Omul este decazut (pacatos) numai cu trupul, nu si cu sufletul?

De ce si sufletul este pacatos?
Luca 12:
19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Biblia spune clar ca sufletul poate pacatui, si daca pacatuieste, nu scapa de sentinta: "plata pacatului este moartea" Romani 6:23
"Sufletul care pacatuieste acela va muri" Ezechiel 18:20.
"Suflete preacurvare, nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu?" Iacov 4:4
Viziunea aceasta păgână, cu nemurirea sufletului si cu viaţa de după moarte, venită în creştinism prin gnostici, şi moştenită prin filiera diferitelor ramuri din crestinism, nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care moartea este un blestem şi un duşman al credincioşilor (1Corinteni 15:26), când colo prin apologia pagano-gnostica, ei fac într-un mod indirect (neintenţionat, fără ca să prevadă implicările) din trupul carnal o închisoare în care sufletul este prizonier, deşi trupul creştinului este o "jertfă vie, sfântă şi plăcută ptr. Domnul" (Romani 12:1) şi "templul Duhului Sfânt" (1Corinteni 6:19), care va fi răscumpărat (1Cor.6:20), transformat şi slăvit (1Corinteni 15:51-54). Iar din moarte fac o binecuvântare şi un salvator, un mântuitor al sufletelor credincioşilor, un egal al lui Christos … mai mult chiar, diminuează astfel (fără să-şi dea seama) la jumătate jertfa lui Christos, dat fiind că dacă sufletul credincioşilor este nemuritor, şi nu moare, el nici nu mai trebuie răscumpărat din moarte, doar trupul. Daca moartea elibereaza sufletul nemuritor de trupul muritor, inseamna ca moartea este un fel de mantuitor si nu un blestem. Dar astfel omul decăzut ar fi doar pe jumătate păcătos, cu trupul, când colo este decăzut total şi trebuie răscumpărat total: trup şi suflet. Căci Christos a murit ptr. omul întreg (trup şi suflet), urmând ca la înviere să elibereze din legăturile morţii omul întreg (atât trupul cât şi sufletul credincios). De asemenea ei fac din moarte o minciună, căci moartea nici nu mai este moarte, ci o poartă spre o altă viaţă, prin care a trecut şi Christos, deci prin urmare prin apologia papală, nici Christos nu a murit, ci doar a trecut într-o altă sferă superioară a vieţii. 
"Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea." 1Cor. 15:26
Nicăieri nu scrie că moartea ar fi doar vrăjmaşul trupului, nu şi al sufletului.

Tipurile de sabat din jurul invierii Mantuitorului

Cuvantul "sabat" are trei semnificatii in Biblie. Sabatul - in functie de context - poate fi un sabat saptamanal (de ziua a saptea), poate fi un sabat de sarbatoare anuala, care nu este legat de ziua a saptea si poate fi o referire la un an sabatic in care nu se lucra un lot de pamant dupa al saselea an. 

 "Sarbatoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii intai, era cea dintai din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numita ziua intai a Pastelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sarbatoare, in care trebuia sa nu se faca nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat saptamanal, care sa cada in ziua a saptea a saptamanii, ci cadea intr-o anumita zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare intr-o zi diferita a saptamanii in fiecare an. Era cel dintai din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sarbatori (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afara de Sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" - trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihna faceau parte din legea ceremoniala; deci, spre deosebire, memorialul creatiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau sa fie implinite in Hristos. 
"A doua zi dupa Sabat - Sabatul de sarbatoare dupa Pasti - adica la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de leganat, roadele cele dintai ale recoltei de orz. Pana nu se facea ceremonia aceasta era ilegal de a manca din cerealele noi. Sarbatoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sarbatoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709)." http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=3191

Multi pagani care au trecut formal la crestinism, fara o innoire a mintii, si traiau departe de Iudeea, nefiind familiarizati cu aceste notiuni din cartile Vechiului Legamant, au facut o confuzie cand au citit relatarile din evanghelii, neputand face distinctie cand anume se vorbeste de un sabat de ziua a saptea si cand de un sabat de sarbatoare. 

In aceasta conjunctura a nestiintei, acesti crestini slabi in cunostinte, au tras concluzia ca sabatul ce urma imediat dupa rastignire, a fost un sabat de ziua a saptea, deşi citez "Sarbatoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii intai.... era un Sabat de sarbatoare, in care trebuia sa nu se faca nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat saptamanal, care sa cada in ziua a saptea a saptamanii, ci cadea intr-o anumita zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare intr-o zi diferita a saptamanii in fiecare an. Era cel dintai din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sarbatori..."

Conform profetiei din Matei 12:40 Domnul Isus a stat trei zile si trei nopti in mormant:
"Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Mat.12:40)

In unele traduceri si interlineare, cum ar fi cel de pe biblehub.com, Kingdom Interliniar, etc., Matei 28:1 suna asa "Dupa sabate, ... inspre ziua dintai dupa sabate", cuvantul "sabat" fiind la plural.
Exista si cateva traduceri care urmeaza forma de plural, redand "sabate (sabbatou)" in loc de "sabat (sabbaton)".

Berean Literal Bible
"And after the Sabbaths, it being dawn toward the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary came to see the tomb."

International Standard Version
"After the Sabbaths (sabbaton in contrast cu sabbatou), around dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to take a look at the burial site."


Young's Literal Version
"And on the eve of the sabbaths (sabbaton), at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,"

Conform celor de mai sus, Domnul Ieshua (Isus) fost rastignit in 14 nisan şi a murit în după amiaza acestei zile, dupa care urma 15 nisan, un sabat anual, de sarbatoare si apoi 16 nisan sarbatoarea leganarii vasului de orz proaspat secerat. Apoi urma sabatul de ziua a saptea care cadea pe 17 nisan. Ce a rămas din după amiaza zilei de 14 nisan era deja consumata cu aducerea unguentelor şi pregatirea - ungerea trupului, cu timpul petrecut la formalitaţile si aprobarea de la palatul lui Irod, apoi cu mersul la mormant şi formalitaţile religioase de acolo. Ziua de 14 este trecuta si nu se poate pune ca zi petrecuta în mormânt. Zilele în care a fost efectiv in mormant au fost 15, 16 şi 17 nisan, acesta din urmă fiind un sabat săptămânal. La sfârşitul acestei zile a înviat Domnul Isus, în primele secunde din prima zi a saptămânii (duminica), femeile găsindu-l deja înviat când au sosit.

APARATULUI COMPARATIV DIN UBS SI NA27 LA IOAN 1:18 (Variante textuale la Ioan 1:18)

I. Prima parte: APARATULUI COMPARATIV DIN UBS SI NA27 LA IOAN 1:18 (din domeniul de cercetare (comparativa) a textelor manuscriselor)

UBS = United Bible Societies
http://www.ubs-translations.org/index.php
NA27 = Nestle - Aland, Editia 27
http://www.nestle-aland.com/en/the-28-edition/

5)  Manuscrise ce au redari diferite la Ioan 1:18

A) “MONOΓΕNΗC ΘΕOC“, “’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC“

a) Manuscrise ce au redarea "singur Dumnezeu nascut" 
    
Redarea “MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (”singur Dumnezeu nascut”) se gaseste in manuscrisele: P66 (de inainte de anul 200), S* (de inainte de anul 350;*=redarea originalului scris de mana), B (de inainte de anul 313), C*(V), L(VIII), SYR_Peshitta (anii 400-450), SYR_Harklensis_MG (de inainte de anul 616), GEO_2 (din secolul X)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
ORIGENE_GR_2/4 (anul 253/254), DIDYMUS (anul 398), CYRIL_1/4 (anul 444); [presupunerea (conjunctura) lui Burney: ”MONOΓΕNΗC  ΘEOY“]
            
b) Manuscrise ce au redarea "singurul Dumnezeu nascut"

Redarea “’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (”Singurul Dumnezeu nascut”) se gaseste in manuscrisele: P 75 (anii 200-250), S1 (sec.IV-VI-lea; 1=prima corectura in manuscris), 33 (secolul IX), COP_Bohairic (secolul IX) 

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare: 
CLEMENT_2/3 (inainte de 215), CLEMENT_DE LA THEDOTUS_GNOSTICUL_1/2 (inainte de anul 150), ORIGENE_GR_2/4 (anul 253/254), EUSEBIUS_3/7 (anul 339), BASIL_1/2 (anul 379), GREGORY_NYSSA (anul 394), EPIPHANIUS (anul 403), SERAPION_1/2 (anul 394), CYRIL_2/4 (anul 444)

B) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC, “EI MH ’O MONOΓΕNΗC Y’IOC”

a) Manuscrise ce au redarea "singurul Fiu nascut"
Redarea “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC“ (“Singurul Fiu nascut“) se gaseste in manuscrisele:
A (secolul V), C3 (secolul V), W_SUPP (secolele IV/V; SUPP=o portiune din manuscris furnizat de o sursa tarzie acolo unde originalul lipseste), Δ (secolul IX), Θ (secolul IX), Ψ (secolele IX/X), 063 (?), 0141 (secolul X), F1 (secolele X-XIV), F13 (secolele XI-XV), 28 (secolul XI), 157 (anul ~1122), 180 (secolul XII), 205 (secolul XV), 565 (secolul IX), 579 (secolul XIII), 597 (secolul XIII), 700 (secolul XI), 892 (secolul IX), 1006 (secolul XI), 1010 (secolul XII), 1071 (secolul XII), 1241 (secolul XII), 1243 (secolul XI), 1292 (secolul XIII), 1342 (secolul XIII/XIV), 1424 (secolul IX/X), 1505 (secolul XII), it_a (secolul IV), it_ aur (secolul VII), it_ b (secolul V), it_ c (secolul XII/XIII), it_ e (secolul V), it_ f (secolul VI), it_ ff2 (secolul V), it_ l (secolul XIII), vg (secolul IV/V), syr_curetonian (secolul III/IV), harklensis (anul 616), palestinian (secolul VI), arm (secolul V), eth (secolul VI), geo1 (secolul IX), slav (secolul IX)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Irenaeus_lat_1/3 (secolul II), Clement de la Theodotus_Gnosticul_1/2 (inainte de 150), Clement_din Alexandria_1/3 (inainte de anul 215 ), Hippolytus (anul 235), Origen_lat_1/2 (anul 253/4), Letter of Hymanaeus (inainte de anul 268), Alexander (anul 328), Eustathius (inainte de anul 337), Eusebius_4/7 (anul 339), Serapion1/2 (dupa anul 362), Athanasius (anul 373), Basil_1/2 (anul 379), Gregory-Nazianzus (inainte de anul 390), Chrysostom (anul 407), Theodore (anul 428), Cyril1/4 (anul 444), Proclus (anul 446), Theodoret (inainte de anul 446), John-Damascus (inainte de anul 754), Tertullian (dupa anul 220), Hegemonius (secolul IV), Victorinus-Rome (dupa anul 363), Ambrosiaster (dupa anul 384), Hilary_5/7 (anul 367), Ps-Priscillian (anul 385), Ambrose_10/11 (anul 397), Faustinus (secolul IV), Gregory-Elvira (dupa anul 392), Phoebadius (dupa anul 392), Jerome (anul 420), Augustine (anul 430), Varimadum (anul 445/480); [Baljon-1898, Boismard-1986 si Tischendorf sustin varianta aceasta]

b) Manuscrise ce au redarea “EI MH ’O MONOΓΕNΗC Y’IOC” W-s, it (cateva manuscrise in latina veche)

C) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC ΘEOY“

Redarea “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC ΘEOY“ (“Singurul Fiu nascut al lui Dumnezeu“) se gaseste inmanuscrisele: it_q (secolul VI/VII), coptic sahidic (secolul II)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Irenaeus_lat_1/3 (secolul II), Ambrose_1/11_vid (anul 397)

D) “’O MONOΓΕNΗC“

Redarea “’O MONOΓΕNΗC“ (“Singurul nascut) se gaseste in manuscrisele: vg_ms2 (secolul IV/V), Diatessaron (secolul II)







Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Ps-Vigillius_1/2 (secolul IV/V) 

II. A doua parte (un comentariu critic asupra textului):
Varianta B) a) este sustinuta de M - textul majoritar bizantin koine, de maj. manuscriselor latine  si de celelate manuscrise insirate. Manuscrisul “D(05)” are o lipsa de la vers.16b pana la 3:26(!). Istoricul crestin Eusebiu cunoaste ambele redari prima A b) este citata de 3 ori, a doua B a) este citata de 4 ori. La fel si episcopul Cyril citeaza A a) odata, A b) de 2 ori iar B a) odata(!). Irineu citeaza B a) odata iar C) odata(!). Clement_de la Theodotus_gnosticul citeaza A b) odata, iar B a) odata(!). Clement din Alexandria citeaza A b) de 2 ori, iar B a) odata(!). Basil (Vasile cel mare) citeaza A b) odata, iar B a) odata. Serapion citeaza A b) odata, iar B a) odata(!).

Compara versetelor din (NA 27): 

I) Ioan 1:14: 
”MONOΓΕNOYC  ΠAPA  ΠATPOC” (“singurul din Tatal”) 

II) Ioan 1:34: 
a)  ”`O  Y`IOC  TOY  ΘEOY” (NA 27-txt) (“fiul lui Dumnezeu”)
b) 1)  ”`O EKΛEKT’OC TOY  ΘEOY”  (“alesul lui Dumnezeu”): P5vid, S01*, it- h,e,ff2*, siriac-curetonian, sinaitic, Ambrozie, Augustin 1/4;
b) 2) ”`O  EKΛEKT’OC  YIOC TOY  ΘEOY”  (“fiul ales al lui Dumnezeu”) it-a, ff2c; vg-mss; coptic-sahidic;       
b) 3) “``O  MONOΓΕN’ΗC  Y`IOC” (“singurul fiu al lui Dumnezeu”): sir-palestinian-mss
                      
III) Ioan 3:16:     
”T’ON Y’ION T’ON MONOΓΕNΗ” (“singurul nascut fiu”)

IV) Ioan 3:18:  
”TOY MONOΓΕNOYC Y’IOY TOY ΘEOY” (“ singurul fiu al lui Dumnezeu”) [(sic!) = eroare reprodusa exact, de ms siriac sinaitic “fiul aprobat”?]

V) Ioan 5:44: 
1) ”TOY MONOY ΘEOY” (NA27-txt) (“Unicul Dumnezeu”)
2) “TOY MONOY”  -  P66,75, B03, W, IT-a,b, coptic –sahidic, protobohairic, bohairic-pt, akhmimic2; armean, Cyril 1/5 Ieronim;
3) “TOY MONOΓΕNOYC ΘEOY” ( ms ‘N’ -sec. al VI-lea, 1071) (“singurul al lui Dumnezeu” [vezi asemanarea izbitoare intre 1:14 si 5:43-44(!)]

VI) 1Ioan 4:9:    
”T’ON Y`ION A’YTOY T’ON MONOΓΕNΗ” (“singurul sau fiu”)

“MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (singurul nascut Dumnezeu), in latina "unigenitus deus", este cu siguranta redarea mai greoaie. Este aproape imposibil sa o intelegem in context. “MONOΓΕNΗC Y`IOC” (singurul nascut Fiu) e conform cu utilizarea lui Ioan si se potriveste perfect. Unii sustin copierea gresita a unei litere, deoarece ambele cuvinte, atat "ΘΕOC" cat si "Y`IOC" au fost scrise abreviate (prescurtate) in forma "nomina sacra" ΘC si YC. Atunci cand cuvintele sunt prescurtate, cei neinitiati le pot incurca usor (confunda). 
Iata de ce A. Wikgren o sustine intr-un vot minoritar. 
“ΘΕOC“ (Dumnezeu) se intalneste de 7 ori inaintea pasajului. Combinatia “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) cu “Y`IOC” (Fiu) se intalneste de 2 ori mai mult in Ioan (ambele cuvinte sunt sigure). 
Deductia/presupunerea facuta de Burney, ca  ”MONOΓΕNΗC ΘEOY“ nu apare niciodata ca o corectura facuta in manuscris, nu garanteaza acuratetea ei, daca avem de a face cu un manuscris foarte vechi copiat gresit sau stalcit intentionat (cum vedem in atatea cazuri la filiera Marcionita)! A se nota ca manuscrisul “N” are o lipsa aici in 1:18, iar 1071 reda cu “Y`IOC” (Fiu). 
Bruce Metzger noteaza ca anumiti comentatori (de ex. Schwackenburg) socoteste “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) ca un substantiv si punctuatia dupa cum urmeaza: “… MONOΓΕNΗC , ΘΕOC , O  ΏN …”. 
F. Hort spune :’ “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) prin intelesul lui primar a sugerat in mod direct “Y`IOC” (Fiu). Inlocuirea/substitutia inversa/contrara este explicabila fie prin copierea gresita fie prin stalcire intentionata, de ordin dogmatic. 
Bart D. Ehrman sustine in cartea sa “Coruptia ortodoxa“ (1993, pag. 78-82) ca: ”Varianta care reda traditia alexandrina, care inlocuieste ‘Dumnezeu’ pentru ‘Fiul’, reprezinta o coruptie ortodoxa a textului in care divinitatea completa a lui Iesus Khristos este sustinuta” (vezi de asdemenea Boismard). El sustine in continuare ca interesul in crearea variantei “ΘΕOC“ a fost sa produca o “khristologie inalta” impotriva adoptionistilor! Noteaza de asemenea redarea ciudata din ms Siriac-sinaitic in 3:18 (“fiul aprobat”), la care Burkitt comenteaza (gresit) in “Evangelion intro” p. 311: ”nu este putin probabil ca ms siriac sinaitic a pastrat redarea adevarata a acestui pasaj”. 
Dar Pete Williams noteaza (informare personala) “Acesta poate sa fie un caz de corupere siriaca interioara: ‘unul si singurul’ “yHyd”(siriaca) ; ‘aprobat’ “bHyr”: [literele] ‘d’ si ‘r’ sunt numai diferentiate printr-un punct (si acesta nu este folosit consecvent in scrierea timpurie care lasa pur si simplu ca ‘b’ si ‘y’ sa fie confundate [H=heth])
Evaluare: neconcludenta
Evaluare externa: NA27 probabil arata [varianta] originala (dupa greutatea mss.)  

Date adunate de la un cunoscut.

Eu sustin varinata aceasta: B) a) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC “(Singurul nascut Fiu“/“Singurul Fiu nascut“)  

A murit Fiul lui Dumnezeu intr-o zi de vineri?

Trebuie sa tragem o concluzie biblica. Si concluzia asta se trage analizand versetele in cauza, in raport contextual. Un verset poate deschide mai bine intelesul altui verset, completand un amanunt pe care un verset nu il are. E un fel de "puzzle biblic".

Domnul Isus a spus ca va sta trei zile si trei nopti in mormant: "va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului" (Matei 12:40). Marcu confirma si el "ei îl vor omorî şi... după trei zile va învia" (Marc. 9:31). Asa au inteles si inamicii: "Dupa trei zile voi invia" (Matei 27:63)

Stim sigur ca o zi, ziua de inainte de inviere, a fost o zi de sabat saptamanal:
"La sfârşitul zilei sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul." (Matei 28:1)
Calculand inapoi zilele in care a stat in mormant, avem:
sambata ziua (ziua a treia)
vineri ziua (ziua a doua)
joi ziua (ziua intai)

Stim sigur ca Fiul lui Dumnezeu a murit intr-o dupa masa, pe la ora 9, adica ora 15 dupa calculul de acum (Matei 27:46-50). Pana l-au dat jos, pana s-a dus Iosif sa ceara trupul de la Pilat era deja "spre seara" (Matei 27:57,58), pana s-a dus inapoi la Golgota, pana ce l-a infasurat in panza curata de in si pana l-au dus si l-au pus in mormant s-a facut noapte.
Calculand inainte noptile, sincronizandu-le cu cele trei zile, avem:
miercuri noaptea (noaptea intai)
joi noaptea (noaptea a doua)
vineri noaptea (noaptea a treia)

Deci "Mielul lui Dumnezeu", adica Salvatorul nostru randuit de Tatal ceresc, a fost sacrificat intro zi de miercuri dupa masa, pe la ora 15, dar a ajuns in mormant abia miercuri noaptea, din cauza lucrurilor prezentate mai sus. Deci acele trei ore in care a fost neangropat nu se pot pune ca prima zi.
 
Alte indicii
Mai stim ca in "A doua zi, care vine după ziua pregătirii" (Matei 27:62) preotii cei mai de seama si fariseii s-au dus la Pilat sa ceara paza. Nu s-ar fi dus in sabat saptamanal suta la suta, deoarece au facut din sabat un idol si asemenea lucru ar fi fost o incalcare a propriei lor traditii. Acum, daca Domnul Isus ar fi murit intr-o zi de vineri, asemenea lucru nu l-ar fi putut face. Prin urmare, ziua care urma zilei rastignirii, nu a fost un sabat saptamanal. Repet, altfel era sabat saptamanal si acuzatorii Domnului Isus, nu s-ar fi dus intr-o zi de sabat saptamanal la guvernatorul Pilat. 
Apoi mai stim ca femeile credincioase care l-au urmat pe Domnul Isus, au pregatit miresme dupa ziua de sabat.
"Şi, după ce a trecut sabatul (cel mare), Maria din Magdala, şi Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă." (Marcu 16:1). 
Acest sabat pomenit de evanghelistul Marcu era acel "sabat mare", mentionat de apostolul Ioan. Era un sabat ceremonial, de sarbatoare (praznic) si nu sabatul zilei de odihna.
"De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul sabatului (cel mare) - căci era ziua pregătirii, şi ziua aceea de sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce." (Ioan 19:31). 
O alta zi importanta a ciclului de sarbatoare, era in ziua a treia (care venea dupa ziua rastignirii si dupa ziua marelui sabat), cand se legana un vas de orz proaspat secerat intr-un ceremonial solemn in templul din Ierusalim. Acest lucru ar confirma existenta a doua zile speciale de sarbatoare, care s-au interpus intre rastignire si sabatul saptamanal (sarbatoarea sabatul mare in 15 Nisan si sarbatoarea leganarii vasului de orz in 16 Nisan) - in care atat femeile cat si mai marii preotilor si fariseii au facut niste lucrari permisibile intr-o sarbatoare de acest fel, acestia din urma facand o vizita "de lucru" la guvernatorul Pilat, pentru ai cere o straja la mormantul Domnului Isus.

De ce este numit "mare" sabatul de la Ioan 19:31?

Daca Domnul Isus a murit la 14 Nisan, ziua imediat urmatoare era 15 Nisan. Era vreo sarbatoare in acea zi, conform cu Legea lui Moise? Da. In Ioan 19:31 scrie ca ziua care urma zilei in care a fost rastignit Domnul Isus, era "un sabat mare". Ce fel de sabat era, daca era numit "mare"?

Am gasit aceasta explicatie pe internet:

"Sarbatoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii intai, era cea dintai din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numita ziua intai a Pastelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sarbatoare, in care trebuia sa nu se faca nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat saptamanal, care sa cada in ziua a saptea a saptamanii, ci cadea intr-o anumita zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare intr-o zi diferita a saptamanii in fiecare an. Era cel dintai din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sarbatori (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afara de Sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" - trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihna faceau parte din legea ceremoniala; deci, spre deosebire, memorialul creatiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau sa fie implinite in Hristos. 
"A doua zi dupa Sabat - Sabatul de sarbatoare dupa Pasti - adica la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de leganat, roadele cele dintai ale recoltei de orz. Pana nu se facea ceremonia aceasta era ilegal de a manca din cerealele noi. Sarbatoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sarbatoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709)."
http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=3191

Traditii gresite ce s-au suprapus peste adevar, acoperand adevarul

Azi nu se se mai inteleg anumite lucruri asa cum au fost. O astfel de traditie suprapusa pe adevar, este craciunul. Prin traditie ni se spune ca pruncul Isus s-a nascut pe 25 decembrie. Atat la evrei cat si la noi 25 decembrie este o zi de iarna. Uneori ninge, alteori ploua, o ploaie rece atat la noi cat si la ei. 

Iata ce scria evreul Iosif Flaviu in secolul I despre cum este iarna in Ierihon, in comparatie cu iarna din Iudeea:
"... insa (in Ierihon) iarna este caldicica si foarte placuta pentru bai, ba chiar si aerul este asa de moale incat cei de acasa umbla in haine de panza, cand in Iudeea ninge peste tot." (probabil un fel de lapovita cu ninsoare)
Citat din "Razboiul iudaic", pagina 356

Biblia spune ca in acel timp pastorii erau cu turmele pe camp, si sa retinem ca era noaptea (Luca 2:8). Acest sacrificiu nu se face iarna, fiindca oile noaptea sunt in adaposturi. Unii recunosc ca asa este, dar ei sustin ca putea fi un caz de exceptie si in acel an sa fi fost mai cald. Asa sunt obisnuiti oamenii, sa nu facem de rusine o sarbatoare. Mai bine sa fortam lucrurile.

Se impun niste traditii din nestiinta, apoi cand sunt descoperite ca fara suport biblic, se betoneaza cu explicatii exceptionale...

Un alt caz este ziua rastignirii Mantuitorului. Noi ne-am facut o practica de a nu mai analiza lucrurile asa de amanuntit cum ar trebui, avem prea mare incredere in explicatiile mai marilor nostrii si asa ne scapa niste lucruri esentiale.

Oamenii nu mai inteleg niste termeni, deoarece niste traditii puternice s-au suprapus peste adevaratul sens al lor... De exemplu, Domnul Isus a spus clar ca va sta trei zile si trei nopti in pamant (Matei 12:38-40). Calculand de vineri dupa masa nu mai iese, dar oamenilor nu le pasa si dau interpretari extreme, care sa cizeleze situatia. 

Apoi, apostolul Ioan spune clar ca ziua care urma rastignirii, a fost un mare sabat (Ioan 19:31). 
Ce este un mare sabat? Este un sabat saptamanal? Nicidecum. Ni se spune ca atunci cand a murit Policarp al Smirnei, fiind ars pe rug de autoritatile romane, de religie pagani, a fost o zi de mare sabat la evrei si totusi evreii prezenti acolo au participat la pregatirea rugului, lucru pe care cu siguranta nu l-ar fi facut intr-o zi de sabat saptamanal.
Oamenii nu dau importanta cuvenita acestui fapt, ca exista o diferenta intre un sabat saptamanal si un sabat mare. Nu sunt una si acelasi lucru. Deci nu a fost un sabat saptamanal ci un mare sabat, adica o zi deosebita de sarbatoare. Aceste zile asanumite sabate mari, erau sarbatori si aveau si ele o zi de pregatire. De aici vine marea confuzie ca nu se face deosebire dintre sabatul saptamanal si sabatul mare, respectiv nu se face diferenta dintre ziua pregatirii sabatului obisnuit cu ziua pregatirii sabatului mare. Sa retinem ca ambele categorii de sabate au cate o zi de pregatire. 
Bine, dar de ce nu au fost mai expliciti evenghelistii? - vor intreba unii. In timpul acela nu s-a pus problema identificarii gresite a sabatelor, fiindca toti stiau randuiala sarbatorilor evreiesti. Conform cu legea lui Moise, evreii trebuiau sa aiba o sarbatoare speciala imediat dupa evenimentul pascal. Aceasta sarbatoare era considerata sabat (caci nu se lucra in ea) si un astfel de sabat cadea in aceeasi saptamana cu saptamana in care era pastele. Nu s-a pus problema ca ulterior acestea vor putea fi confundate, totusi, apostolul Ioan a scris providential, aratand clar diferenta si elimina orice urma de confuzie.

Diversitatea de culoare este legat de blestemul lui Noe asupra lui Canaan?

De ce au anumite regiuni de pe pamant oameni avand pielea mai inchisa? Este din cauza unui blestem? Unii leaga acest fenomen de blestemul lui Noe asupra lui Canaan (Geneza 9:20-27).
 
De ce Canaan a fost blestemat si nu Ham? Pot fi date doua variante. Fie fiul lui Ham, Canaan a existat deja si Ham spunand tuturor despre situatia tatalui sau, a facut ca fiul sau sa se poarte necuviincios (sa rada sau sa glumeasca pe seama bunicului sau), fie Ham a fost poreclit "Canaan".


Copii lui Ham: 
Geneza 10:6. Şi fiii lui Ham: Cuş şi Miţraim şi Put şi Canaan.

Urmasii lui Canaan, fiul lui Ham au fost numiti: Sidoniti, Hetiti, Iebusiti, Amoriti, Ghirghasiti, Heviti, Architi, Siniti, Arvaditi, Temariti, Hamatiti (Geneza 10:6-19). 

Dintre copii lui Cus a iesit Nimrod. 
Ceilalti fii ai lui Ham au fost Mitraim (stramosul egiptenilor) si Put (stramosul libienilor).

Ce influenteaza pigmentii?

http://www.nytimes.com/2012/05/08/science/another-genetic-quirk-of-the-solomon-islands-blond-hair.html?_r=0