Despre subiectul spinos, dar necesar al comparatiei textuale

De ce este subiectul spinos si de ce este necesara comparatia manuscriselor biblice antice?

Subiectul este spinos deoarece multi au o parere ingusta (in necunostinta de cauza) despre manuscrisele biblice, despre traduceri si despre transmiterea variantelor textuale (adica diferentele) din manuscrisele biblice.
Iata un exemplu:
Evrei 11:5. Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.

Cuvintele inrosite nu apar in textul biblic antic, unde apare doar atat:

Versiunea Noua Traducere Romaneasca Evrei 11:5 Prin credinţă a fost luat Enoh, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat. Căci înainte de strămutarea lui s-a depus mărturie că Îi era plăcut lui Dumnezeu. 

Textul aramaic reda astfel:
Aramaic Bible in Plain English
By faith, Enoch was transported away and he did not taste death, neither was he found, because God transported him away; for before he was to transport him, there was this testimony concerning him: “He pleased God.”

Biblia Aramaică în limba engleză "Prin credință, Enoh a fost transportat la distanță și nu a gusta moartea, nici nu a fost a găsit, pentru că Dumnezeu îl transportase departe; pentru că înainte de a fi fost să-l transporte, a existat această mărturie despre el: "El a plăcut lui Dumnezeu."

După cum citim în versetul din 1 Corinteni 15:22, apostolul Pavel susţine că toţi oamenii mor. Trecând peste această afirmaţie clară a apostolului nostru (a naţiunilor), unii susţin că totuşi ar fi câteva excepţii, câţiva oameni care nu ar fi murit, ci au fost răpiţi în cer, unde trăiesc în continuare. Ei aduc ca dovadă preferată textul din Evrei 11:5: 

"Prin credinţă, Enoh a fost răpit de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl răpise. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că era plăcut lui Dumnezeu." 

Oricine poate verifica textul grec si va găsi câteva cuvinte adăugate textului grec, cuvinte care nu există în versetul citat din textul grec. De exemplu, în textul grec nu există expresia "de pe pământ". Textul grec nu spune că a fost "răpit de pe pământ"; nici cuvantul "răpire" ("arpagesometha"), nici cuvântul "cer" şi nici cuvintele "de pe pământ" nu apar în textul ce trebuie tradus. 

Iată textul grec în paralel cu textul englez: 

 "pistei (by faith) enoch (Enoch) metetethe (was transfered) tou (of the) me (not) idein (to see) thanaton (death) kai (and) ouch (not) eurisketo (was he found) dioti (because) metetheken (taken) auton (him) o theos (God) pro (before) gar (for) tes (the) metatheseos (translation) memarturetai (he was reported) eurarestekenai (to be pleasing) to (to) theo (God)."

În română ar fi: 

 "Prin credinţă, Enoh a fost transferat ca să nu vadă moartea şi el nu a fost găsit deoarece el a fost transferat de Dumnezeu, pentru că înainte de translaţie (strămutare) primise mărturia că era plăcut lui Dumnezeu." 

Nu este de mirare, de ce textul aramaic reda astfel:

 Aramaic Bible in Plain English
"By faith, Enoch was transported away and he did not taste death, neither was he found, because God transported him away; for before he was to transport him, there was this testimony concerning him: “He pleased God.”"

Biblia Aramaică în limba engleză "Prin credință, Enoh a fost transportat la distanță și nu a gusta moartea, nici nu a fost a găsit, pentru că Dumnezeu îl transportase departe; pentru că înainte de a fi fost să-l transporte, a existat această mărturie despre el: "El a plăcut lui Dumnezeu."

Ce poate însemna "transferat (strămutat) ca să nu vadă moartea"? Înseamnă că nu a murit? Nu, deoarece despre oameni se spune că toţi mor în Adam şi deoarece despre el se spune că a trăit 365 de ani, după care nu s-a mai găsit, nu că n-a murit (Geneza 5:23). Orice om poate fi transferat dintr-un loc în altul. Aşa şi Enoh, a fost transferat "undeva"; acum, problema se pune unde? Unii spun că a fost răpit în cer. Să nu admitem această presupunere, fiindcă dacă a fost răpit în cer, înseamnă ca Domnul Isus, care a coborât din cer, trebuia să ştie dacă Enoh a fost sau nu răpit acolo. Să citim mărturia lui, despre câţi oameni a întâlnit el în cer: 

 "Nimeni nu s-a suit în cer, afară de cel care s-a coborât din cer, Fiul Omului." Ioan 3:13 

După cum citim, Enoh nu a fost în cer, la acea dată, deci presupunerea că ar fi fost răpit în cer, cade. Unii încearcă să interpreteze altfel cuvântul "cer", susţinând că nu a fost în cerul de care vorbea Fiul lui Dumnezeu, ci în alt cer, un cer mai prejos. Nici acest argument nu ţine, deoarece, toţi oamenii mor, din cauza că "plata păcatului este moartea" Romani 6:23, iar Enoh a păcătuit şi el într-un anume fel. Prin Biblie ni se spune că toţi oamenii păcătuiesc într-un fel sau altul, pentru că nimeni nu este perfect din cauza păcatului moştenit, după cum scrie: 

 "căci toţi au păcătuit (inclusiv Enoch - nota mea) şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu" Romani 3:23 

 "Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni? Nicidecum! Fiindcă mai dinainte am dovedit pe toţi (în acest "toţi" intră şi Enoh - nota mea), fie iudei, fie greci că sunt sub păcat" Romani 3:9 

Aşa că Enoh trebuia să moară deoarece a moştenit natura păcătoasă a lui Adam. Atenţie mare! Textul din Evrei 11:5 trebuie legat de context, aşadar şi de Evrei 11:39,40, care spune "Toţi aceştia (inclusiv Enoh, care este şi el menţionat la versetul 5) ... n-au primit ce le fusese făgăduit... ca să nu ajungă ei la desăvârşire fără noi."

Aşadar, scumpul meu cititor, şi Enoh face parte din "toţi aceştia ..." care nu au primit încă viaţă veşnică şi desăvârşirea. Cum să înţelegem atunci că "a fost transferat ca să nu vadă moartea"? Eu cred că aici textul se referă la procesul morţii violente, pe care o experimentează oamenii care sunt persecutaţi de opozanţii lor violenţi. Enoh, datorită harului lui Dumnezeu, nu a experimentat (gustat) acest stil de moarte, de la opozanţii lui violenţi. El a trăit într-o lume violenta, a criticat acea lume şi a atras ura lumii, dar înainte ca lumea rea de atunci să-l omoare, Dumnezeu l-a scos de acolo, punându-l într-o zonă mai sigura, evident, tot de pe pământ. Dacă Enoh şi ceilalţi - despre care unii susţin că ar fi "exceptii" care nu au murit - ar mai trăi, oare ar mai fi pus psalmistul Etan Ezrahitul, următoarea întrebare inspirată de duhul lui Dumnezeu? 

 "Este oare vre-un om care să trăiască şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din mâna Şeolului?" Psalmul 89:48 

Dacă răspunsul ar fi: "Da, uite că Enoh şi ceilalţi au scapat de Şheol" ("Şeol sau Şheol" tradus din ebraică înseamnă "Locuinţa Morţilor"), ar fi fost ciudat să se mai pună această întrebare, deoarece cazul Enoh şi celelalte cazuri despre care se spune că ar fi fost "excepţii", ar fi fost, cu siguranţă, cazuri de referinţă, bine ştiute în popor. Însă, asistăm aici, la o întrebare retorică, deoarece pe timpul lui Ethat Ezrahitul nu se ştia de nici un astfel de caz.

Asa ca, nu este ceva rau sa ai anumite intrebari firesti fata de noile traduceri care apar. Nu pot sa nu trec in revista frica (ca sa nu scriu de dispretul unora) de a citi si analiza si alte traduceri ale Bibliei, decat cea simpatizata de ei. Acestia sunt de obicei oameni care au fost presati - de sustinatorii anumitor sabloane de vedere asupra Bibliei - sa creada ca Biblia X (Regele Iacob, Ortodoxa, Milescu, Cornilescu, Karoly, Traducerea Lumii Noi, etc.) ar fi cea mai buna. Unii vorbesc chiar de o traducere inspirata ("Textuls Receptus aka KJV") si ca ar trebui sa folosim doar acest text. Teoriile conspirationiste au intrat deja si in sfera traducerilor, nu de alta dar pentru a calca in picioare imaginea traducerilor neagreate de fanii KJV. Si astfel oamenii se inghesuie sa sustina niste idei de conjunctura, impuse sub pretextul ca apara Biblia, desi, mai degraba aceste idei ii fac un deserviciu, ei fiind aparatori inversunati ai traducatorilor, nu a textului ce ar trebui tradus.

Intrebarea care o pot pune unii, este justificata: De ce, dom'le, apar atatea traduceri noi?
Motive sunt si ele pot fi citite la introducerile sau apendicele noilor traduceri. Insa cel mai justificat motiv este cel oferit de "detectivii textuali", adica de cei care se ocupa cu studierea comparativa a manuscriselor antice. In ternenii de specialitate acest domeniu se numeste "critica textuala", desi - atentie mare - "critica" aceasta nu e ce-si inchipuie un  prea-zelos "bade Pavele" sau "fan KJV" (!); a nu se confunda cu domeniul denumit "inalta critica" - aka "high criticism" un domeniu speculativ, care uneori intra in sfera interpretarii Bibliei cu ochii necredintei sau al ezoteriei. Fiti sigur prea-zelos bade Pavele, fan KJV sau NWT, ca fara critica textuala acum am citi tot Biblia Catolica, cu cine stie cate inovatii adaugate intre timp. "Critica textuala" - desi poate pentru unii, care nu stiu ce este si cu ce se manaca este la limita blasfemiei - in realitate, daca se situeaza pe principii logice si stiintifice, este ca un fel de arhivar, pentru buna intelegere a textelor ce variaza fata de textul sau contextul Bibliei. Asadar, pe de o parte "critica textuala" stopeaza aparitia unor noi adaugiri la textul Bibliei, iar pe de alta parte, limpezeste textele adaugate intre timp. Negresit, si aici trebuie rugaciune, pentru calauzirea spiritului lui Dumnezeu. 
Iata si cateva nume de referinta si de marca al domeniului: Erasmus, Stephanus, Griesbach, Tischendorf, Metzger, etc..

Deci ce este "critica textuala" si de ce este necesara?
Poate unii cred sau ar tinde sa creada ca "critica textuala" inseamna sa critici Biblia in sens negativ. Nicidecum. Critica textuala se ocupa pur si simplu cu compararea textelor diferitelor manuscrise ale Bibliei, facand inventarierea cuvintelor, a diferentelor textuale si a altor aspecte.
In timp ce se aduna, se contabilizeaza si se studiaza noi si noi texte ale manuscriselor, sau se reexamineaza texte vechi, apar intelegeri mai bune asupra textului primar, uneori alterat inconstient sau constient de catre traducatori. Asa ca, dupa cum sustineau Bruce Metzger, F. C. Kenyon si alti, avem nevoie de o restabilire a textelor, bineinteles, este vorba doar despre acele texte, unde avem evidente (resuse directe sau resurse indirecte) ca textul primar, cel original, numit textul autorului (textul autografic) a fost alterat.
Pentru a nu speria inutil poporul chiar ar fi bine sa se renunte la acest termen de "critica textuala" si specialitatea aceasta sa se renumeasca "comparatie textuala".

Avem texte alterate constient?
Da, din pacate, s-au facut si “greseli de copiere la superlativ (modificari intentionate)”.
"Alterate constient?" - vor intreba unii. "Dar in Biserica mea m-au invatat ca textul Bibliei s-a pastrat pur si nealterat, deoarece Dumnezeu a avut grija!"

Da, asa invata anumite Biserici, dar nu avem evidente ca Dumnezeu a pus gardieni angelici si CTCisti angelici la masa traducatorilor sau in scriptorium-ul manastirilor. Din pacate, si sunt evidente clare in acest sens, anumite texte (dar atentie mare: nu toata Biblia (!) au fost modificate (modificate in sens coruptiv, negativ, de schimbare sau alterere a mesajului). Putem vorbi de doua tipuri de alterare: alterare individuala neorganizata, cand in alterarea textului sau implicat doar traducatorii si alterare colectiva organizata, cand in alterarea textului s-au implicat mai multi si a fost un proces bine organizat. 
Iata o astfel de marturie ce vorbeste de la sine, gasita de savantul crestin John William Burgon, care il citeaza pe Gaius (AD 175-200): "Prin urmare, si-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile divine, susținând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această chestiune, oricine dorește poate să învețe. Căci dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, și să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Și multe dintre acestea pot fi obținute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecțiile, cum le numesc ei, care sunt o corupție, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum și cele de Apollonides nu sunt consecvente cu ele însele. Pentru că puteți compara cele pregătite de ei la o dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, și le veti gasi foarte diferite. Dar ce indrazneata este această infracțiune, ea nu este ca si cum ei înșiși sunt ignoranți. Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de duhul sfânt, și, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înțelepti decât duhul sfânt, și în acest caz, ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".

Evident, scopul acestor alterari eretice nu a fost declarat ca fiind "scop de alterare a textului", ci din contra "scop de corectare a textului (in sensul de restabilire a textului original)". Din pacate aceste asanumite corectii, au fost doar pretexte pentru modificarea textului biblic, vadit influentate de controversele doctrinale ale epocii. Aceste corectii false au fost generate cu buna stiinta pentru a se putea sustine mai usor anumite dogme lansate de eretici. 
Cand imparatul Constantin Cel Mare, a unit fortat puzderia de gupari crestine aflate sub jurisdictia sa (pe la 316, deci cu mult timp inainte de Conciliul de la Niceea) si le-a confiscat patrimoniul, dand-o partidei simpatizate de el (catolicilor), n-a facut altceva decat sa legitimeze statal (si nu divin) un grup si manuscrisele aflate in posesia acestui grup. Asadar noi am mostenit Biblia de la catolici? Sunt dovezi ca Biserica catolica si-a modificat Biblia in anumite locuri? Sunt.
Referinte in acest domeniu se gasesc in trilogia de critica textuala a renumitului biblist Bruce Metzger: 
The Text of the New Testament: Its Transmission, Corruption, and Restoration (1964; 2nd ed., 1968; 3d enlarged ed., 1992); Textul Noului Testament: Transmisia, Coruperea Si Restaurarea Lui
The Early Versions of the New Testament: Their Origin, Transmission, and Limitations (1977); 
Versiunile Timpurii Ale Noului Testament: Originea Lor, Transmisia Si Limitele Lor
The Canon of the New Testament: Its Origin, Development, and Significance (1987).[3]
Canonul Noului Testament: Originea, Developarea Si Semnificatiile Lui
De asemenea F.C. Kenyon, "The Text of the Greek Bible" Textul Bibliei Grecesti, p. 241-242. si Prof. Eberhard Nestle: "Textkritik des griechischen Testaments" Critica Textuala A Textelor Grecesti

Un caz aparte
Un caz aparte il constituie cazul alterarii Septuagintei si a Textului Masoretic, aici intrand doar Vechiul Testament. Desigur, slava Domnului, nu putem vorbi nici aici de o modificare generala a Bibliei, ci doar de unele texte. Despre autorii Septuagintei (exceptand, poate cartile atribuite lui Moise, despre care se spune ca au fost traduse de traducatori evrei) se poate spune ca au facut anumite greseli deoarece au tradus “interpretand textul original” (de aici si neconcordanta cu Textul Masoretic ...) Pe alocuri au lasat netraduse cuvintele pe care nu le-au inteles, fapt ce arata ca exceptand cartile lui Moise, celelalte carti ale Septuagintei au fost traduse de neevrei sau evrei grecizati, care nu cunosteau limba ebraica la perfectie. 

Concluzie: Cel mai bine e sa nu "ajuti" nicidecum textul ce urmeaza a fi tradus
Trecand peste faptul ca in unele traduceri pot aparea nepotriviri din cauza necunoasterii corespunzatoare a limbii, neatentiei si oboselii traducatorului, greselile pot veni si din cauza ravnei traducatorului de a ajuta putin textul, sa spuna mai mult sau mai putin decat spune textul ce-l traduce sau chiar sa spuna cu totul altceva decat este in text, rezultatul fiind unul dezastruos.
De aceea legea lui Dumnezeu prevedea ca sa nu se adauge si sa nu se scoata nimic din lege. Un exemplu ce trebuie urmat cu strictele la orice traducere a Bibliei. 
Ce este gresit tot "rau" ramane, daca dupa cum spunea si Domnul Isus: in cuvantul lui Dumnezeu chiar si o virgula (semn ortografic in scrierea ebraica) conteaza (nu va trece fara sa nu se implineasca).
Din pacate, atat copistii evrei cat si cei crestini se poate spune ca pe alocuri au gresit, deoarece au tradus “ajutand textul original” cu parerea lor. Masoretii au incercat sa reduca acest handicap lucrand la un text ebraic standard, modelul lor de lucru fiind copiat acum de catre cei de la asanumitul aparat critic textual Nestle-Aland. 
Masoretii si soferimii au fost doua categorii de scribi (copiatori de texte sacre) ce au trait in timpuri diferite. A se vedea Apendicele la The Companion Bible, pentru Textul Masoretic, ce au spus "masoretii" despre "soferimi":
http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm
http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm
http://livingtheway.org/sopherim.html

Despre tentativa de standardizare a textului crestin:https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_critic
https://en.wikipedia.org/wiki/Novum_Testamentum_Graece
Desigur, se pune si altfel problema, cat ne putem baza pe "criticii textuali" care vor un "text standard"? Fiindca, sunt si ei oameni si pot gresi, nu-i asa? De aceea, orice text asazis "standard" (American Standard Version, Revised American Standard Version, etc.), oricat de bogat sau laudabil va fi, nu poate deveni o "autoritate finala", acesta ar fi doar textul autorului, numit "textul autograf".

AUTOGRÁF, -Ă, autografi, -e, adj., s. n. (Text, document, semnătură etc.) scris de mâna autorului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autographe. Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Sa speram, ca intre timp "detectivii" comparatori ai textelor biblice sau altfel spus “criticii" textuali, vor lamuri toate problemele care sunt cunoscute sau intre timp vor fi cunoscute legate de texul Bibliei, painea noastra spirituala cea de toate zilele. Eu cred ca acest domeniu nu trebuie tratat cu o inversunata opozitie habarnista, delasare sau superficialitate, ci trebuie facut din el un domeniu de frunte, pentru o cat mai buna intelegere a textului autorului si nu al textului traducatorului. Ma refer doar la textele alterate.

Sa stam de vege, in pocainta, caci numai asa vom putea lua decizii aprobate de Tatal nostru ceresc.
Ionica T.

Ce varianta de text alegem: Textul Masoretic sau Septuaginta?

De ce sa alegem Textul Masoretic?

"Textul Masoretic" este denumirea textului ebraic al cartilor Vechiului Legamant (Vechiul Testament). "Septuaginta" este prima traducere a cartilor Vechiului Legamant in limba greaca. 
Conform cu un comparator de text anonim (ortodox), Septuaginta necorectata - si aici se refera la editia cea de dinainte de recenzii (corecturi) - este cea mai neprofesionista traducere a cartilor Vechiului Legamant intr-o alta limba.

Acum cativa ani, un prieten (pentru mine la acel timp a fost un exemplu, fiind un comparator textual autodidact, Vasile S.) mi-a recomandat si mi-a imprumutat o carte interesanta. 
Citirea ei a fost foarte interesanta si mi-a deschis orizontul cunoasterii problematicilor cu privire la textele manuscriselor biblice.
Semnalez si aici pentru iubitorii de manuscriptologie biblica si comparatie textuala, aparitia acestei carti deosebite in domeniul criticii textuale. "Critica textuala" inseamna un fel "detectivism literar" in ce priveste "comparatia textelor cu sursa comuna, dar care variaza din diferite motive".

Cartea pe care o semnalez trateaza subiecte legate de Septuaginta originala, coretiile ei si variantele ei de traducere. Septuaginta, a fost traducerea antica si progresiva a Vechiului Testament din ebraica in greaca, facuta de mai multi autori. Fiind o traducere pe alocuri parafrazata (deci o traducere mai libera), ulterior, s-au facut anumite recenzii ale ei, pentru a armoniza textul grec cu cel ebraic (Textul Masoretic). De aici variantele ei (Theodotion, Symachus, Aquila, Hexapla lui Origene, etc.). Cea mai bine documentata lucrare despre variantele ei, a fost versiunea lui Origene, faimoasa Hexapla, care inca mai continea numele divin, lasat netradus in scrierea ebraica.
S-a pus problema care text este mai bun, cel al Septuagintei sau cel numit Textul Masoretic? Evident Textul Masoretic, din moment ce a fost nevoie de atatea renzii ale Septuagintei, fiind un text parafrazat. Acest fapt este recunoscut si de cercetatorii umili si sinceri ai Biserici Ortodoxe. Traducerea Septuagintei din limba ebraica in limba greaca, a fost inceputa de 72 de rabini, de unde si numele (septua insemnand saptezeci in limba latina), prin anii 280-245 inainte de Christos, in orasul Alexandria din Egipt. Opera lor nu a fost intregul Vechi Testament, ci probabil o parte din carti, traducerea intregului Vechi Testament fiind completat de altii.
La Textul Masoretic au lucrat generatii de rabini intr-o perioada de 500 de ani, pentru transcrierea si reconstructia (corectarea) textului prin compararea diferitelor versiuni ebraice si alegerea variantelor textuale considerate la acel timp cele mai bune.
Exista diferente semnificative intre Septuaginta si Textul Masoretic, mai ales in ce priveste cifrele si anii, de exemplu Septuaginta da de la Adam si pana la Potop 2262 de ani, pe cand Textul Masoretic indica doar 1656 de ani. De la Potop si pana la chemarea lui Avraam, Septuaginta da 1307 de ani, pe cand Textul Masoretic 427 de ani.

Deci, dragi iubitori de mauscriptologie biblica puneti mana pe aceasta carte!

HARL MARGUERITE:
SEPTUAGINTA
De la iudaismul elenistic la crestinismul vechi
Editura Herald Bucuresti

O PROVOCARE TEXTUALA

Chiar daca au ales Textul Masoretic cei mai multi traducatori traduc pe alocuri in functie de interesele lor doctrinare. Asadar nu ajunge sa alegi Textul Masoretic, daca iti permiti sa jonglezi cu el in functie de interesele doctrinare.

Iata un exemplu:
 
Isaia 9:6 din Versiunea Dumitru Cornilescu Revizuita in versiunea cea mai timpurie a Septuagintei este plasat la Isaia 9:5.

Isaia 9: 5 Septuaginta: "Se cheamă numele Lui Înger de mare sfat, căci Eu voi aduce pace peste stăpânitori, pace şi sănătate Lui"

Comparand acest text cu textele Bibliei moderne, indiferent ce Biblie luam, vom observa o diferenta uluitoare.

Si cum nu suntem noi primii care au comparat si corectat textele versiunilor (traducerilor) antice ale Bibliei, considerate gresit traduse, cand au comparat si corectat Septuaginta dupa textul ebraic, la inceput corectorii n-au abandonat total redarile acestei traduceri, ci le-au combinat (ca de exemplu Codex Alexandrinus sec. al V-lea sau adaosul din sec. al VII-lea la Codexul Sinaiticus), rezultand un mixaj in care Fiul lui Dumnezeu era numit si "inger" si "Dumnezeu" (nici Septuaginta, nici Text Masoretic), ci un text al "traducatorului perplexat".

Isaia 9:5 al traducatorului perplexat (Biblia sinodală românească):

"se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie"

Ce inseamna "perplex"?

PERPLÉX, -Ă, perplecși, -xe, adj. (Despre oameni) Surprins, uimit, uluit (și nedumerit); încurcat, dezorientat, năuc, năucit. ♦ (Despre atitudinea, manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează perplexitate. – Din fr. perplexe, lat. perplexus, germ. perplex. Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

In mod surprinzator, apar traduceri noi ale Bibliei, facute de eruditi crestini, in care Isaia 9:6 nu contine nici cuvantul "inger", nici cuvantul "Dumnezeu". Controversa apare la redarea textului ebraic "Pele Joez, El Gibbor, Abi Ad, Sar Shalom". Redarea lui "El Gibbor" prin "Dumnezeu Puternic" ar forta constructia identica din Ezechiel 32:21 aflata la plural "elei gibborim" (puternicii eroi) sa fie tradus la fel "Dumnezeii puternici", ce ar fi adevarat si viceversa, adica expresia "elei gibborim" la plural, ar forta "El Gibbor" aflat la singular sa devina "Puternic Erou" (a se compara si cu Ezechiel 32:11,12):

Iata de exemplu cum reda Isaia 9:6 The Revised English Bible (REB 1989) - Biblia Engleza Revizuita:

"For a child has been born to us, a son is given to us; he will bear the symbol of dominion on his shoulder, and his title will be: Wonderful Counsellor, Mighty Hero, Eternal Father, Prince of Peace."

"Caci un copil a fost născut pentru noi, un fiu ni sa dat noua, el va purta simbolul stăpânirii pe umăr, și titlul său va fi: Consilier Minunat, Puternic Erou, Părintele Veșniciilor, Print al Păcii."  

Directorul revizuirii W.D. McHardy. 

Revizorii: The Rev. Professor G. W. Anderson; The Very Rev. Professor R. S. Barbour; The Rev. Fr. I. P. M. Brayley, SJ; Dr. S. P. Brock; The Rev. Professor G. B. Caird; The Rev. Dr. P. Ellingworth; Dr. R. P. Gordon; Professor M. D. Hooker; The Rev. A. A. Macintosh; The Rev. Professor W. McKane; The Rev. Professor I. H. Marshall; The Rev. Dr. R. A. Mason; The Rev. Dr. I. Moir; The Rev. Fr. R. Murray, SJ; The Rev. Professor E. W. Nicholson; Dr. C. H. Roberts; Dr. R. B. Salters; Dr. P. C. H. Wernberg-Moller; The Rev. Professor M. F. Wiles. 

Consilieri literari: M. H. Black, Mrs. M.Caird, J. K. Cordy, Baroness de Ward, The Rev. Dr. I. Gray, Dr. P. Larkin, Miss Doris Martin, Dr. C. H. Roberts, Sir Richard Southern, P. J. Spicer, Dr. J. I. M. Stewart, Mary (Lady) Stewart.

http://www.bible-researcher.com/reb.html

Profesorul de greaca si istorie al Noului Testament, precum si de istoria Ecclesiastica (Bisericeasca) James Moffatt, reda "divine hero", adica "erou divin":

“For a child is born to us, a child has been given to us; the royal dignity he wears, and this the title bears – ‘A wonder of a counsellor, a divine hero, a father for all time, a peaceful prince’”

Profesorul James Moffat este autorul traducerii Moffat, New Translation
https://en.wikipedia.org/wiki/Moffatt,_New_Translation

Profesorul de limbi semitice si limba biblic ebraică, Wilhelm Gesenius, reda "erou puternic" - p. 45, Gesenius, "Lexicon Ebraic - Chaldean" (Gesenius' Hebrew-Chaldee Lexicon).

Conform Bibliei mortii dorm, conform teoriei nemuririi sufletului sunt activi

Mortii conform Bibliei dorm, iar conform teoriei nemuririi sufletelor sunt activi.
Pe care varianta o alegem?
Credinciosii care doresc sa fie "graul", "oile" si "fecioarele intelepte" din pildele Mantuitorului, aleg ce spune Biblia!

"... multitudinea celor ce dorm in tarana pamantului..." Daniel 12:2 YLV
"…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6
"…cei care au adormit în Christos ..." 1Corinteni 15:18
"…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20
"…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51
"…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13
"…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60 
"...David… a adormit şi a fost adăugat la părinţii săi…" Fapte 13:36
"…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4

Amin, fratilor? Din partea mea: Amin!

Unde sunt mortii care au murit in Christos si cand va fi invierea si rapirea lor la cer?

Chemare la dialog, la iubire, intelepciune si discernamant, in vederea unirii in adevar

Un motiv dureros si separator printre crestini, a fost, este si va fi cu privire la:
"Unde sunt mortii care au murit in Christos si cand va fi invierea si rapirea lor la cer?"

Pe fundalul teoriei cu nemurirea sufletului, multi cred ca mortii care au murit in Christos sunt deja in cer cu sufletul, ca ei nu au murit niciodata cu sufletul, numai cu trupul si ca la inviere va invia doar trupul, cand sufletul va cobora din cer si va intra in trup. Teoria aceasta este straina de Biblie si de Vechiul si de Noul Testament. Nicaieri nu ni se spune ca sufletele mortilor vor cobora din cer, ca sa se uneasca cu trupurile moarte. Insa, daca teoria nemuririi sufletului este gresita si cade, cade impreuna cu ea si aceasta viziune si multe altele, ce se leaga de nemurirea sufletului. Credinta cu nemurirea sufletului este legata foarte mult de interpretarea eronata a catorva pasaje din Noul Testament si implicit de traducerea unor cuvinte in stil preferential, plus de predica Bogatul si Lazar, care contrazice toata Biblia, evident, demonstrand prin asta ca este o istorioara nascocita si adaugata in mod nefiresc la Noul Testament. 

Nemurirea sufletului este legata indiscutabil de cultura pagana, ai carei ramuri un fost introduse in mediile crestine prin filiera gnostica. Gnosticii au fost impotriva Vechiului Testament, fie ca au respins-o total (Marcion si adeptii sai), fie ca au acceptat doar interpretarea ei alegorica (neognosticii din scoala de la Alexandria: Fondatorul Pantaneu (filozof pagan convertit la crestinism, continuand sa filozofeze in termeni pagani), la care i s-a alaturat Clement (sclav eliberat de un patron crestin, din Grecia, fata de care a simtit sa se revanseze acceptand crestinismul, dar nu dupa Scripturi, din nefericire), urmat de Origene (un extremist care s-a auto-castrat, fiind scolit la cursurile filozofiei pagane).

Acestia din urma au fost cei mai infocati sustinatori ai nemuririi sufletului si ai altor idei pagane, fiind acel "cal Troian" care a deschis portile spre paganizarea mediilor crestine.

Dar evident, sunt anumite locuri unde nu se poate spiritualiza, fara sa intrii la banuiala ca esti inconsecvent de-a binelea, ca de exemplu "Sufletul care pacatuieste acela va muri" Ezechiel 18:20. Ce ai mai putea spiritualiza aici, ca sa iasa smecheria ca sufletul nu moare? Asa ca aici trebuia gasita o alta explicatie si au gasit ca Vechiul Testament este o revelatie inferioara, iar Noul Testament este o revelatie superioara. Asa ca cei care se inspiră de la tezaurul spiritual al neo-gnosticilor alexandrinieni susţin cam aşa: 
"Este adevărat că evreii şi cei din Vechiul Testament, din exprimările lor rezultă că moartea este opusul vietii, iar după moarte nu mai este nimic, nici plan, nici cunoştinţă, nici întelepciune, etc.. Însă Noul Testament care este o revelaţie superioară Vechiului, vorbeşte de o viată după moarte, atât Domnul Isus (Matei 10:28; Luca 16) cât şi apostolii (2Corinteni 5:1-10; Filipeni 1:20-23; Apocalipsa 6:9-11; 20:4, etc.)."
Vai de bieţii neo-gnostici, caci cine crede ca si ei in acest domeniu, este de fapt "neo-gnostic"! Fiindca uita un aspect important: In pasajul de la Ezechiel 18:20 nu un om vorbeste, ci Dumnezeu vorbeste prin profet.

Sa observam ce se scrie la Ezechiel 18:3: "Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu" (VDC) iar la Ezechiel 18:9 apare "zice Domnul Dumnezeu"(VDC) si dupa Ezechiel 18:20 (VDC) - la Ezechiel 18:23 (VDC) - apare "zice Domnul Dumnezeu". Cum poate fi atunci catalogat ca "revelatie inferioara"? O revelatie inferioara nici nu mai este revelatie divina, ci o minciuna. Dumnezeu nu se schimba niciodata, el este superior intotdeauna. Cuvantul lui e "da si amin", nu odata "inferior" si odata "superior".

Sursele istorice ne arata ca cei care au respins ca neinspirate cartile Vechiul Legamant (Vechiul Testament) au fost gnosticii. Ei au adus in discutie niste argumente belicoase, ale caror efect se mai resimte inca chiar si dupa ce gnosticii au disparut de pe scena istoriei. "Disparut" impropriu spus, deoarece mai degraba putem spune ca "si-au schimbat doar numele".
Asadar cei care se lasă conduşi sa creadă că în Scriptură putem găsi un grad inferior şi un grad superior de inspiraţie pot fi aschia ce a rezultat (sărit) din butucul gnostic, aschia neo-gnostică. Insă, dacă asa stau lucrurile, se naste intrebarea, cum de paganii au avut "revelatia superioară despre suflet" in antichitate? Vai! Vai! Vai! Doar nu ar fi fost amărâţii de păgâni mai deştepţi decât sfinţii profeţi ai lui Iehova!

Dacă este aşa cum spun ei (adica liderii spirituali, "neo-gnosticii" catolici) - care să nu uităm, încă nu demult sub inchiziţa lor feroce se îmbătau (simbolic vorbind) de sângele sfinţilor, până la extaz - înseamnă că cei din vechime au tras câte-o minciună mai mare ca ei. Nu-şi dau seama, dragii noştrii că prin argumentul lor, denigrează şi fac pe sfinţii profeţi mincinoşi şi mai mult decât atât, fac chiar ca anumite părţi din Scriptura să fie inferioare, contradictorii şi nedemne de a fi luate în serios? De ce nu caută armonia, căci Scriptura nu se contrazice, ci se armonizează?

Aduc ca argument Matei 10:28 si ma indoiesc serios de acuratetea acestui verset din versiunile moderne ale Bibliei, avand in vedere textul foarte simplu atat in rostire cat si in inteles al textului paralel din Luca 12:4 "Va spun voua prietenii mei: Sa nu va temeti de cei ce ucid trupul si dupa aceea nu mai pot face nimic". 
Citind contextul, gasim ca ambele citate sunt de fapt acelasi citat (atat Matei 10:28, cat si Luca 12:4 sunt texte "sinoptice"), desi unii se indoiesc de asta, insa e treaba lor, fiecare avand dreptul la o parere. Matei, Marcu și Luca sunt numite evangheliile sinoptice, fiindcă se aseamănă in naratiune. 

Este evident ca nu apostolul Matei a facut stilizarea, ce reda textul diferit fata de Luca, ci un scrib care s-a crezut mai destept, si care copiand textul autograf al lui Matei, sau poate o copie mai apropiata de asta, si-a permis sa faca o stilizare dupa capul lui, in ce priveste versetul (mai sunt astfel de cazuri nefericite, de ex. Matei 28:19). Este evident ca la Matei 10:28 un copist exaltat de conceptul pagan al nemuririi sufletului, a facut o stilizare doctrinara, recreand printr-o forma stilizata, o parte din textul autograf, cum s-ar spune, a scos un as contrafacut din maneca, creand din textul autograf expresia proprie de redare "dar care nu pot ucide sufletul" si putin mai apoi adaugand "si sufletul". Cu siguranta, la origini textul din Matei 10:28 suna ca si cel din Luca 12:4, avand expresia "si dupa aceea nu mai pot face nimic", dar care ulterior a fost stilizat din considerente pur doctrinare in "dar care nu pot ucide sufletul" :
"Nu va temeti de cei ce ucid trupul, si dupa aceea nu mai pot face nimic, ci temeti-va mai degraba de celce poata sa piarda trupul in gheena."  Varianta din Matei 10:28 de inainte de stilizare, cam asa apare si la Iustin Martirul, din secolul II.
"Va spun voua prietenii mei: Sa nu va temeti de cei ce ucid trupul si dupa aceea nu mai pot face nimic" Luca 12:4 este nealterat.

Copistul care a redat altfel ca Matei, Luca si Iustin Martirul, a comis un adulter sipitual asupra textului virgin, cel nealterat, dupa cum arata textul din Luca si Iustin Martirul, deoarece fiind adapat la izvoarele filozofiei pagane, a fost puternic impregnat de aceasta apa impura, care curge de la izvoarele demonilor. Saracul copist, probabil om influent in Biserica primara, daca nu s-a ridicat nimeni sa il traga de maneca, a urmat o supoziţie puerilă, neluând în seamă că Domnul Isus Christos, face aici o antiteza. Orice moarte cruntă ar aplica oamenii credincioşilor sfinţi, oamenii nu pot anihila pentru totdeauna un suflet credincios, el fiind păstrat în mâna Tatălui şi prin înviere fiind repus în viaţă. In schimb, pe cei care nu se tem de Dumnezeu, El ii poate arunca in gheena, adica distrugerea totata.

Situatia este la fel de grava si la Luca 16:19-31, care iertat să ne fie, numai că nu urlă contra a tot ce spune Biblia despre suflet! 
O paralela intre textele falsificate: 
Textul acesta (Luca 16:19-31) este ca si ca cel din Matei 28:19, care după contextul unanim al Noului Testament şi după unele surse ale bisericii primare (Episcopii Eusebiu si Aprahates, calugarul Annarikhus, confirmati si de versiunea lui Shem Tob a Evangheliei dupa Matei) textul original ar fi putut fi: "Duceţi-vă şi faceţi ucenici, botezându-i în numele Meu". Chiar experţii catolici susţin, că manuscrisele din familia Alexandrină, conţin cu circa 1500 de cuvine mai puţin, ca celelalte. De unde atatea cuvinte in plus la celelalte familii de redare a manuscriselor? Îngăduit să ne fie a spune că acestea (manuscrisele din familia Alexandrina) sunt considerate de către exegeţii catolici în domeniu cele mai apropiate de sursa primară, adică de manuscrisele originale. Ce demonstrează aceasta? Că Dumnezeu a permis într-o anumită măsură să apară unele interpolări în text, tocmai ptr. a demonstra că chiar şi aşa Cuvântul Său, care este adevărul, nu poate fi biruit prin falsuri. Ce mai demonstrează asta? Că noi trebuie să fim vigilenţi. Nu vedeţi dragii noştrii, că este un test la fel de simplu ca în matematică? Aduceţi-vă aminte că pe când eram la şcoală, învăţătoarea ne punea un test matematic simplu, ca să spunem unde este greşeala, de ex. 2-7+10=19 varianta reala fiind 2+7+10=19. Greseala este evidenta, este un minus in loc de un plus. În mod asemănător, Dumnezeu ne cere să rezolvăm anumite aspecte ale textelor problemă. Domnul Isus a spus clar ca nimeni nu s-a suit la cer (Ioan 3:13) si sigur ar fi facut o exceptie, daca ar fi gasit acolo pe cineva cu sufletul. Apoi a spus ca toti cei din morminte vor auzi glasul sau si vor iesi afara din ele (Ioan 5:28,29). Ar fi ciudat sa fi in cer cu sufletul si sa auzi glasul Domnului Isus in mormant. 

Da, da, da, stiu, totul e posibil pe taramul teologiei mitice, ca in SUA si Romania, dar hai ca nu poti abstractiza totul de dragul teoriei nemuririi sufletului si sa admiti aceasta varianta ca traiesti in cer dar actiunea trairii se petrece pe pamant. Daca sufletul sfintilor crestini, care sunt morti, este cu Domnul, sufletul ar fi trebuit sa auda in cer glasul Domnului, si nu mortul din mormant. Oare sufletul este surd? Daca sufletul nu aude, atunci care este rolul sufletului? Teoria nemuririi sufletului duce la un hatis de netrecut, un babilon curat.

Apoi se vine cu 2Corinteni 5:1-10, scos din contextul întreg al Scripturii, care este o prezentare chiar a speranţei glorioase creştine: schimbarea naturii bisericii, din trup de carne în trup spiritual. Unde scrie aici altceva, căci la versetul 4 scrie clar de "îmbrăcare", fiind o aluzie identică cu cele scrise în 1Corinteni 15:45-54, în care se arată clar că această îmbrăcare este la răpirea colectivă a bisericii şi nu la moartea individuală a fiecăruia:
"…Apoi, noi cei vii care rămânem, vom fi răpiţi împreună cu ei (cu cei ce au înviat), în nori…" 1Tesaloniceni 4:17
"Chiar în cortul (trupul) acesta deci, gemem apăsaţi (De ce? Deoarece dorim să fim răpiţi la Christos, aceasta este năzuinţa firească a creştinului); nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi (Nu pentru că am dori să murim, ptr. că viaţă fără trup nu există), ci să fim îmbrăcaţi (schimbaţi în trup spiritual), pentru ca ce este muritor să fie înghiţit de viaţă" 2Corinteni 5:4
"Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi (Apostolul şi ceilalţi numesc moartea adormire, şi nu conştienţă, de ce, dacă sufletul este treaz?), dar toţi vom fi schimbaţi (Când? Imediat la moartea fiecăruia?) într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă (Deci nu la moartea fiecăruia!!!). Căci trâmbiţa va suna, morţii vor învia (Chiar şi cuvântul "învia" arată că în moarte morţii nu sunt vii) nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca ceea ce este supus putrezirii să se îmbrace (acelaşi cuvânt ca cel folosit în 2Cor.5:4) în neputrezire (Deci este clar că atât contextul din 1Cor. cap. 15 cât şi cel din 2Cor. cap 5 se referă la acelaşi eveniment comun la cea din urmă trâmbiţă şi nu la moartea fiecăruia, şi nu la migraţia sufletului spre cer la moarte) şi ce este muritor să se îmbrace în nemurire (Este chiar caraghios ca moartea care este un blestem şi un duşman să fie o binecuvântare şi un salvator)." 1Corinteni 15:51-53

Textul din Filipeni 1:20-23 izbeşte cel mai mult pe cei ce au înclinaţii filozofice să creadă în "viaţa de după moarte", tocmai pentru că în scrierile apostolului Pavel sunt anumite lucruri greu de înţeles (2Petru 3:16) care par contradictorii dacă nu le ştii armoniza şi astfel sunt "o delicatesă" ptr. cei ce sucind şi răstălmăcind lucrurile doresc să susţină formele de nemurire după moarte, vrând să ne înveţe şi pe noi cum să le susţinem. 
"Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic, ci că acum, ca întotdeauna, Hristos va fi preamărit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte (Nu ar trebui să fie şocant ptr. cei ce cred în aspectul că sufletul trăieşte după moarte, că Pavel aici nici nu vorbeşte despre acest aspect, având în vedere că aici nici nu se pomeneşte măcar sufletul? Căci nu vorbeşte de suflet ci de trup, deoarece el spune clar aici, că prin trupul lui este preamărit Christos, fie că trăieşte fie că moare: cum poate un creştin să preamărescă prin trupul său şi moartea sa pe Christos? Vorba gnosticilor "eliberând sufletul din prizonieratul coliviei trupului", sau prin faptul că moare ca un om sfânt şi nepătat de spiritul lumii, dând astfel slavă şi glorie Tatălui ceresc, prin Christos?)
Căci pentru mine a trăi (este) Hristos, şi a muri (este) un câştig. (Adică a trăi cu Christos şi a muri avându-l pe El, este un câştig, deoarece ştim bine că El are putere asupra morţii şi că în Ziua Aceea A Învierii conform cu Filipeni 3:11 şi 2Timotei 4:8, El ne va da cununa dreptăţii, căci dacă sufletul ar trăi după moarte, cununa dreptăţii ni s-ar putea da imediat după moarte.) 
Dar dacă mai trăiesc în trup (nota de subsol: carne), este ca să lucrez cu roade fac (să trăiesc) şi nu ştiu ce să aleg. (Este de înţeles, ca superprigonitul apostol Pavel să vorbescă astfel, adu-ţi aminte că atât Iov, Moise ("şterge-mă din cartea vieţii") cât şi profeţii Ieremia, Ilie şi Iona au vorbit în anumite împrejurări ale vieţii lor astfel. Vedeau prin asta mai degrabă o scăpare din faţa dificultăţilor şi a greutăţilor, decât o mântuire şi răsplătire imediată, în viaţa de după moarte.)
Sânt strâns din două părţi: aş dori să mă mut ("să mă mut" are aici sensul sinonim cu cel de "a adormi" în moarte, folosit în multe alte locuri de apostolul Pavel, dar şi de alţii:
"…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6
"…cei care au adormit în Hristos au pierit." 1Corinteni 15:18
"…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20
"…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51
"…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13
"…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60 
"…a adormit în moarte…" TLN Fapte 13:36
"…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4
şi să fiu împreună cu Christos, căci ar fi cu mult mai bine;
(Este clar din întreg contextul Scripturii că apostolul întrebuinţează aici un simbol, ptr. că aici se referă nu la o prezenţă literală, imediată şi conştientă a lui Pavel faţă către faţă cu Christos, ci arată simbolic, la slava de a fi murit în graţia şi în braţele lui Christos, căci tocmai asta afirmă şi în Filipeni 3:9 "şi să fiu găsit în El", vezi şi Ioan 17:2. Dar întreb: CÂND VEDEA EL ÎN MOD LITERAL CĂ VA FI CU CHRISTOS??? IMEDIAT DUPĂ MOARTEA SA??? Nu, ci "la învierea dintre cei morţi" Filipeni 3:11. 
Dacă apostolul Pavel şi primii creştini ar fi crezut în mod literal că la moartea lor, ei urmau să se întâlnească imediat în cer cu Christos, ce rost mai avea să aştepte pe Christos ca Mântuitor??? (Vezi Filipeni 3:20,21)

În cazul Apocalipsa 6:9-11 este clar că este un simbol, ca şi în cazul lui Abel (Geneza 4:10), când sângele strigă ptr. a fi răzbunat, se vede clar deoarece sufletele sunt sub altar, pentru că atunci când preoţii antici înjunghiau un animal, sângele curgea de pe altar sub altar. Acest aspect arată că martirii creştini sunt înjunghiaţi, morţi cu adevărat, ptr. că şi-au adus într-adevăr trupurile lor ca jertfă lui Dumnezeu şi nu şi-au iubit sufletele (vieţile) până la moarte. 
Deasemenea, în viziunea revelată din Apocalipsa este arătat ca un simbol, că li s-a dat o haină albă, dar nu înseamnă că într-adevăr li s-a dat o haină albă, ci înseamnă că în funcţie de faptele lor, li s-a pregătit deja un loc ca regi şi preoţi alături de Christos, deoarece hainele reprezintă simbolic faptele sfinţilor, compară cu Apoc. 19:8, Apoc. 3:18. 

Dar cel mai tare argument că ei nu sunt vii şi că aşteptarea lor este încă în somnul de moarte, este arătat de faptul că trebuie să se împlinească numărul lor. Când se va împlini numărul lor, atunci toată biserica va fi răpită şi glorificată, cu toţi membrii ei împreună. Pe baza cuvântului inspiraţiei din 1Corinteni 15:51,52 "Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă (Deci nu la moartea fiecăruia!!!). Căci trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. - care concordă cu 1Tesaloniceni 4:17: Apoi noi cei vii care rămânem, vom fi răpiţi împreună cu ei…" Trebuie respinsa ideea răpirii şi glorificării în etape individuale, sau de grupuri a membrilor bisericii, deoarece este atât de clar că biserica ("ekklesia") va fi răpită în mod colectiv (TOTI SI DE O DATA LA INVIERE). Biserica, sau adunarea este "ekklesia" tradus din greceşte, înseamnă "cei ieşiţi afară" (din lume).
La Apocalipsa 20:4 se arată clar că "ei", adică sufletele văzute au înviat.

Dragii mei, după cum vedeţi, stăm în faţa unui test greu. Diferenţele trebuie rezolvate pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, în chip frăţesc. NUMAI ADEVARUL POATE UNI. Dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, de a fi uniţi în chip desăvârşit în iubire si adevăr, acceptând curente păgâne în biserică, într-un aspect atât de important, veţi culege ceea ce aţi semănat. Ba mai mult, voi vă faceţi involuntar apărători ai doctrinelor pagane, mâna ei dreaptă sau stângă şi astfel una dintre fiicele ei, care beau din paharul ei spiritual. 
Scriptura spune foarte clar că plata păcatului este moartea! 
Scripura mai spune deasemenea foarte clar, că fără înviere toţi cei adormiţi (morţi) în Christos sunt pierduţi! Prin urmare singura alternativă este credinţa în înviere şi singura speranţă este că creştinii vor fi readuşi la viaţă (înviaţi) (Ioan 5:28,29). 

Scriptura nu arată şi noi nu putem crede într-un amestec de nemurire şi înviere: o moarte parţială şi o înviere parţială, cum arată papalitatea şi fiicele ei.. Fiţi tari, deci în adevărata credinţa creştină!

"Lacul de foc" (Apocalipsa 20:12-15) este un simbol puternic şi înfricoşător şi înseamnă distrugerea completă şi definitivă a păcătoşilor (trup şi suflet. Matei 10:28). De aceea alegeţi adevărul ca să trăiţi! Temeţi-vă şi bucuraţi-vă, că Dumnezeu va cercetat şi nu va lăsat în întuneric. Daţi slavă şi glorie lui Dumnezeu! Acceptaţi această solie! Pe cei care deşi avertizaţi, continuă să se complacă în neadevăr şi să preacurvească cu păgânitatea, Dumnezeu îi va pedepsi şi nu îi va binecuvânta, căci El este un Dumnezeu al adevărului şi al dreptăţii.

Vă îndemn, dragii mei, să fim prudenţi şi vigilenţi. Trebuie sa ne rugam pentru asta, ca sa putem sta de veghe cum se cuvine in aceste timpuri critice ptr. noi toti. Eu, dar şi voi trebuie să fim umili şi sinceri, ca Dumnezeul darurilor sfinte să ne poată da din belşug, prin Christos, tot ce avem nevoie, ca El să poată trezi în noi darul prudenţei şi discernământului. 

Noi trebuie să lăsam ca Dumnezeu să lucreze în noi şi printre noi, prin cuvantul si duhul sau (si nu traditiile omenesti), căci priveşte mântuirea noastră şi bunul mers al Veştii Bune despre Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 24:14), pentru ca adunarea poporului lui Dumnezeu să se întărească, neacceptând orice vânt de învăţătură. Rugandu-ne pentru îndelunga noastră răbdare şi statornicie, trebuie sa actionam la fel. Noi toţi trebuie să ne rugăm ptr. smerirea noastră deplină, ca Duhul lui Dumnezeu să poată lucra în mod deplin în noi şi asa cum vrea el si nu cum am vrea noi.

Nu uitaţi, noi suntem sub test acum. Dumnezeu ne-a dat această misiune, dacă ea va avea succes sau nu, depinde si de noi, căci toţi trebuie să dăm socoteală în faţa Domnului nostru Isus Christos! Să lăsăm ca Cuvântul adevărului Său să ne unească în iubire si adevăr. Vai de cei care îşi vor îngropa talantul (Matei 25:14-30)!

Prin urmare, este datoria noastră a tuturor, să nu lenevim in a demasca falsitatea nemuririi sufletului si a arata unde sunt cei morti in Christos, si anume: in morminte, iar invierea si rapirea lor la cer se va face numai la revenirea Domnului nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu. 
Este sau nu este sufletul nemuritor? Daca vom rezolva problema dupa Scripturi vom fi binecuvântaţi pentru aceasta!
Fie ca Dumnezeu să vă vorbească minţii şi inimii noastre, a fiecaruia, si sa ne smereasca si mai mult daca e cazul sa fim si mai smeriti, cum a făcut în cazul lui Iov. El să ne dea izbânda unirii in adevar, aceasta trebuie să ne fie rugăciunea comună, în numele Fiului Său. Aleluia! Amin!

Salutari: Iov 33:3-7

Un salut de pace si multumire

Dragi frati si surori, dragi prieteni de aici si de peste hotare,

Dati-mi voie sa va salut cu Pacea lui Dumnezeu si a Domnului Isus Christos, Fiul sau, si sa va multumesc ca imi tineti companie. Sunt onorat!

Vreau sa va salut impartasind niste ganduri nobile cu Filipeni 4:7,8. si cu un cantec minunat.

Cu dragoste crestina, stand de veghe,

Fratele si prietenul vostru,

Ionica T.

Filipeni 4:7,8
 "Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească"


Volumul "Cântări creştine de laudă"

Titlul: "Mântuire fără asemănare de la Tatăl ceresc"

1. Vino-al fericirii izvor, din suflet să-mi scoţi cântec!
Al graţiei râu undător cere cântec sfânt cu foc.
O, nvaţă-mă să cânt frumos, intonând cu glas duios!
Bunătatea Ta s-o laud, cărei nu-i asemenea.
2. Nu-i destul că m-ai mântuit cu sângele-i preţios,
Şi m-ai cercat când, de turmă, sufletu-mi departe-a fost
Mai pe sus de mântuire, încă şi-alt dar mi-a ajuns,
Chemare cerească să văd, faţa Ta acolo sus.
3. Din zi în zi tot mai dator mă face graţia Ta,
Şi tresalt de bucurie, mare e iubirea Ta!
Vreau să umblu cu Fiul Tău, căci e vrednic, credincios,
Fericit sunt că pot păşi pe urma Lui bucuros!

Afişări de pagină după ţară Intrare Afişări de pagină România 2865 Statele Unite ale Americii 1387 Rusia 424 Germania 251 Ucraina 150 Indonezia 95 Serbia 71 Regatul Unit 60 Țările de Jos 52 Italia 42

Afişări de pagină după browser Intrare Afişări de pagină Chrome 2615 (44%) Firefox 2183 (37%) Internet Explorer 626 (10%) Opera 145 (2%) Safari 139 (2%) Mobile Safari 87 (1%) UniversalFeedParser 44 (<1%) UCBrowser 28 (<1%) Mobile 15 (<1%) SamsungBrowser 11 (<1%) Afişări de pagină după sistemul de operare