Etimologia cuvantului "Lerui"

"In perioada daco-romana (sec. II-VI, VII) are loc transformarea lui alleluia in aleruia, prescurtat alerui, aler, prin ro-tacizarea lui -l- intervocalic, ca in solem = soare, felem = fiere, molam = moara, iar prin afereza lui a initial neaccentuat ajunge leruia, in forma prescurtata : lerui, ler."

http://www.crestinortodox.ro/religie/originea-cuvantului-ler-limba-romana-69338.html

Cred ca este justa aceasta ipoteza.

Universalismul si semiuniversalismul sunt fantezii religioase nu doctrina biblica

Unii ganditori din antichitate au sustinut ca in final toti oamenii vor fi mantuiti, indiferent ce mare pacat au facut si indiferent daca s-au pocait in aceasta viata sau nu, ei crezand ca usa pocaintei va fi deschisa in timp nedefinit, pana ce toti se vor putea schimba, printr-o nastere repetata (transmigrare a sufletului). Ei au fost numiti "universalisti".

Alti ganditori, sustineau ca nu chiar toti se vor putea mantui, dar sansa mantuirii este deschisa celor care au murit nefiind asa de rai. Ei se vor putea mantui in "purgator", fiind pedepsiti intr-un foc, care prin suferinte ii va purifica si ii va schimba. Unii dadeau si anii suferintelor. Aceasta doctrina a fost numita semiuniversalism.

Nici una dintre aceste gandiri nu se poate sustine cu Biblia, Biblia aratand ca pocainta unui om este numai pentru aceasta viata, iar cei ce mor nepocaiti, nu se mai pot mantui.

Biblia contine o avertizare serioasa in aceasta privinta.
Bazata pe Biblie, respingerea universalismului si a semiuniversalismului este justificata cu multe versete. Semiuniversalismul mai exista si sub forma credintei ca cei nepocaiti se vor putea pocai in imparatia de o mie de ani sau dupa altii, dupa imparatia de o mie de ani. Ambele varianta cad, daca luam in considerare avertizarea Bibliei.

12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.
 Apocalipsa 20:12-15

"Purgatorul" nu exista asa cum il descrie o anumita teologie (curatitor al sufletelor). Ecest asazis "iad mai bland" (adica purgatorul), nu poate mantui pe nimeni prin suferinta, pentru ca nu exista, la fel cum nu exista nici "iadul". 

Biblia spune ca cei rai vor fi distrusi si nu curatati de pacate, prin suferinta, intr-un foc. Insa deoarece cei rai tot trebuie distrusi cumva, acest lucru nu se va face fara o judecata. Nu inseamna ca cei rai vor scapa de judecata si pedeapsa, cum sustin gresit unii si altii... 

Va exista o JUDECATA, va exista o CONDAMNARE si va exista o PEDEAPSA.
Pedeapsa VA FI DISTRUGEREA LOR. Si deoarece cumva trebuie sa fie distrusi, acest ceva care ii va distruge, este numit "iaz de foc" sau "moartea a doua". 

Biblia nu sustine ca inainte de anihilare, in iazul (lacul) de foc vor fi pedepse graduale, in functie de pacatele comise, cum sugereaza unii ganditori, caci plata definitiva pentru pacat este moartea si nu chinul.
 

"Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Christos, Domnul nostru." Romani 6:23

Unde sunt mortii?

1. Mare (se refera la cei ce au murit in ape mari, nefiind ingropati pe uscat)
2. Moarte (se refera la cei ce au fost arsi complet)
3. Locuinta mortilor (se refera la cei ingropati pe uscat)

Apocalipsa 20:
13. Marea a dat inapoi pe mortii cari erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor (hades) au dat inapoi pe mortii cari erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. 

14. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 

15. Oricine n'a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc (limnen tou puros).

Evanghelistul Filip nu a putut transmite darurile duhului sfant: De ce?

Din relatarile Bibliei, darurile duhul sfant pot fi date fie direct, de la Dumnezeu, fie prin punerea mainilor. Se naste intrebarea, de ce Filip evanghelistul, care desi avea duhul sfant si darul duhului sfant (Fapte 8:6,7) nu putea transmite mai departe aceste daruri (Fapte 8:14-18)? De aceea el a trimis dupa apostoli si textul spune clar ca duhul se transmitea mai departe prin apostoli (Fapte 8:17,18). Ce s-a intamplat dupa moartea apostolilor, daca numai prin ei se putea da duhul mai departe?

Exista o exceptie. Cand apostolii nu erau de fata, darul se putea transmite prin presbiterii adunarii, daca aveau o mandatare in acest sens de la Dumnezeu.
Pavel vorbeste ca lui Timotei i s-a transmis un dar divin si despre acest dar ei au fost instiintati printr-o prorocie. Ma intreb daca Pavel si presbiterii care ULTERIOR DESCOPERIRII PROROCIEI au dat darul, fara prorocie ar fi putut stii si da acest dar, hai sa zicem, printr-o simpla punere a mainilor? Nu cred, deoarece se spune ca darul este dat de Dumnezeu fiecaruia dupa voia lui. Nu poate veni cineva din proprie initiativa si sa dea daruri dupa cum ii trece capul.

  "Nu fi nepasator de darul care este in tine, care ti-a fost dat prin proorocie, cu punerea mainilor de catre ceata presbiterilor (greceste "batranilor")." 1Timotei 4:14.

O alta intrebare este, daca punerea mainilor in Noul Testament implica intotdeauna si o transferare a duhului sfant si a unui dar? Nu, este evident. In functie de context, punerea mainilor poate fi vorba si de un fel de act de cult, un fel de aprobare la ceva, consimtamant la ceva sau chiar o binecuvantare.

"Sa nu-ti pui mainile peste nimeni cu graba: si sa nu te faci partas pacatelor altora: pe tine insuti pazeste-te curat." 1Timotei 5:22

"1. De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Christos, si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte, si a credintei in Dumnezeu, 2. invatatura despre botezuri, despre punerea manilor, despre invierea mortilor si despre judecata vecinica." Evrei 6:1,2

Prin urmare, Filip nu putea transmite duhul, deoarece nu a fost apostol. Cei ce se incumeta sa treaca peste ce este scris, o fac pe propria lor raspundere, ca si in cazul Cinei Domnului "din cauza aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi si nu putini adorm (mor)" 1Corinteni 11:30
Vedem o amenintare divina. Cei ce nu respecta regulile sunt pedepsiti cu neputinte si boli, ba chiar si omorati de catre Dumnezeu. De ce asa de aspru? Deoarece duhul ce il transmit acestia este un duh de ratacire, ce surpa temelia lucrarii lui Dumnezeu.

Unicitatea "botezului cu foc" şi întrebarea ce o naşte

Acest botez este menţionat de către Ioan Botezătorul:

"Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Celce vine dupa mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc". (Matei 3:11) 

Citiţi-l cu atenţie.
Apoi vă rog să îmi răspundeţi la următoarea întrebare:

Câţi au fost botezaţi cu foc pe parcursul epopeii (istoriei) creştine? Numai circa 120, cum spune textul de la Faptele Apostolilor.
Vreau să arăt că botezul cu foc, nu a fost un botez general, au fost botezaţi circa 120 de oameni: doar cei care au ascultat de porunca Domnului Isus şi nu au plecat din Ierusalim. Ceilalţi ucenici, nu au primit. Nici cei care au fost botezaţi după acel eveniment.
Istoria n-a mai consemnat aşa ceva. 

Da, într-adevăr, vreau să arăt o paralelă.
Dacă botezul cu foc nu a fost dat ca un botez pentru fiecare creştin, de ce ar trebui să deducem că botezul cu vorbirea în limbi este un botez general şi necesar - cum susţin unii - pentru mântuire? De ce din aceeaşi perspectivă un botez trebuie privit într-un fel şi un alt botez într-alt fel?
Dar dacă şi botezul cu vorbirea în limbi a fost doar pentru un timp, ca şi botezul cu foc?

Despre Codexul Vaticanus si tremele ei

"Manuscrisul a fost scris de trei scribi; doi dintre ei au scris Vechiul Testament, iar al treilea, Noul Testament (B1, B2, B3).
Manuscrisul conţine semne misterioase sub formă de două puncte ¨, aşa-numitele umlauturi sau treme, la marginea Noului Testament, care par să indice locuri în care textul prezintă ambiguităţi. Există 795 de apariţii ale acestora în text şi aproximativ încă alte 40 de apariţii sunt nesigure. Erudiţii nu cad de acord cu privire la data acestor marcaje şi ele sunt dezbătute la pagina de internet: 
http://www-user.uni-bremen.de/~wie/Vaticanus/umlauts.html
Două astfel de treme se pot observa la marginea din stânga a primei coloane (imaginea de sus).
La pagina 1512, lângă Evrei 1:3, textul conţine o notă marginală interesantă: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?" — "ἀμαθέστατε καὶ κακέ, ἄφες τὸν παλαιόν, μὴ μεταποίει" — ceea ce sugerează că fenomenul unei copieri inexacte, fie intenţionată sau nu, era o problemă cunoscută în comunităţile de scribi. Imaginea din partea cea mai de sus a acestui articol [a articolului de pe Wikipedia despre Codex Vaticanus] arată pagina unde se află această observaţie (la mijlocul paginii galbene, între prima şi cea de-a doua coloană)."

Pe langa aceasta nota marginala, mai sunt si alte marturii antice care ii incrimina pe scribii manuscriselor. Aceste marturii adunate intr-un buchet ar putea rezolva misterul contradictiilor din Noul Testament.

Diferente intre Textul Masoretic si Textul (Sulurile) de la Marea Moarta

Textul Vechiului Testament al Bibliei Cornilescu Revizuita se bazeaza pe Texul Masoretic si nu pe cel mai antic text ebraic, care se regaseste in Sulurile de la Marea Moarta. Stim ca acest Text Masoretic a fost si el revizuit, fiind aranjat in forma finala actuala timp de 500 de ani si fiind terminat in sex IX. Dar cat ne putem increde in aceasta revizie? Cartea 1 Samuel descoperita la Marea Moarta contine cu 110 redari textuale diferite. 

Iata o alta diferenta la un alt capitol, descris pe un site ce se ocupa cu comparatia textelor antice:

"Manuscrisele de la Marea Moartă au de completat un decalaj mare în Biblie. 1 Samuel 11:01 începe succint cu anunțul că "Nahaș Ammomitul a venit și a împresurat Iabesul din Galaad." Anuntul este brusc - Nahas nu a fost menționat anterior, și ne-am aștepta ca el să fie identificat ca Nahaș, regele lui Amon. Chiar mai rău, textul nu oferă nici un motiv pentru atac. Dar textul din Sulurile de la Marea Moarta al cartii 1 Samuel conține două propoziții precedente, care conțin ceea ce era de asteptat "Nahaș, împăratul fiilor lui Amon", și o descriere a modului în spatele careia șapte mii de dușmanii ai săi au găsit refugiu în Iabesul din Galaad, făcând atacul său de înțeles. Cei mai mulți cercetători ai Bibliei acceptă aceste versete ca autentice. Noua Versiune Standard Revizuită le include în textul său din 1 Samuel, și alte traduceri le citeaza într-o notă marginala."

Isaia 11:6
Textul Masoretic "vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna"
Textul de la Marea Moarta "vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate se vor hrani impreuna"