc, au profitat de aceasta dezlegare si au contribuit la facerea rugului.

Textul englez: "Now the blessed Polycarp was martyred on the second day of the month of Xanthicus, ..., on a great Sabbath at the eighth hour. ..."

In ce anotimp si in ce luna era luna Xanthikos (Xanthic)? Cum era sarbatoarea din acea luna la evrei?

Putem afla din "Istoria bisericească" a lui Socrates Scolasticul, care a trait in secolele IV si V (n. c. 380; d. dupa 439)
"(....) cand soarele este în Aries (constelatia Berbec: 21 martie - 20 aprilie), în luna numit Xanthicus de antiohieni, și Aprilie de către romani." (Cartea 5, Capitolul 22)
Textul englez:

"when the Sun is in Aries, in the month called Xanthicus by the Antiochians, and April by the Romans.'"

Deci era primavara in luna martie/aprilie, comparat cu calendarul actual.
Luna Xanthic, face parte din Calendarul Macedonean:
Luna I: Dios (o parte din Octombrie si o parte din Noiembrie)
Luna II: Apellaios (Noiembrie/Decembrie)
Luna III: Audynaios (Decembrie/Ianuarie)
Luna IV: Peritios (Ianuarie/Februarie)
Luna V: Dystros (Februarie/Martie)
Luna VI: Xanthikos (Martie/Aprilie)
Luna VII: Artemisios (Aprilie/Mai)
Luna VIII: Daisios (Mai/Iunie)
Luna IX: Panamos (Iunie/Iulie)
Luna X: Loios (Iulie/August)
Luna XI: Gorpiaios (August/Septembrie)
Luna XII: Hyperberetaios (Septembrie/Octombrie)

Istoricul Iosef Flaviu din secolul I, din neam de preoti evrei, ne explica in mod clar, cum era sarbatoarea din luna Xanthic:

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în zodia Berbecului (căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor), să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Pastele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat; în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu (căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."

Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

Textul in engleza:

Antiquities of the Jews', Book 3, Chapter 10, 5-
"In the month of Xanthicus, which with us is called Nisan and begins the year, on the fourteenth day by lunar reckoning, the sun being then in Aries, our lawgiver, seeing that in this month we were delivered from bondage to the Egyptians, ordained that we should year by year offer the same sacrifice which....we offered then on departure from Egypt-the sacrifices called Pascha. And so in fact we celebrate it by fraternities, nothing of the sacrificial victims being kept for the morrow. On the fifteenth the Passover is followed up by the Feast of Unleavened Bread, lasting seven days, during which our people subsist on unleavened loaves..." (Antiquities 3.10.5).


Sa comparam ce spune vlastarul de preot din antichitate, cu ce sta scris in Biblie:

Levitic 23:9-14

“Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:, Cînd veţi intra în ţara pe care v-o dau şi cînd veţi secera sămănăturile, să aduceţi preotului un vas, ca pîrgă a secerişului vostru. El să legene vasul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi, după Sabat (adica sabatul de sarbatoare din 15 Nisan). În ziua cînd veţi legăna vasul, să aduceţi, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur; să adăugaţi la el două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, ca dar de mîncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; şi să aduceţi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. Să nu mîncaţi nici pîine, nici spice prăjite sau pisate, pînă în ziua aceasta, cînd veţi aduce un dar de mîncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui.” 

Vedem din acest loc, corelat cu marturia lui Iosef Flaviu, ca vasul de orz ce trebuia leganat era in data de 16 Nisan. Deci in 15 Nisan era "sabat" de sarbatoare, aceasta zi fiind capul sarbatorii, era ziua ce deschidea ciclul de sapte zile de sarbatoare, de aceea era numit "sabat mare" (Ioan 19:31).

Recapitulare:
14 Nisan = "Pregatirea" adica "ziua pregatirii mielului cu sos din verdeturi amare" (Pastele) - in aceasta zi se putea lucra, nu era o sarbatoare, ci doar o masa festiva in cinstea eliberarii din Egipt
15 Nisan = "Prima Zi Din Sarbatoarea Azimilor" adica "capul sarbatorii, sabatul mare" (prima zi din cele sapte zile de sarbatoare). Nu se lucrau munci obisnuite, doar cele pentru festival. Era sabat, adica "Repaus".
16 Nisan = "A Doua Zi Din Sarbatoarea Azimelor" cand se desfasura la templu cremonialul leganarii snopului de orz din prima recolta a anului" = dupa ce a fost uscat in prealabil, treierat si macinat. Nu se lucrau munci obisnuite, doar cele pentru festival. Era sabat, adica "Repaus".

Asadar in "saptamana patimilor", au fost trei sabate. Doua sabate de sarbatoare, iar unul (in 17 Nisan) de rand, un sabat saptamanal.
La Matei 28:1 apare de doua ori cuvantul "sabate" la plural, in felul urmator:
 "Opse de sabbatōn ("sabbate" la plural) tē epiphōskousē esi mian sabbatōn ("sabbate" la plural) ..." 
Textul poate indica prima zi de dupa doua sau mai multe zile de sabat sau prima zi dintre cele doua sabate saptamanale...
Unii traduc textului grec de la Matei 28:1 in acest mod:
International Standard Version
After the Sabbaths ("dupa sabate" la plural), around dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to take a look at the burial site.
Young's Literal Translation
And on the eve of the sabbaths ("dupa sabate" la plural), at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,
Berean Literal Bible
And after the Sabbaths, it being dawn toward the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary came to see the tomb.
The Aramaic Deception -- Matthew 28:1.
"And on the later of the Sabbaths, at the dawning on the first of the Sabbaths, Miryam of Magdala and the other Miryam came to see the tomb."
"Si la cea din urma (zi) de sabate, pe cand se lumina pe prima (zi) de la sabate ..."
Textul este foarte greu de tradus... si unii (care sustin ca ar fi vorba de sabate) si altii (care sustin ca e vorba de saptamana) par sa fie la egalitate.

Indiferent cine are dreptate in traducerea textului grec de la Matei 28:1, cele doua zile de sarbatori consecutive, explica de ce femeile cucernice nu au putut merge mai repede la mormant, desi au trecut trei zile si trei nopti, exact cum a profetit Domnul nostru Isus Christos si cum au inteles si altii:
"Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Mat.12:40)
"si i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: "Dupa trei zile voi invia." (Mat.27:63)
"Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invie." (Marc.8:31) "μετὰ τρεῖς ἡμέρας" in Textus Receptus, confirmat de Bruce M. Metzenger, Textul Noului Testament, pagina 297 
"Caci invata pe ucenicii Sai si zicea: "Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor; ei Il vor omori, si a treia zi dupa ce-L vor omori, va invia." Marcu 9:31. (anumite manuscrise)
"care isi vor bate joc de El, Il vor bate cu nuiele, Il vor scuipa si-L vor omori; dar, dupa trei zile, va invia." (Marc.10:34)

Asa se explica si graba Mariei Magdalena, de a merge cu "noaptea in cap" la mormant, pe cand era inca intuneric:
Ioan 20:1"În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt."

Repet:
Articolul nu spune ca miercurea ar fi ziua a saptea (sabatul saptamanal). Da, sambata este ziua a saptea, sabatul saptamanal din antichitate; insa toate zilele de sarbatoare la evrei sunt sabate, adica nu se lucreaza in ele, sunt zile de repaus. Sabat inseamna repaus. Si deoarece nici in ziua a saptea si nici in ziua unei sarbatori nu se lucreaza, ambele tipuri de zile sunt numite sabate, adica repaus. Deci in saptamana patimilor au fost trei sabate. Doua de sarbatoare (joi si vineri) si un sabat saptamanal (sambata). 

Autorul articolului (adică eu = Ionică Takacs) nu susţine obligativitatea sabatului săpămânal sub Noul Legământ.

Ce trebuie tinut acum: Sabatul sau duminica, ambele sau ...?

Pace, har si binecuvantari in intelegerea adevarului, de la Tatal nostru ceresc si de la Fiul sau, Domnul si Mantuitorul nostru Ieshua Mesia (Isus Christos)!
Ce trebuie tinut acum: Sabatul sau duminica, ambele sau ...?
As dori sa va marturisesc opinia mea, bazata pe un indelung studiu biblic, insotit de rugaciune.
Incep prin a va aduce in amintire Osea 2:11, de care din pacate nimeni dintre pro-sabatisti nu tine cont.
"Şi voi face să înceteze toată veselia ei, sărbătorile ei, lunile cele noi ale ei şi sabatele ei şi toate adunările ei de sărbătoare."
Acest verset arata ca sabatul poate inceta pentru o vreme, ceea ce cei care iubesc sabatul mai mult decat adevarul, nu vor accepta sa auda, spunand ca acest verset nu este inteles de cei care afirma asa ceva.
Cei care iubesc sabatul mai mult decat adevarul, isi fac din el un idol. Caci ce este un idol? Pe langa statui si picturi ale idolilor sculptati, turnati si pictati, orice lucru care te robeste si te face sa-l iubesti si sa-i slujesti in mod necugetat, este un idol si este o inchinare la idoli: Coloseni 3:5. "Omorâţi deci mădularele voastre, cele de pe pământ: curvie, necurăţie, patimă, poftă rea şi lăcomie, care este idolatrie"
Iar ca acest aspect - adica implinirea profetiei - poate sa serveasca ca precedent pentru o alta incetare a sabatului pentru un timp, inchinatorii de acest fel, ar considera chiar o blasfemie. Treaba lor, ei vor raspunde.
Impreuna cu acest verset (Osea 2:11), as dori sa va mai recomand niste piste despre sabat.
Despre ce este vorba pe scurt:
1. Sabatul a fost "facut" pentru om si nu pentru ingeri, altfel cum ar veghea ingerii in sabat asupra credinciosilor si sa-i scape? Deci sabatul n-a existat inainte de oameni. Concluzia ca "sabatul" este din "vesnicii" este falsa.
„Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sabat.” (Marcu 2:27)
Ceea ce este "facut" nu poate fi din vesnicii. Si inca ceva: daca sabatul ar fi existat inainte de om, ar fi insemnat ca omul sa fie facut pentru sabat si nu viceversa.
2. Sabatul a fost descoperit abia lui Moise, la muntele Sinai (conform cartii lui Neemia).
Neemia 9:13. Te-ai coborat pe muntele Sinai, le-ai vorbit din inaltimea cerurilor si le-ai dat porunci drepte, legi adevarate, invataturi si oranduiri minunate.
14. Le-ai facut cunoscut sabatul tau cel sfant si le-ai dat prin robul tau Moise, porunci, invataturi si o lege.
Aici se argumenteaza de catre pro-sabatisti ca sabatul a fost uitat in robia din Egipt, dar atunci de ce nu se pomeneste o iota despre faptul ca cineva dintre credinciosii de inaintea coborarii in Egipt ar fi tinut sabatul?
3. Ce credeti despre Osea 2:11?
"Voi face sa inceteze toata bucuria ei, sarbatorile ei, lunile ei cele noi, sabatele ei si toate praznicele ei."
a) s-a implinit deja
b) urmeaza sa se implineasca
Oricum ati interpreta, cuvantul de aici este o profetie si trebuie sa se implineasca, daca inca nu s-a implinit.
4. Orice om lucid la minte, care a citit toata Biblia, va alege punctul a) stiind la ce perioada se refera: la perioada exilului, evreii fiind exilati in locuri unde nu li s-a permis sa-si tina sarbatorile. "Incetarea sabatului" nu poate fi facuta decat de cineva care este "Domn" al sabatului, "Domn" peste sabat... Daca sabatul nu ar putea inceta, ar fi egalul acestui Domn si nu supusul lui.
Marcu 2: 28 "asa ca Fiul omului este Domn chiar si al sabatului"
5. Punctul 4 creaza un precedent. Ceea ce a fost "incetat" odata, mai poate inceta si a doua oara, daca "Domnul sabatului" vrea asta.
6. Conform cartii Faptele Apostolilor, in Noul Legamant sabatul nu a fost reconfirmat, nici pentru ziua a saptea, nici pentru ziua intai si nici pentru o alta zi (vinerea, ca la musulmani), stiindu-se ca adevaratul "Israel" va merge iarasi in robia neamurilor, ceea ce s-a intamplat dupa anul 70 si apoi din nou in anul 125, cand dupa reprimarea rascoalei condusa de Bar Kochba si rabinul sef Akiba, religia evreilor a fost scoasa in afara legii, de catre autoritatile romane. Cei ce au fost prinsi ca isi exercitau religia mozaica sau chiar si numai o parte din ea, au fost arsi pe rug. Istoria consemenaza moartea pe rug a 10 rabini, care au fost prinsi asupra faptului si ucisi. Dumnezeu nu a mai intervenit ca altadata.
Faptele Apostolilor 15:
1. Cativa oameni, veniti din Iudeea, invatau pe frati si ziceau: "Daca nu sunteti taiati imprejur dupa obiceiul lui Moise, nu puteti fi mantuiti."
2. Pavel si Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe si pareri deosebite; si fratii au hotarat ca Pavel si Barnaba si cativa dintre ei, sa se suie la Ierusalim la apostoli si prezbiteri, ca sa-i intrebe asupra acestei neintelegeri.
3. Dupa ce au fost petrecuti de biserica pana afara din cetate, si-au urmat drumul prin Fenicia si Samaria, istorisind intoarcerea neamurilor la Dumnezeu; si au facut o mare bucurie tuturor fratilor.
4. Cand au ajuns la Ierusalim, au fost primiti de biserica, de apostoli si de prezbiteri, si au istorisit tot ce facuse Dumnezeu prin ei.
5. Atunci unii din partida fariseilor, care crezusera, s-au ridicat si au zis ca neamurile trebuie sa fie taiate imprejur si sa li se ceara sa pazeasca Legea lui Moise.
6. Apostolii si prezbiterii s-au adunat laolalta, ca sa vada ce este de facut.
7. Dupa ce s-a facut multa vorba, s-a sculat Petru si le-a zis: "Fratilor, stiti ca Dumnezeu, de o buna bucata de vreme, a facut o alegere intre voi, ca, prin gura mea, neamurile sa auda cuvantul evangheliei si sa creada.
8. Si Dumnezeu, care cunoaste inimile, a marturisit pentru ei si le-a dat duhul sfant ca si noua.
9. N-a facut nicio deosebire intre noi si ei, intrucat le-a curatat inimile prin credinta.
10. Acum, dar, de ce ispititi pe Dumnezeu si puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta?
11. Ci credem ca noi, ca si ei, suntem mantuiti prin harul Domnului Isus."
---
19. De aceea, eu sunt de parere sa nu se puna greutati acelora dintre neamuri care se intorc la Dumnezeu;
20. ci sa li se scrie doar sa se fereasca de pangaririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate si de sange.
---
24. Fiindca am auzit ca unii, plecati dintre noi fara vreo insarcinare din partea noastra, v-au tulburat prin vorbirile lor si v-au zdruncinat sufletele, zicand sa va taiati imprejur si sa paziti Legea;
25. noi, dupa ce ne-am adunat cu totii laolalta, cu un gand, am gasit cu cale sa alegem niste oameni si sa-i trimitem la voi impreuna cu preaiubitii nostri Barnaba si Pavel,
26. oamenii acestia care si-au pus in joc viata pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27. Am trimis, dar, pe Iuda si pe Sila, care va vor spune prin viu grai aceleasi lucruri.
28. Caci s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua sa nu mai punem peste voi nicio alta greutate decat ceea ce trebuie,
29. adica: sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie, lucruri de care, daca va veti pazi, va fi bine de voi. Fiti sanatosi!" 

Pro-sabatistii inteleg Matei 24:20 foarte gresit:
"Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta." Matei 24:20
Acest text nu sprijina viziunea pro-sabatista din doua motive:
1. Se adresa auditoriului de atunci, avertizandu-i de ocupatia brutala a fortelor romane, care s-a si intamplat, din 66 pana in anul 70. Majoritatea acelora care n-au fugit, au pierit, fie din mana romanilor, fie din mana insurgentilor, ca victime colaterale (brutalizare, jefuire, infometare, etc.)
Matei 24:
15 De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! - 16 atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; 17 cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; 18 şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. 19 Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Marcu 13:
14 Cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii` stînd acolo unde nu se cade să fie, -cine citeşte să înţeleagă-atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi. 15 Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea. 16 Şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. 17 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Sa vedem paralela acestor versete in Luca 21:
20 Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. 21 Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. 22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. 23 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile!
2. Si in contextul de la punctul 1, vedem ca este vorba de Iudea si de prapadul urias ce urma sa vina asupra Iudeii, prin armatele romane, cum a prezis profetul Daniel. Acest prapad nu trebuie confundat cu necazul cel mare descris in Apocalipsa. Expresia de la versetul 21 "cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi" este un text "incurca lume", care nu a existat in aceasta forma, conform cu textul din Biblia antica latina...
Marturia textului latin antic:
Sa vedem ce spune contextul din Matei 24:20-21 si Marcu 13:18-20 conform cu textul vechi latin:
20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într'o zi de Sabat.
21 Pentrucă atunci (fuga voatra) va fi mare (in sens de "grea"), ca nicicand. 22 Şi dacă zilele acelea n'ar fi fost scurtate, nimeni n'ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
Aici se vorbeste de o fuga mare si urgenta (versetele 17 si 18), din fata unei urgii profetita inca de pe timpul profetului Daniel, cum n-a mai fost in viata lor.
La fel stau lucrurile si la Marcu 13:18-20, conform cu acelasi text antic latin. 18 Rugaţi-vă dar ca sa nu fie iarna. 19 (Pentru ca daca ar fi iarna) Ar fi zile (grele peste voi), cum nu au mai fost de cand Dumnezeu a creat. 20 Şi dacă n'ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n'ar scăpa; dar le -a scurtat din pricina celor aleşi.
Sa vedem ce spune si Luca 21: 22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris (la Daniel 9:24-27). 23 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia. 24 Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.
Romanii au facut prapad tara lui Israel, si au ucis cu o brutalitate mare multi oameni, suferintele si chinul indurat de populatie datorita asediilor si infometarii fiind de nedescris.
Versetul 22 arata micul ragaz in care armatele romane s-au retras pentru putin timp in anul 66, ca sa revina cu si mai mare furie distrugatoare. In acest mic ragaz trebuia ca credinciosii care nu au ascultat porunca de a fugi la munti (versetele 16-18) sa se mai poata adaposti in munti, ceea ce au si facut refugiindu-se in muntii de dincolo de Iordan.
De ce urma ca fuga sa fie si mai grea in iarna? Vorba presedintele Basescu "iarna nu-i ca vara" a ajuns celebra, adica iarna este mai greu ca sa te refuciezi din fata armatelor de ocupatie. Dureros de simplu.
De ce urma ca fuga sa fie si mai grea, INTR-O ZI DE SABAT? Deoarece daca fuga incepea intr-o zi de sabat, mentalitatea celorlalti (a evreilor necrestini) ar fi fost una de opozitie sau chiar de persecutie, din moment ce acestia credeau ca nu ai voie sa calatoresti in ziua sabatului si te-ar fi putut acuza ca fugi la inamic.
Prin urmare, nu avem cadru contextual ca sa putem plasa aceste evenimente dureroase in necazul cel mare aratat in cartea Apocalipsa. Aici este vorba doar de marea stramtorare a evreilor din primul secol, despre acele "zile de razbunare" care s-au si implinit cu varf si inca indesat. Profetul Daniel a prezis ca razboiul cu romanii urma sa tina pana la distrugerea totala a Iudeii, ceea ce s-a si intamplat... Dupa reprimarea rascoalei condusa de Bar Kochba (123- 125), au ramas nedistruse doar cateva localitati in Galileea.
7. Isaia 66:23 nu poate fi adus in sprijinul continuitatii sabatului, fiindca atunci si sarbatoarea lunilor noi ar trebui celebrate. O explicatie corecta este ca sabatul si lunile noi vor fi tinute din nou abia pe noul pamant, conform cu scenariul descris in cartea lui Isaia 66:24: oamenii care scapa de judecata distrugatoare, datorita pocaintei lor, vin sa se inchine in fiecare luna noua si fiecare sabat.
Asadar sabatul a incetat de doua ori pe parcursul istoriei:
1. in perioada exilului babilonian
2. in perioada harului: de la inaltarea Domnului Isus pana la revenirea sa
Recunosc ca sabatul a fost in ziua a saptea (sambata), insa el a incetat odata cu intrarea in vigoare a Noului Legamant. Dupa cum de doua ori a incetat tot la fel de doua ori gasim si reinstaurarea lui, odata atunci cand exilatii s-au intors in patria lor, pe timpul lui Ezra si Neemia si din nou, cand va incepe regatul mesianic. Toti cei care iubesc adevarul vor intelege cele scrise, insa cei iubitori de doctrine si datini, ma indoiesc...
Daca nu trebuie tinut sabatul, trebuie tinuta duminica sau amblele sau vinerea? In cartile Noului Legamant nu avem o porunca clara cand sa ne odihnim, urmand ca fiecare sa se odihneasca cand poate. Odihna trupului este buna. 

Se inmultesc martorii apararii: 1 sau 2 martori ai apararii contra 9 martori ai acuzarii sau ...?

Un autor adventist sustine ca avem doar un singur martor pentru a argumenta ca Domnul Isus a stat trei zile si trei nopti in mormant: Matei 12:40. Numai ca martorul acesta e insusi Isus.
"Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Mat.12:40)

Un prieten de pe facebook, sustine ca avem 2 martori contra 9 martori in cazul zilelor in care a stat Domnul Isus in mormant, deoarece pe de o parte in Biblie se scrie ca va fi trei zile si trei nopti in mormant, iar pe de alta parte se arata ca n-a stat decat 1,5 zile.

Dau un search pe ebible.ro pentru textele cu cei doi martori, punand in motorul de cautare "va invia dupa trei zile" si imi da:

• si i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: "Dupa trei zile voi invia." (Mat.27:63)
• Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invie. (Marc.8:31) "μετὰ τρεῖς ἡμέρας" in Textus Receptus, confirmat de Bruce M. Metzenger, Textul Noului Testament, pagina 297
• care isi vor bate joc de El, Il vor bate cu nuiele, Il vor scuipa si-L vor omori; dar, dupa trei zile, va invia." (Marc.10:34)

Numar martorii: unu, doi, trei... hm, se inmultesc, de la unu ajung la trei.

Apoi ma apuc sa verific ce spun ceilalti martori:
"Caci invata pe ucenicii Sai si zicea: "Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor; ei Il vor omori, si a treia zi dupa ce-L vor omori, va invia." Marcu 9:31.
Textul de mai sus este tradus dupa unele manuscrise care au "hemera" (singular), insa exista si manusrise care au "hemeras" (plural). Care varianta o luam? Cea care corespunde cu ce a spus Domnul Isus la Matei 12:40. De ce sa iau marturia manuscriselor care il neaga pe Domnul Isus si sa nu iau marturia manuscriselor care il confirma? 
Asadar textul suna ca si la Marcu 10:34 unde este tot "hemeras": 
"Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor; ei il vor omori, si dupa trei zile ce-L vor omori, va invia." Marcu 9:31.

Deci martorii apararii s-au ridicat la patru, pe cand cei ai acuzarii au scazut la 7.


Matei 16.21; 17.23; 20.19; are intr-adevar "hemera" (la singular), insa in doua locuri are "hemeras" (la plural): Matei 12:40, 27:64. Trei contra doi.

Tot "hemera" apare si in Luca 9.22; 18.33; 24.7.

Luca 13.32 nu are nici o legatura cu subiectul, nu apare nici macar cuvantul "zi" in text: "Şi El le-a spus: „Mergeţi şi spuneţi-i vulpii aceleia: «Iată, scot demoni şi fac vindecări astăzi şi mâine, iar a treia voi sfârşi».

In total avem 4 martori ai apararii si 6 martori ai acuzarii, plus inca doi, unul din Fapte si unul din 1Corinteni, in total 8. 4 contra 8.

Cum se explica? 

Fie a fost o mana tendentioasa care din "hemeras" a facut "hemera", ca ziua rastignirii sa fie vineri, fie avem de a face cu o anumita perspectiva a socotelii zilelor, de exemplu, daca ziua rastignirii n-a fost pusa, ci se calcula ca prima zi, ziua imediat ce urma dupa rastignire, atunci martorii acuzarii se pot transforma chiar in martorii apararii, fiindca atunci ies trei zile si trei nopti, calculati de miercuri, daca Domnul Isus a inviat sambata sau joi, daca Domnul Isus a inviat duminica.

Daca ziua rastignirii a fost vinerea, il acuza - chiar si indirect - pe Domnul Isus ca ar fi profet fals, care n-ar fi spus adevarul atunci cand a rostit celebra sa profetie:  "Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Matei 12:40)

De ce liderii cultului Martorii Lui Iehova nu sunt consecventi in viziunea lor despre sange?

Vreau sa fac o precizare foarte importanta de la inceput: Nu sunt de acord cu viziunea religioasa pe care o duc liderii cultului Martorii Lui Iehova, fata de sange, mai exact: fata de transfuziile de sange. Ei spun ca este gresit faptul de a accepta o transfuzie de sange. Daca ceea ce pretind ei in aceasta viziune religioasa fata de transfuziile sanguine nu este in acord cu voia lui Dumnezeu, ei fac un pacat. Daca ei incalca aceasta viziune a lor sunt inconsecventi, si inconsecventa este un pacat. Asadar ei vor face doua pacate grave: sa ceara ceea ce Dumnezeu nu cere si sa-si incalce propria lor lege. Deci ei fac un pacat dublu si inca cate, deoarece problema are multe ramificatii.

In anul 2004, siteul oficial al cultului Martorii Lui Iehova descrie "legea" ce o au, in cei mai categorici si clari termeni, astfel: "Sa ne amintim ca Iehova ne cere sa ne abtinem de la singe. Aceasta inseamna ca nu trebuie sa introducem pe absolut nici o cale in organismul nostru singe de la alte persoane sau chiar propriul nostru singe care a fost depozitat (Faptele 21:25). Astfel, adevaratii crestini nu vor accepta o transfuzie de singe."

Va rog sa retineti fraza: "Aceasta inseamna ca nu trebuie sa introducem pe absolut nici o cale in organismul nostru singe de la alte persoane sau chiar propriul nostru singe care a fost depozitat".
 
Accentuez ce spune legea lor: ca nu pot lua sange strain "pe absolut nici o cale"

"Legea" in cauza este luata de pe siteul oficial al Martorilor lui Iehova, (acum schimbat in jw.org) http://www.watchtower.org, unde era accesabila la sectiunea „Sa aratam respect fata de viata si singe”, unde era comunicata politica oficiala a gruparii religioase. „Si singele este sacru in ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu spune ca sufletul sau viata, este in singe. Prin urmare, este gresit sa mincam singe. (...) Este gresit faptul de a accepta o transfuzie de singe? Sa ne amintim ca Iehova ne cere sa ne abtinem de la singe. Aceasta inseamna ca nu trebuie sa introducem pe absolut nici o cale in organismul nostru singe de la alte persoane sau chiar propriul nostru singe care a fost depozitat (Faptele 21:25). Astfel, adevaratii crestini nu vor accepta o transfuzie de singe. Ei vor accepta alte tipuri de medicatii, cum ar fi transfuzarea unor produse care nu contin singe. Ei vor sa traiasca, insa nu vor incerca sa-si salveze viata incalcind legile lui Dumnezeu. — Matei 16:25”. 

Respecta liderii cultului Martorii Lui Iehova aceasta lege categorica de a nu lua sange strain "PE ABSOLUT NICI O CALE"?

Nu, deoarece ei permit transplantele de organe. Si vreau sa fac iarasi trei precizari importante:
1. Sunt de acord cu transplantele de organe, deci nu scriu acest articol impotriva lor.
2. Candva liderii cultului Martorii Lui Iehova nu acceptau nici un fel de transplant de organe, numind aceasta practica medicala "canibalism". Insa au revenit asupra acestei decizii deoarece traiau foarte mult si aveau nevoie de anumite transplante.
3. Orice organ uman contine sange, fara de care s-ar instala lepra sau putrefactia. Orice organ uman este mort fara sange si nu se poate transplanta. De exemplu, intr-o fabrica de mobila, un muncitor si-a taiat toate degetele de la o mana la un fierastrau circular, iar cineva din fabrica, din nestiinta, le-a pus intr-o punga cu apa. Pana ce a ajuns salvarea, apa a ajutat ca sangele sa se scurga mai bine din degetele taiate si astfel, nu s-a mai putut face operatia de repunere a degetelor la locul lor. Degetele taiate "au murit" din lipsa de sange. Deci orice organ transplantat trebuie neaparat sa contina sange in cantitate suficienta, fara de care nu se poate face transplantarea.

Avand in vedere punctul 3, liderii cultului Marorii Lui Iehova isi incalca legea care spune ca ei nu pot introduce sange strain in trupul lor "pe absolut nici o cale".

Da mai departe articolul, daca iubesti si iti pasa de viata semenul tau neinformat! 

Marcu 12:

• Cea mai mare poruncă
• 
  
• ²⁸ Unul* din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”
• * Mat 22:35;
• ²⁹ Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă*, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn’
• * Deut 6:4; Luca 10:27;
• ³⁰ şi ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi.
• 
  
• ³¹ Iar a doua este următoarea: ‘Să* iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
• * Lev 19:18; Mat 22:39; Rom 13:9; Gal 5:14; Iac 2:8;
• ³² Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că* nu este altul afară de El
• * Deut 4:39; Isa 45:6; Isa 45:14; Isa 46:9;
• ³³ şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine este* mai mult decât toate arderile-de-tot şi decât toate jertfele.”
• * 1 Sam 15:22; Osea 6:6; Mica 6:6; Mica 6:7; Mica 6:8;
• ³⁴ Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi* nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.
• 
  

Lingvistica si istorie pusa in slujba celor interesati si framantati de intrebari, la care cauta raspunsuri

Dedicat expres fratelui Nastasa Ovidiu Laurentiu, Dumnezeu sa-l binecuvanteze, ca sa prospere in orice va face pentru Cuvantul sfant al lui Dumnezeu!

Pe langa oameni care nu doresc sa pronunte deloc numele lui Dumnezeu, am intalnit oameni de parerea cealalta, care mai nou resping si cuvantul "Dumnezeu", dorind sa spuna doar "Elohim". Ei cred ca Dumnezeu este nume de "zeu" pagan. Dar nici vorba, cuvantul Dumnezeu nu este un nume, este un titlu. Oricine studiind Septuaginta greaca (prima traducere a Torei intr-o alta limba) care este redactata din secolul II ien, poate vedea ca cei 72 de carturari evrei, reprezentanti ai tuturor triburilor, au tradus titlul Elohim prin Theos si au lasat numele divin netradus, scriindu-l cu litere ebraice. Asa a facut si Aquila, un ucenic al marelui rabin Akiba, in secolul I en. La fel au facut si primii crestini, in frunte cu apostolii, care au scris scrisori in greaca.
Deci etimologic - toti acestia - nu au gasit nimic rau in cuvantul Theos.
Ce inseamna "theos" din punct de vedete etimologic? Unii cercetatori sustin ca inseamna "ceresc".
In greaca eolică (vorbita in timpul Razboiului Troian in partea centrala si de est a Greciei) "theos" se scria "deus", ca in latina. Deci ambele cuvinte inseamna acelasi lucru. Daca transpunem in romana, care este o limba neo-latina (neo-latina inseamna latina noua, adica latina evoluata din punct de vedere lingvistic), cuvantul "Dumnezeu" inseamna "Domnul Ceresc" de la "Dominus (Domn, Stapan)" si "Deus" (Ceresc). In limba vlaha (romana veche) Dominus Deus si forma ei Domine Deo a evoluat spre "Dumniedzo", de unde s-a cristalizat prin lingvistii moderni in forma "Dumnezeu". Deci cuvantul Theos, Deo, sau Dumnezeu este acceptabil din punct de vedere etimologic, adica din punct de vedere al insemnatatii cuvintelor din sursa primara. Etimologia este o stiinta care se ocupa cu studiul sensurilor cuvintelor.
ETIMOLOGÍE, etimologii, s. f. 1. Stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice. 2. Ramură a lingvisticii care studiază originea cuvintelor unei limbi. ♦ (Gram.; înv.) Morfologie. 3. Etimon. ◊ Etimologie multiplă = proveniență a unui cuvânt din două sau din mai multe surse diferite. Etimologie populară = modificare a formei sau a sensului unui cuvânt (recent intrat în limbă) sub influența unui cuvânt mai cunoscut cu care prezintă asemănări de formă și uneori de sens. – Din fr. étymologie, lat. etymologia.
Revenind la practica eliminarii numelui divin din uz, putem demonstra stiintific, din sursele istorice, ca frica de a nu mai folosi numele divin, nu a fost data de superstitie ca prim factor (insa nu doresc sa spun ca acest element n-a jucat nici un rol), ci de decretele contra religiei mozaice date mai intai sub Antiochus Epifanes in secolul II ien, care nu a fost o interdictie totala, ci una in sens reformator, de a greciza fortat religia mozaica, si mai apoi de catre autoritatile imperiale romane, in secolul II en, care au impus o interdictie totala impotriva religiei mozaice, aceasta devenind "religia non grata" in sens total.
Asadar, s-a eliminat aceasta practica a scrierii numelui divin cu caractere ebraice, din frica, deoarece dupa rascoala galileanului Bar Kocba, un descendent al familiei davidice (123-125), religia mozaica si tot ce apartinea de ea a fost scoasa in afara legii. Interdictia a fost totala si foarte aspra, fiind insotita de pedeapsa cu moartea pentru faptasi si cu biciuire brutala pentru cei ce stiau si nu denuntau pe practicanti. Ultimul reprezentant activ al preotimii, Chanania din Galileea, fiul preotului Teradion, care mai pastra traditiile sarbatorilor de la Templu, implicit sunatul din trambite si benedictiile (rostirea binecuvantarilor, cand se invoca numele divin) a fost ars pe rug, in public, tocmai pentru ca a folosit Tora si numele divin in public, in timpul unei benedictii preotesti. Sotia lui a fost biciuita brutal tot in public, pentru ca nu l-a denuntat si fiica lor a fost vanduta ca sclava.
Frica de represalii a fost atat de mare incat chiar si crestinii au intrat in panica si au inceput a se dezice de practicile evreiesti, adunandu-se duminica, adoptand calendarul si sarbatorile paganilor, modeland dogmatica crestina dupa obiceiurile lasate de filozofii pagani si excomunicand in anul 130 adunarea iudeo-crestina, sub acuzatia de erezie suprema. In acest timp scrierile evreiesti au fost colectate si arse din unele biserici (sub conducerea lui Marcion si adeptii lui) iar cele crestine au fost corupte si s-a procedat la redarea numelui divin prin Kurios (Domn).

Felicitari fratilor Ratiu Viorel si Isfa Alin, care in versiunile lor au revenit de la cuvantul "Zeu" la cuvantul "Dumnezeu".
Multumesc lui Dumnezeu, ca le-a dat gandul cel bun. Nici asa nu era gresit, insa, crea impresia ca ceva este in neregula la sensul (intelesul) cuvantului "Dumnezeu". 

https://samicoc.wordpress.com/2012/05/03/noul-testament-traducerea-fidela/

PORTRET: Aradeanul Viorel Raţiu a tradus impecabil Noul Testament din greaca veche

Citeste mai mult: adevarul.ro/locale/arad/portret-aradeanul-viorel-ratiu-tradus-impecabil-noul-testament-greaca-veche-1_50aeb87e7c42d5a6639f88f3/index.html

http://www.caleacrestina.ro/biblia/
 

Cum se scrie (translitereaza) si cum se pronunta numele divin?

Cum se scrie (translitereaza) si cum se pronunta numele divin?
Ca istoric autodidact si un simpatizant al filologiei (1) si lingvisticii (2), am aflat urmatoarele (care pot fi analizate si criticate in mod decent si in special constructiv, nu ma supar, dar la acuzatii si vociferari fara temei si rost, voi lua atitudine):
Numele divin se scrie intr-un fel si se pronunta in alt fel. Se scrie IHWH (iod, he waw, he). Evreii si grecii au transcris intotdeauna litera iod prin litera iota, adica "i". Si avem marturie clara din timpul Septuagintei, inceputa de cei 72 de carturari din Israel. Deci daca acesti 72 de carturari au scris litera "i" oriunde au intalnit litera iod in nume teoforice si in general peste tot la celelalte cuvinte, nu avem dreptul sa stricam aceasta traditie.
In ebraica uneori nu se pronunta litera H (HE), ci doar se scrie. La fel ca in Halleluiah. Se scrie Halleluiah dar se pronunta Alleluia. Daca ai pronunta "Haleluiah" ai spune chiar ceva nepotrivit, fiindca in ebraica acesta pronuntie neconforma seamana la auz cu un alt cuvant care are o rezonanta negativa. Asa a avertizat un evreu pe un frate. Deci sa ne straduim sa scriem si sa pronuntam corect cuvintele din ebraica. Pe cat posibil.
Preotul evreu Iosef Flaviu din secolul I en., scria ca numele divin era compus din patru vocale, caci atunci cand aceste litere se scriu ca "matres lectionis" ele primesc sens de vocala. Deci nu mai avem litera H (HE) ca consoana, ci apare ca vocala...
Trebuie sa stim si sa intelegem ca numele divin apare in trei forme:
1. In forma sa lunga IHWH si atunci se pronunta uniform, strict consonatic Ieoua, dupa vocalizarea de la Tiberiada si Philo din Biblos (sec I-II ien).
2. In forma sa prescurtata IH, si aici apar trei cazuri de pronuntie:
a) Cand apare ca prefix la inceputul unui cuvant compus, in functie de ce litera urmeaza dupa H, IH este ponuntat IE, ca de ex IESHUA (Isus), acesta fiind un nume teoforic, compus din prefixul IH (luat din prima parte a numelui divin) si cuvantul "shua" care inseamna "mantuire".
b. Cand apare ca prefix la inceputul unui cuvant compus, in functie de ce litera urmeaza dupa H, IH este ponuntat IO, ca de ex IOHANAN (Ioan), acesta fiind un nume teoforic, compus din prefixul IH (luat din prima parte a numelui divin) si cuvantul "hanan" care inseamna "indurator".
c. Cand apare ca sufix la sfarsitul unui cuvant compus, in functie de ce litera urmeaza dupa H, IH este ponuntat IA, ca de ex Eliia (Ilie), acesta fiind un nume teoforic, compus din cuvantul "Eli" (Dumnezeul meu) si sufixul "IA" (luat din prima parte a numelui divin).
Forma prescurtata a numelui divin, ca sufix, apare si la cuvinte care nu sunt nume, ca de exemplu "laudatipeiah" si "foculluiiah". Samaritenii pronuntau forma prescurtata a numelui divin IH, adaugand sufixul "BE", ca "IABE".
3. In forma sa prescurtata IH urmat separat de forma sa lunga IH IHWH. In acest caz se aplica ambele variante de pronuntie IA IEOUA.
(1)DEX (dictionar explicativ): FILOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. – Din fr. philologie.
DEX: filologíe f. (vgr. philologia, d. philos, amic, și lógos, cuvînt). Știința limbiĭ, literaturiĭ și arteĭ unuĭ popor cult. Filologia clasică, acea care se ocupă de limba grecească și latină. V. linghistică.
(2) DEX: LINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la lingvistică. II. s. f. știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ♦ ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanțele fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relațiile dintre elementele limbii și caracterul sistematic al acesteia. ◊ glotologie. (< fr. linguistique)