Enigmaticul Ioan 1:1

În limba română sunt putine traduceri care redau corect ordinea cuvintelor din textul grec la Ioan 1:1, desi in manuscrisele traduse in alte limbi din secolele II-V (latina, copta, aramaica) traducatorii au pastrat ordinea cuvintelor din limba greaca.

„Ordinea cuvintelor în manuscrisul grec este: Dumnezeu era Cuvântul. Deoarece "Dumnezeu” este fără articol, după gramatica limbii greceşti este nume predicativ, iar „Cuvântul”, cu articol, este subiect. Prin aceastã afirmaţie nu se intenţionează identificarea „Cuvântului” cu „Dumnezeu”, ci se indică natura divină a „Cuvântului”. (Noul Testament, traducere şi note de preot Alois Bulai şi preot Anton Budău, publicat de Editura Sapienţia, Iaşi 2001)


Ordinea cuvintelor in textul grec este aceasta:
Ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος, καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν, καὶ θεός ἦν ὁ λόγος

Transliterarea: 
En archē ēn ho Lógos, kai ho Lógos ēn pros ton Theón, kai Theós ēn ho Lógos.

Traducerea in conformitate cu ordinea cuvintelor din propozitia in limba greaca:

„In început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu; şi Dumnezeu era Cuvântul.” 

Dupa cum vedem, traducatorii romani au inversat expresia "şi Dumnezeu era Cuvântul" redand "şi Cuvântul era Dumnezeu".   
La prima expresie unde apare „Dumnezeu” în Bibliile noastre, în greacă este „Theon” la nominativ articulat, iar în a doua parte apare "Theos" la nominativ nearticulat.
Un manuscris copt (egiptean) din secolul II reda "si un dumnezeu era cuvantul" vadit influentat de cultura politeista pagana.

Celelalte doua redari mentionate mai sus ("si dumnezeu era cuvantul", "si cuvantul era dumnezeu") sunt dubioase si contradictorii, avand in vedere cele ce urmeaza "El era in început la Dumnezeu." Ioan 1:1

Avand in vedere ca in secolul II s-au deschis niste aprige lupte partinice despre interpretarea expresiei "Fiul lui Dumnezeu" intre cei care sustineau ca Fiul a venit din cer si este o fiinta cereasca si cei care sustineau ca Fiul n-a existat niciodata in cer, fiind Fiul lui Dumnezeu doar prin adoptie, nu este exclus ca forma originala de la Ioan 1:1 sa fi fost:
„In început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu; şi ca Dumnezeu era Cuvântul.”

Despre manuscrisele Bibliei

La ora actuala avem foarte multe manuscrise biblice si cercetarile dupa ele continua.
Uniunea Societatilor Biblice (United Bible Societies) a facut impartirea tipurilor de manuscrise pe cinci categorii (U.B.S. ed. a IV-a)
https://en.wikipedia.org/wiki/United_Bible_Societies
http://www.ubs-translations.org/index.php

Categoria PAPIRUSURILE

1) Categoria I:           
UNICIALELE (textul Alexandrian)
MINUSCULELE 

2) Categoria a II-a:   
UNICIALELE (textul Alexandrian)
MINUSCULELE (VERSIUNILE: VULGATA; VETUS LATINA; SIRO-PALESTINIENE; COPTE; GEORGIANA SEC. al V-lea) 

3) Categoria a III-a:   
UNICIALELE (textul partial Bizantin) 
MINUSCULELE (VERSIUNILE: COPTA-Bohairica; GEORGIENE; ARMEANA SEC. al V-lea; ETIOPIANA SEC. al VI-lea; SLAVA SEC. al IX-lea)

4) Categoria a IV-a:   
UNICIALELE (textul Western-D05); (VERSIUNILE: CLEMENTINA vg-cl 1592; SIXTINA)  

5) Categoria a V-a:    
UNICIALELE (textul Bizantin- Byz); MINUSCULELE (Byz); =( textul majoritar bizantin); LECTIONARELE

De ce sunt importante aceste lucruri? Deoarece reprezinta curente de redare a manuscriselor. Conform cu teologul Mocsy Imre au existat mai multe tipuri de scoli de redare a manuscriselor. Unele si-au permis anumite stilizari si parafraze, netraducand fidel textul, altele au incercat sa fie mai serioase in a reda textul.
Mocsy Imre: Credibilitatea Evangheliilor
http://www.ppek.hu/k228.htm

Iata si cateva manuscrise online:

http://www.codexsinaiticus.com
http://www.deadseascrolls.org.il/about-the-project/the-digital-library

Puteti fi la curent cu multe noutati despre manuscrisele Biblice, daca va inscrieti si urmariti blogul
http://evangelicaltextualcriticism.blogspot.ro/2012/12/ephraimi-rescriptus-online-images.html

Versiunea GBV 2001 reda variatiile textuale ale manuscriselor insa nu specifica manuscrisele:
http://biblia.ro/gbvn/

Un site englez care prezinta variatiile (diferentele) textuale din manuscrise:
http://www.biblequery.org/

Câteva dovezi sigure ca Domnul Isus Christos a trait in cer inainte de a veni pe pamant

Câteva dovezi sigure ca Domnul Isus Christos a trait in cer inainte de a veni pe pamant

Domnul Isus s-a autodenumit atat ca "Fiul lui Dumnezeu" cat si ca "Fiul omului":

Matei 16: 
13 Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu, Fiul omului?``
14 Ei au răspuns: ,,Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.``
15 ,,Dar voi``, le-a zis El, ,,cine ziceţi că sînt?``
16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: ,,Tu eşti Christosul, Fiul Dumnezeului celui viu!``
17 Isus a luat din nou cuvîntul, şi i-a zis: ,,Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sîngele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 

Ca "Fiul omului" n-a existat decat de cand s-a coborat din cer pe pamant, dupa cum el insusi a marturisit:
"caci m-am coborat din cer ca sa fac nu voia mea, ci voia celui ce m-a trimis" Ioan 6:38 

A trait Domnul Isus Christos in cer inainte de a veni pe pamant? Da, desigur, altfel cum putea sa spuna ca venind din cer pe pamant nu venea sa faca propria sa voie, ci a venit sa faca voia aceluia care l-a trimis? Deci el a trait in cer, dar nu sub acest nume "Isus Christos". Cand a venit pe pamant si-a lasat in cer numele sau, insa atunci cand s-a intors in cer si l-a luat inapoi (avand acum doua nume), de aceea pentru noi va avea si un nume nou:

Apocalipsa 3:12. Pe învingător îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară nicidecum; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care coboară din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou».

De ce sa susţinem ca Domnul Isus Christos a trait in cer inainte de a veni pe pamant? Conteaza?

Da, conteaza, deoarece: "aşa este scris". Cuvantul scris trebuie inteles, altfel riscam sa il stricam prin interpretare şi nu e de dorit să stricăm Cuvântul, pentru ca astfel ajungem sub condamnare, ca cei din pilda semanatorului:

Matei 13:
18. Ascultati, dar, ce inseamna pilda semanatorului:
19. Cand un om aude Cuvantul privitor la Imparatie, si nu-l intelege, vine cel rau si rapeste ce a fost semanat in inima lui. Acesta este samanta cazuta langa drum. 
30. Lasati-le sa creasca amandoua impreuna pana la seceris; si, la vremea secerisului, voi spune seceratorilor: "Smulgeti intai neghina si legati-o in snopi, ca s-o ardem, iar graul strangeti-l in granarul meu." 

Cei care susţin că Domnul Isus Christos nu a existat in cer  înainte de a se naşte ca om prin fecioara Maria - ca de exemplu musulmanii, resping mari adevaruri despre Fiului lui Dumnezeu. După musulmani, el n-ar fi existat ca persoană cereasca alături de Dumnezeu Tatăl, Creatorul cerului şi pământului, ci a fost doar în planul din mintea Creatorului, iar aici pe pământ, nu a fost altceva decât un mare profet, ca şi Moise, inferior lui Mahomed. 

Conform surselor istorice, o parte a iudeo-creştinilor din primul secol au fost primii care au respins cu vehementa învăţătura despre existenţa cereasca a Fiului unic nascut al lui Dumnezeu, inainte de a veni pe pamant... Respingerea existenţei ceresti a Fiului de către o parte a iudeo-creştinilor din a doua jumătate a primului secol al erei noastre, a apărut pe fondul intensificării prigonirilor lansate de catre iudeii necreştinaţi. În acel timp, printre iudeii necreştinaţi se înţeţea tot mai mult mişcarea pentru independenţă faţă de imperiul roman, iar iudeii creştinaţi erau priviţi ca un obstacol incomod în calea acestui deziderat, datorită pacifismului lor, şi prin faptul că propovăduiau un Mesia al Păcii, un Mare Împăciuitor al tuturor popoarelor. Ei spuneau ca acest Mesia a venit din cer, de la Dumnezeu, si a murit ca o jertfă deplină pentru păcat, apoi s-a înălţat la cer, pentru un timp nedefinit, de unde urma să vină din nou ca Regele si Judecătorul celor vii şi al celor morţi... Aşa ceva pentru ei, o naţiune candva glorioasa, dar înjosită crunt timp de secole de dominaţiile străine, era o mare blasfemie naţională. Şi asta pentru că cei necreştinaţi nu aşteptau un Mesia al păcii, ci aşteptau un Mesia luptător, eliberator şi fondator al Imperiului Iudeilor, ce urma să ia locul Imperiului Roman.
Pentru a elimina acest obstacol, iudeii nationalisti au inventat o armă teribilă - pentru ai descoperi şi ai extermina pe cei ce credeau în Ieshua Mesia (Isus Christos) Nazarineanul, ca fiind Mesia, Salvatorul din pacat si moarte al lui Israel şi al celorlalte popoare ce se vor converti prin pocainta. Ei au introdus pretutindeni blestemul împotriva lui Isus din Nazaret, şi oricine era prins că nu îl blestema, era considerat un apostat şi trebuia ucis, pentru binele naţiunii. În acest mare cuptor de foc al încercării, o parte a iudeo-creştinilor au încercat să găsească un mijloc de ieşire din acest mare impas şi astfel au cizelat teologia originală despre Isus din Nazaret într-o direcţie care să nu fie atât de revoltătoare pentru prigonitori. Mulţi dintre ei se prezentau ca cei mai zeloşi susţinători ai tradiţiilor seculare iudaice şi făceau în aşa fel ca să nu pară a fi distincţi de restul iudeilor. 
Aceşti noi fondatori de partidă creştină şi grupul lor au fost denumiţi "ebioniţi", avand sărbătorile şi ritualurile mozaice obligatorii, cu obligativitatea dietei Vechiului Testament, etc.. Ei se vor grupa în jurul Vechiului Testament, acceptând din Noul Testament doar o rescriere după gustul lor a Evangheliei după Matei, pe care o vor numi "Evanghelia după Evrei". Apostolul Pavel va fi privit ca un proscris şi un apostat, ce a căutat să placă păgânilor şi din această cauză a făcut compromisuri. Grupurile lor au trăit în umbra fratelui mai mare, al iudeilor necreştinaţi, căutând să placă "poporului ales" şi suferind antisemitismul (nejustificat de altfel), împreună cu el. Au "îndulcit" mesajul, introducând o nouă concepţie: că Isus a fost doar un om şi că nu a avut o existenţă de Fiu al lui Dumnezeu in ceruri. De la această concepţie până la accceptarea că în viitor va veni un Mare Profet, ce va face ce a prezis Isus din Nazaret, nu a fost decât un pas. Speculând şi călărind pe această concepţie a venit Mani, Mahomed, Bab, Baha Ullah, şi cine ştie încă cine... Chiar şi acum, ici-colo printre diferite grupări de musulmani si creştini, se vorbeşte (fals, desigur) că va veni un Mare Profet (care va pregăti calea lui Isus, un fel de Ilie sau Elisei, a se vedea ce spun branhamistii despre Branham si ce spun musulmanii despre Mahdi) şi care va restabili totul. Asistăm iarăşi la vechea strategie a lui Satan, de a deturna atenţia de la Christos, pe un "Mare" om. Şi să ne mirăm că apar "supracredincioşi" faţă de care supunerea orbească şi ale căror viziuni şi doctrină este indispensabilă pentru mânuire? Şi cât de uşor ne lăsăm prinşi de religiozitatea şi cunoaşterea biblică a acestor oameni. AVIZ AMATORILOR CE CAUTĂ SUPERCREDINCIOŞI!!!

Dar Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, scrie clar la Filipeni 2:5-7:
"Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Christos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor."
"Isus le-a zis: "Adevarat, adevarat va spun ca mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu." Ioan 8:58 

Prin premize simple putem desluşi idei mai complicate, adică un verset simplu expică pe unul mai dificil în înţeles. 

Conditii pentru o interpretare corecta:

1. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna contextual, adică în limitele contextului imediat. Cazul nostru: "Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Christos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor." Filipeni 2:5-7. 

Întrebare la context: Putea Isus să gândească măcar la aşa ceva dacă nu exista înainte de a se naşte din fecioara Maria? Putea el sa se dezbrace "benevol" (nesilit de nimeni) de gloria sa cereasca, daca n-ar fi avut-o, fiind doar un simplu "plan" in mintea Creatorului? 

2. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna comparativ, adică în lumina altor versete şi fapte istorice: Cazul nostru: "Dar daca ati vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai inainte?… Ioan.6:62. şi "Isus le-a zis: "Adevarat, adevarat va spun ca mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu." Ioan 8:58. 

Întrebare la contextul comparativ: În lumina comparativă dată de aceste versete, ce a înţeles Domnul Isus, că el a existat cu adevărat şi înainte de Avraam, sau a avut doar o existenţă fictivă în mintea lui Dumnezeu? 

3. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna condiţional, adică, luând în considerare orice condiţii expuse în Biblie, ce ar încadra termenii în anumite limite. CAZUL NOSTRU: "nu s-a gândit la o uzurpare" Pune sau nu contextul condiţional o afirmaţie pe care un individ fictiv ar putea sau nu ar putea să o aiba?

Vrem trei răspunsuri sincere şi umile: 
1. Ce ar trebui să înţelegem după Biblie şi nu după opinia partidei iudeo-creştine a ebioniţilor, opinie ce a fost preluată de iudeo-creştinii nazarineni, musulmani, unitarienii universalişti (sociniştii), christadelfieni, etc. prin: "El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu"? Putea avea "chip" daca n-a existat?
2. Ce ar trebui să înţelegem după Biblie şi nu după opinia ebioniţilor, prin: "Dar daca ati vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai inainte?…" Ioan.6:62 Unde sa fi fost inainte, daca n-a existat?
3. Ce ar trebui să întelegem după Biblie, şi nu după opinia ebioniţilor, prin "totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu"? Ar fi putut "crede" cineva care nu exista?
Ca un scurt răspuns la întrebările ridicate, putem spune că Domnul Isus Christos, avea "chipul" lui Dumnezeu (la fel cum Adam a fost chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26,27) şi la fel cum Set era "chipul si asemanarea" lui Adam (Geneza 5:3)), înainte de a se naşte ca fiinţă umană (Evrei 1:3). El a existat în cer fiind "duh", ca şi Tatăl Său ceresc: "Dumnezeu este Duh" Ioan 4:24.
Ce este un duh? Un duh este o fiinţă cerească, care în primul rând nu este compusă din carne şi sânge, dar se poate schimba în forma carnală şi tocmai asta s-a produs la prima venire a lui Isus, Domnul nostru. Din trup duhovnicesc s-a făcut un nucleu de trup carnal, implantându-se prin puterea lui Dumnezeu în ovului unei fecioare, cu numele de Maria, unde s-a hrănit şi s-a dezvoltat prin toate fazele, născându-se firesc ca toţi oamenii, şi fiind asemănător oamenilor în toate, cu excepţia păcatului.
"Si Cuvantul S-a facut trup (trup de "carne" în greaca) si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal. - Ioan 1:14
 Epistola catre Evrei afirma: “astfel dar, deoarece copiii sint partasi singelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care prin frica mortii erau supusi robiei toata viata lor” (Evrei 2:14, 15). 
 14. Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - sa ramanem tari in marturisirea noastra.
15. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat.
A existat Domnul Isus ca fiinta şi înainte de a veni pe pământ? 
Da. "Ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iata ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, Inceputul zidirii (creaţiei) lui Dumnezeu:" Apocalipsa 3:14 

Cine nici asa nu intelege, nu intelege deoarece este cazut sub incidenta versetului din Daniel 12:10, nu s-a curatit, nu s-a albit si nu s-a incercat daca este in credinta, ci a ramas acelasi om vechi si rau:

Daniel 12:10 Mulţi se vor curăţi, se vor albi şi vor fi încercaţi, însă cei răi vor continua să fie răi; nici unul dintre cei răi nu va înţelege, însă cei înţelepţi vor înţelege.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, pe toţi cei care cautaţi adevarul cu o inima sinceră şi curată!

Despre "fiara" din cartea Apocalipsa; de ce nu este un om, ci un sistem?

(Articolul nu neaga profetia ca va veni un om, un mare politician, manat de duhul cel rau, fiind numit in Biblie "Antichrist" (1Ioan 2:18), ci atrage atentia asupra faptului ca unii incurca simbolurile)

Exista o parere ca "fiara" din Apocalipsa este "Antichristul", un om crud, un dictator ce se va da drept Dumnezeu, din Timpul Sfarsitului. Negresit, Antichristul va fi un om crud, un dictator ce se va da drept Dumnezeu, din Timpul Sfarsitului, dar oare CE SIMBOL trebuie sa ii aplicam din cartea Apocalipsa, simbolul de "fiara" sau simbolul de "corn"? In Biblie Antichristul are ca simbol un "corn", deoarece coarnele reprezinta regi (Apocalipsa 17:12, Daniel 7:8). 

Ce inseamna atunci "fiara"? Daca "fiara" poate fi sezuta, adica calarita (strunita) (Apocalipsa 17:3), atunci trebuie sa fie si cineva care sa o calareasca. Prin urmare este usor de inteles ca daca fiara are coarne, se exclude ideea sa poata avea acelasi inteles: Antichristul sa fie si "fiara" si Antichristul sa fie si "corn" (cornul cel mic care va creste mare).

Memento
Sa nu uitam nici o clipa ca fiara poarta "coarne" si coarnele sunt "regii" fiarei, care conduc "fiara". 

Ce ar putea face un biet corn (rege) fara aportul si acceptul unei imparatii? Poate un corn (rege) impunge daca este separat de corpul intreg al unui animal? Ce ar putea face un presedinte sau un rege daca nu ar avea acceptul si sustinerea supusilor? Ce ar fi putut face Hitler, fara fanatica sustinere a supusilor sai? Ce ar putea face Antichristul fara sustinerea supusilor sai? Nimic, dragi cititori! Fiara este imparatia Antichristului, este sistemul politic din Timpul Sfarsitului, care il propulseaza SI SUSTINE pe Antichrist la conducerea intregii lumi.

Avertizare:  "Nu de citit e greu, ci de asamblat puzzle-ul profetic."
 
"Fiara" in cartea Apocalipsa si cartea lui Daniel 

Despre "Antichrist" se vorbeste mai putin in Apocalipsa, deoarece este un rege care vine dupa cei zece regi (Daniel 7:24,25), ce domnesc foarte putin, timp de un ceas simbolic. Sunt regii (presedintii) din Timpul Sfarsitului si nu din nu stiu ce timp apus. Sa fim atenti, deoarece ni se spune clar ca "cornul mic", adica Antichristul, iese dintre celelalte coarne, deci face parte dintre cele zece coarne (Daniel 7:8).  
Nu are cum sa fie vorba de imparatii romani din primul secol! 
Domnia Antichristului, fiind dupa acesti zece imparati este si ea foarte scurta.
Asadar, nu putem fi de acord cu interpretarea unora despre "fiara" din cartea Apocalipsa, deoarece nu se respecta interpretarea simbolurilor Bibliei. Daca nu se accepta ca Antichristul este "cornul cel mic" din cartea profetului Daniel, si prin urmare Antichristul trebuie simbolizat prin "corn" si nu prin "fiara", nu vom intelege corect nici celelalte piese din "puzzle-ul profetic", se creaza confuzie si astfel se franeaza procesul de intelegere si interpretare corecta a cartii lui Daniel si a cartii Apocalipsei. 

In profetii ni se arata clar ca fiarele reprezinta regi. Daca nu lasam ca Biblia sa se explice singura, cadem de la interpretarile corecte. 
Biblia se explica singura, numai trebuie sa fim atenti:
Daniel 7:2,3,7. Daniel a inceput si a zis: "In vedenia mea de noapte am vazut cum cele patru vanturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. 
Si patru fiare mari au iesit din mare, deosebite una de alta. 
Dupa aceea m-am uitat in vedeniile mele de noapte si iata ca era o a patra fiara, nespus de grozav de inspaimantatoare si de puternica; avea niste dinti mari de fier, manca, sfarama si calca in picioare ce mai ramanea; era cu totul deosebita de toate fiarele de mai inainte si avea zece coarne. 
Apocalipsa 13:1,2. Apoi am stat pe nisipul marii. Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara cu zece coarne si sapte capete; pe coarne avea zece cununi imparatesti, si pe capete avea nume de hula. 
Daca suntem atenti, putem vedea ca este aceeasi fiara, adica atat prorocul Daniel cat si apostolul Ioan au descris aceeasi fiara. 

Ce inseamna fiara a patra?

Iata raspunsul unuia dintre ingerii lui Iehova, Dumnezeul Atotputernic:
Daniel 7:23. El mi-a vorbit asa: "Fiara a patra este o a patra imparatie (regat) care va fi pe pamant. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfasia tot pamantul, il va calca in picioare si-l va zdrobi. 
24. Cele zece coarne inseamna ca din imparatia aceasta se vor ridica zece imparati. Iar dupa ei se va ridica un altul care se va deosebi de inaintasii lui si va dobori trei imparati. 
25. El ("cornul mic" care iese din mijlocul celorlalte coarne - un amanunt foarte important Daniel 7:8) va rosti vorbe de hula impotriva Celui Preainalt, va asupri pe sfintii Celui Preainalt si se va incumeta sa schimbe vremurile si legea; si sfintii vor fi dati in mainile lui timp de o vreme, doua vremuri si o jumatate de vreme." 

Biblia se explica ea singura

Biblia arata clar ca nu "fiara" inseamna Antichristul, ci un "corn" al fiarei:
"Cele zece coarne inseamna ca din imparatia aceasta se vor ridica zece imparati (regi)".
zece coarne = zece imparati
Sa lasam simbolurile asa cum sunt ele explicate, altfel este impotrivire fata de Cuvant si cine se impotriveste Cuvantului isi va lua osanda. 
 
O problema de care trebuie tinut cont

Repet: Biblia se explica ea singura. Singura problema este ca pe ici colo, nu este tradusa corect. Si de aici apar mai toate problemele de interpretare.
Ca de exemplu la Daniel 7:17, sunt sigur ca nu este tradus corect, deoarece ar combate versetul din Daniel 7:23. E o chestie de logica, dragi cititori.
Iata aici o alta traducere, unde lucrurile sunt lamurite foarte clar in acest verset.
Textul Latin: Biblia Sacra Vulgata
hae bestiae magnae quattuor quattuor regna consurgent de terra
Daniel 7:17 BSV
Conform cu dictionarul latin Lewis and Short, "regna" inseamna "guvernare regala, autoritate regala, imparatie, majestate regala".
In Apocalipsa 17:10 traducerea BSV reda cuvantul "regi" prin "reges", pluralul lui "rex" (rege) si nu prin "regna" asa cum o face la Daniel 7:17.
Textul Latin: Biblia Sacra Vulgata
et hic est sensus qui habet sapientiam septem capita septem montes sunt super quos mulier sedet et reges septem sunt 
Apocalipsa 17:9 BSV
La fel, traducerea Douay-Rheims Bible, reda altfel textul din Daniel 7:17
Douay-Rheims Bible
These four great beasts are four kingdoms, which shall arise out of the earth. 
"Aceste patru fiare mari sunt patru regate, care se vor ridica pe pamant."

La fel reda versiunea New Living Translation si GOD'S WORD® Translation.

Nu neg faptul ca in Textul Masoretic, cuvantul in cauza este cuvantul aramaic "malchin" din Daniel 7:17, care inseamna "imparati". 
Dar va pun o intrebare: cat de sigur este textul de aici? Poate fi el credibil in cele mai mici detalii? Cine stie, poate ca un copist neatent a gresit, cand a copiat textul original? Daca ne luam doar dupa textul din Textul Masoretic, este clar ca avem de a face cu o contradictie flagranta intre Daniel 7:23 si 7:17. Neavand originalul, dar avand intelepciunea data de Dumnezeu, nu putem sa inchidem ochii asupra acestui lucru, doar de dragul unei versiuni, fiindca in cele din urma si Textul Masoretic nu este decat o versiune biblica. 
Stim ca Ieronim, autorul versiunii Biblia Sacra Vulgata a tradus o versiune ebraica a cartilor Vechiului Legamant (Vechiul Testament) de langa Marea Tiberiadei, anterioara Textului Masoretic.

Sa acceptam si noi, ce este bine stipulat in Biblie, dupa cum urmeaza:
1. Fiara a patra inseamna un regat si nu un rege
2. Cele zece coarne inseamna zece regi

Haideti sa nu amestecam simbolurile! Lasati "fiarele" sa fie "regate" si lasati "coarnele" sa fie "regi"!

Despre ce copil ni se scrie la Apocalipsa 12?

Biblia se explică singură. Dar nu am înţelege bine Noul Testament fără aportul Vechiului Testament şi a profeţiilor de acolo. Cand oamenii s-au îndepărtat de Vechiul Testament dorind să filtreze totul prin Noul Testament, au ajuns la rătăciri teologice grozave. Cea mai grozavă rătăcire a fost cea a gnosticilor, care au ajuns până acolo, încât să spună că Dumnezeul Noului Testament nu este identic cu Dumnezeul Vechiului Testament. La fel de ciudată pare şi logica acelora care susţin că copilul din Isaia 9:6 nu este identic cu copilul din Apocalipsa 12:5

Haideţi să vedem dacă au dreptate...

Despre ce "copil" ni se vorbeste în Isaia 9:6?
Atentie la greselile traducatorilor!
Versiunea Dumitru Cornilescu, Isaia 9:6
6. Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii." 
7. El va face ca domnia Lui sa creasca, si o pace fara sfarsit va da scaunului de domnie al lui David si imparatiei lui, o va intari si o va sprijini prin judecata si neprihanire, de acum si-n veci de veci; iata ce va face ravna Domnului ostirilor

Fac o mica paranteza aici, sustinand ca textul din versetul 6 nu este tradus cum trebuie din ebraica. 
Redarea lui "El Gibbor" prin "Dumnezeu Puternic" ar forta constructia identica din Ezechiel 32:21 aflata la plural "elei gibborim" (puternicii eroi) sa fie tradus la fel "Dumnezeii puternici", ce ar fi adevarat si viceversa, adica expresia "elei gibborim" la plural, ar forta "El Gibbor" aflat la singular sa devina "Puternic Erou" (a se compara si cu Ezechiel 32:11,12), insa cum ambele redari nu pot fi adevarate, doar una dintre ele, cineva greseste ... deci Dumitru Cornilescu a gresit, fiindca intr-un loc a tradus bine (la Ezechiel 32:21), iar in celalalt loc a tradus inconsecvent (Isaia 9:6).

Iata de exemplu cum reda Isaia 9:6 The Revised English Bible (REB 1989) - Biblia Engleza Revizuita:
"For a child has been born to us, a son is given to us; he will bear the symbol of dominion on his shoulder, and his title will be: Wonderful Counsellor, Mighty Hero, Eternal Father, Prince of Peace."
"Caci un copil a fost născut pentru noi, un fiu ni sa dat noua, el va purta simbolul stăpânirii pe umăr, și titlul său va fi: Consilier Minunat, Puternic Erou, Părintele Veșniciilor, Print al Păcii."
Directorul revizuirii W.D. McHardy.
Eu sustin varianta din Biblia Engleza Revizuita.

Fraza cu denumirile "copilului" in ebraica este:
pele-joez-el-gibbor-abi-ad-sar-shalom 

Despre cuvantul "gibbor" una dintre cele mai bune lexicoane ebraice (BDB, adica Brown, Driver and Briggs, Hebrew and English Lexicon of the Old Testament, p.42 ) spune ca la Isaia 9:6 "gibbor" inseamna "hero", "erou". 
La fel spune si despre forma ei la plural "gibborim", de la Ezechiel 32:21: "heroes", "eroii"
New Jerusalem Bible traduce fraza "elei gibborim" cu “the mightiest heroes”. 
Asadar "El Gibbor" nu poate fi tradus "Dumnezeu Puternic" deoarece "El" nu inseamna intotdeauna Dumnezeu, si din cauza frazei asemanatoare, de plural, din Ezechiel 32:21, nu se poate jongla in aceasta directie:
"Atunci vitejii (gibborim) cei puternici (elei)" la singular al fi "Atunci viteazul (gibbor) cel puternic (el)".
Aceste fraze: "el gibbor" si "elei gibborim" sunt identice in constructie, cu exceptia pluralului, care oricum nu schimba sensul. 
De ce sunt totusi doua redari diferite? Una dintre ele neaparat trebuie sa fie gresita. Aici nu se poate jongla.
In comparatie cu alte texte asemanatoare, ca de exemplu pluralul "elei gibborim", care inseamna "eroii puternici", in acest text cuvintele insemna urmatoarele:
pele: minunat
joez: sfetnic (consilier)
el (la singular si fara sufix): puternic ("el" + sufixul de plural "ei" este "elei" si inseamna "puternicii").
gibbor (la singular): erou (iar cu sufixul de plural "im", devine "gibborim" adica "eroii") 
abi: "ab" (tata) + articolui "i" = tatal
ad: un cuvant ce deriva din cuvantul "adah", este cam greu de tradus, dar in nici un caz nu inseamna un Tata din vesnicii, ca Dumnezeu, deoarece termenul pentru vesnic inseamna "olam", "adah" are sensul de a ormanenta, a pune un ornament peste ceva, asadar arata ca acest "tata" este unul ce ni s-a "dat", pus peste oameni, de catre Dumnezeu, asadar o trducere mai potrivita ar fi "Tatal (dat) pentru totdeauna"
sar: print (capetenie)
shalom: pace

Asadar despre ce Copil ni se vorbeste aici?
Sa verificam contextul biblic, unde mai apare un asemenea Copil ca cel din Isaia 9:6,7?

Apocalipsa 12:5. "Ea a nascut un fiu, un copil de parte barbateasca. El are sa carmuiasca toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost rapit la Dumnezeu si la scaunul Lui de domnie." 
Apocalipsa 2:26,27. "Celui ce va birui si celui ce va pazi pana la sfarsit lucrarile Mele ii voi da stapanire peste neamuri. Le va carmui cu un toiag de fier si le va zdrobi ca pe niste vase de lut, cum am primit si Eu putere de la Tatal Meu."
Comparand Isaia 9:6 cu Apocalipsa 2:26,27 si 12:5 reiese ca este vorba de unul si acelasi "copil", Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Christos. Unii nu vor sa accepte aceasta paralela, deoarece Domnul Isus nu a fost rapit ca copil in cer.
Dar textul nici nu spune asa ceva! Dragi cititori, hai sa fim seriosi, traducerile romanesti sunt pe alocuri defectuoase si unii sunt derutati sa creada niste greseli de traducere, fara sa isi dea silinta sa le verifice acuratetea. Traducerile englezesi mult mai performante arata clar ca "copilul ei" (her son, her child), adica "a" femeii a fost rapit la cer si nu ca a fost rapit ca copil. O traducere gresita poate sa zica ce textul grec nu zice. 

Dacă textul din română ar fi tradus corect, ar fi aşa: "Copilul (to teknon) ei (autēs singular genitiv feminin) a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie." Cornilescu omite să traducă un cuvânt de mare importanţă autes = (al) ei. Acum, hai să fim logici: un copil al cuiva tot copilul cuiva rămâne şi la vârsta de 120 de ani, corect? Asta spune textul, nu că acest copil a fost răpit ca copil sau că ar reprezenta pe nu ştiu cine. Este clar că aici se vorbeşte despre Domnul nostru Isus Christos. Nicăieri în Biblie nu se arată că se va ivi un copil minune (altul decât Domnul Isus, vezi Isaia9:6) care va guverna TOATE naţiunile din cer - că acolo este răpit. Ce rost ar avea dacă domnia s-a promis Domnului Isus?

Douay-Rheims Bible
And she brought forth a man child, who was to rule all nations with an iron rod: and her son was taken up to God, and to his throne.

Interpretarile acestea belicoase in contra armoniei Bibliei pot fi trambuline de lansare pentru falsi profeti, pentru a justifica pretentia te miri cui bolnav psihic, ascuns in haina religiozitatii, care sa vina si sa spuna "Eu sunt copilul promis in Cartea Apocalipsa 12:5".

Rugăciunea finală a episcopului martir Policarp contrazice credinta in nemurirea sufletului

Policarp (Polukarpos), este unul din sfintii martiri ai creştinismului. Nici o grupare de crestini nu il banuieste ca ar fi fost eretic. El a fost ucenicul apostolului şi evanghelistului Ioan, fiind considerat din aceasta cauza unul dintre aşa numiţii “părinţi apostolici” (adica "parintii" care au invatat direct de la apostoli). A fost cel mai insemnat fruntaş (episcop) creştin din Asia Mică, din prima jumatate a secolului II, fiind episcop al Smirnei (azi Izmir în Turcia).

Policarp a scris mai multe scrisori către adunările creştine, dintre care a supravieţuit numai cea către filipeni. Policarp a fost martirizat la Smirna, în jurul anului 167, D. Ch., având vărsta de 86 ani. Istoria martirajului său este foarte important - dar şi consolator pentru creştini, deoarece arată puterea lui Dumnezeu, putere de pace si tarie care se dă copiilor Săi, în cele mai grele momente ale vieţii lor. Despre moartea eroică a lui Policarp, adunarea creştină din Smirna, a scris următoarele – chiar în anul morţii lui:
“El a cerut persecutorilor sa nu fie ţintuit pe lemnul de pe rugul în care urmma să fie ars de viu. Nu a fost ţintuit cu cuie, ci pur şi simplu legat, mîinile fiind întinse chiar de el la spate. Aşa a fost legat, ca un animal deosebit ales din turmă, pentru a fi jertfit...
... S-a uitat spre cer şi a spus următoarele:
"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor şi a puternicilor, Dumnezeul tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei Tale: Mulţumesc Ţie, că mai socotit vrednic pentru aceasta zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti.
Pentru toate acestea Te preamăresc, Te binecuvântez, Te slăvesc, impreuna cu Fiul Tău drag, cel veşnic, mare preot şi ceresc Isus Christos, cu care Ţie prin duhul sfânt se cuvine slavă, acum şi în veci. Amin.” Varianta Eusebius

Este interesant de remarcat următoarea frază: “la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt.” Observaţi că bătrânul fruntaş Policarp credea “în învierea sufletului”, ceea ce implică – fireşte - şi credinţa că sufletul este muritor, ca şi trupul.
Această credinţă a lui, despre suflet, se regăseşte atât în Vechiul Testament, ct şi în Noul Testament:
“Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” Ezechiel 18:4b
“Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” Ezechiel 18:20a
Dar ce sa spunem atunci de un citat din Noul Testament, ce contrazice aceste cuvinte iesite din gura lui Dumnezeu?
Oare nu stia Policarp de Matei 10:28? Eu zic ca stia, dar probabil ca nu asa cum il stim noi azi, in forma stilizata, masluita: "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Acela care poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.” Matei 10:28
Acest verset a fost masluit - "corectat" - pentru un ideal teologic, adica pentru a se putea sustine nemurirea sufletului, care intre timp, dupa moartea apostolilor, a fost introdus, pe furis, in crestinism.
Sa vedem si cealalta redare din Luca 12:
4. Va spun voua, prietenii Mei: sa nu va temeti de cei ce ucid trupul, si dupa aceea nu mai pot face nimic.
5. Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena; da, va spun, de El sa va temeti.
Aceasta versiune nu contrazice cuvintele lui Dumnezeu din Vechiul Testament, deci, poate fi si nu ma indoiesc de loc, ca este o redare originala. Nu ca apostolul Matei a gresit, ci cuvintele sale au fost modificate, cum se vede si din citarea lui Matei 10:28 pe care o face Iustin Martirul in sec II (unde nu apare fraza "si nu pot ucide sufletul").
Prin urmare vedem că episcopul martir Policarp avea o credinţă profund Biblică în această privinţă. Însă se pune întrebarea, dacă sufletul care a păcătuit incorigibil este pierdut în gheenă, care este starea sufletelor până la judecata şi aruncarea lor în gheenă? 
Raspunsul clar este la Eclesiastul 9:10, atat pentru cei ce au facut binele cat si pentru cei care au facut raul.

Dumnezeu a vorbit prin duhul sfant profetilor, iar altora le-a dat intelepciune, tot prin duhul sfant, ca de exemplu regelui Solomon, facandu-l cel mai intelept om al timpului sau (1Imparati 3:1-28, 2Cronici 1:7-12, 9:1-8). Tot ce a scris el in cele trei carti inspirate, Cartea Proverbelor, Cartea Eclesiastul si Cantarea Cantarilor a fost scris inainte de caderea lui spirituala, care a fost tarzie, la batranete. De aceea cred ca cine sustine Biblia ca fiind inspirata suta la suta, dar respinge ca fiind neinspirate cuvintele lui Solomon din Eclesiastul 9:10, este fie un mincinos (unul care nu crede ce spune), fie un om care nu este constient de ceea ce spune cand spune „Cred ca Biblia este inspirata suta la suta”. 

Trebuie sa ne lasam orbiti de credulitate sau trebuie sa avem un duh intelept de analiza?

Am arătat din rugăciunea episcopului martir Policarp, că el susţinea învierea trupului şi a sufletului şi că avea dreptate, căci după Scriptură „sufletul care păcătuieşte acela va muri” Ezechiel 18:4,20 – compară cu Matei 10:28. Să privim din nou fraza lui din rugăciune:
„Mulţumesc Ţie, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţă veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt.”
Si atunci, daca sufletul nu mai traieste, ce "stare" mai poate avea un om in moarte, pana la inviere si judecata?

Motiveaza Ioan 1:1 expresia "Dumnezeu crucificat"?

Am intalnit urmatoarea expresie intr-un tract al Bisericii Penticostale Speranta, din Cartierul Marasti, Cluj-Napoca: "Dumnezeu crucificat". O motiveaza Biblia?

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul sau Fiu, pentru ca oricine crede in el sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

Vedem ca Dumnezeu nu s-a dat pe sine, ci si-a dat Fiul sau.

Fiul lui Dumnezeu a fost acela care a murit si nu Dumnezeu insusi. Daca Fiul lui Dumnezeu a fost Dumnezeu insusi n-ar scrie asa si daca Fiul ar fi un Dumnezeu ca Tatal sau, ar fi doi Dumnezei, insa Biblia spune clar ca exista doar un singur Dumnezeu, in nici un caz doi.

Toata problema pleaca de la neintelegerea corecta a textului din Ioan 1:1. In primul rand avem de a face cu o traducere incorecta, textul grec nu spune ca "si cuvantul a fost dumnezeu" ci "si dumnezeu a fost cuvantul". Daca autorul dorea sa spuna ca Cuvantul era chiar Dumnezeu, nu scria ca Cuvantul a fost cu Dumnezeu, ci ar fi scris simplu "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era Dumnezeu." Punct. De ce sa mentioneze de doua ori ca "Cuvantul era cu Dumnezeu" (Ioan 1:1,2)

1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi dumnezeu era Cuvântul.
2. El era la început cu Dumnezeu.

Notati bine, că la început grecii scriau toate cuvintele cu litere uniforme (numite “unciale”), mai târziu s-au dezvoltat literele mari, “majusculele” şi literele mici “minusculele”, fiind folosite cu câteva secole mai târziu în manuscrisele greceşti (sec. IX). Prin urmare, dacă am fi rămas la acest stil de scriere, Ioan 1:1 ar fi aşa (s-a păstrat ordinea cuvintelor din textul grec): ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν καὶ θεὸς ἦν ὁ λόγος
 

Ioan 1:1 transliterat, păstrându-se ordinea cuvintelor în propoziție, ca şi în textul original: en archē ēn ho lógos kai ho lógos ēn pros ton theón kai theós ēn ho logos

Ioan 1:1 tradus păstrându-se forma uniformă şi ordinea cuvintelor în propoziție, ca şi în textul original: la început era cuvântul şi cuvântul era cu dumnezeu şi dumnezeu era cuvântul

La fel este si in Latina Vulgata din secolul IV:  in principio erat verbum et verbum erat apud deum et deus erat verbum

Versiunea sahidica coptica din secolul II si siriaca peshitta din secolul V pastreaza si ele topica (ordinea cuvintelor) propozitiei din limba greaca, cu accente proprii.

Problema e cum transcriem? Trebuie sa transcriem corect ca sa intelegem corect. Oare cel numit “Cuvântul” a fost Dumnezeu însuşi sau doar dumnezeu, cineva cu autoritate, ca cei menționați în Exod 7:1, Psalmul 82:6 şi Ioan 10:34?

Exod 7:1 "Iată, te-am făcut dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îţi va fi profet."

Psalm 82:6 Eu am zis: „Sunteţi «dumnezei», fii ai Celui Preaînalt, cu toţii.

7 Cu siguranţă, însă, veţi muri ca nişte oameni de rând şi veţi cădea ca orice alt conducător.“

34. Isus le-a răspuns: "Nu este scris în Legea voastră: "Eu am zis: sunteţi dumnezei"?
35. Dacă a numit "dumnezei" pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate fi desfiinţată -
36. cum ziceţi voi aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume: "Huleşti!", pentru că am spus: "Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!"

Prin urmare Ioan 1:1 descrie pe Fiul nu ca pe Dumnezeu, ci ca pe "dumnezeu" (ca in cazurile din Exod 7:1, Psalmul 82:6 şi Ioan 10:34).