"Experti" sau "farisei"?
Acest articol prezinta cateva situatii in care cei care au dat tonul la "Martori" si-au schimbat punctul de vedere clar si concis exprimat in publicatiile lor. Atunci cand au regandit politica lor medicala, abandonandu-si punctul de vedere din trecut, nu si-au cerut scuze de la publicul cititor... Pe cand acest lucru? Cat de credibili sunt cei care argumenteaza ca sangele nu poate fi folosit in scopuri medicale?
Preludiu
"Începând cu vârsta de 42 de ani, o femeie Martoră a suferit pe parcursul mai multor ani, repetate intervenţii chirurgicale pentru înlăturarea unor tumori la vezică. Ultima oară însă ea a aşteptat prea mult până când s-a dus la doctor, având sângerări serioase şi o stare anemică severă. A insistat să nu primească transfuzie şi acest refuz a fost respectat. Timp de o săptămână, urologii au încercat fără succes să oprească sângerarea. Anemia ei a continuat să crească. Doctorul care a scris articolul descrie ce s-a întâmplat:
"Gradual, pe măsură ce hemoglobina îi scădea, doamna Peyton a început să respire tot mai greu. Organele corpului au nevoie de o anumită cantitate de oxigen pentru a funcţiona. Acel oxigen este transportat de la plămâni spre organe, prin intermediul moleculelor de hemoglobină din celulele roşii. . . . Echipa medicală i-a suplimentat aportul de oxigen doamnei Peyton printr-o mască, până acolo încât a ajuns să respire aproape O2 pur. Puţinele celule roşii pe care le mai avea, erau încărcate la refuz – dar efectiv nu erau suficiente vehicule pentru a transporta combustibilul de care organismul ei avea nevoie.
Foamea ei de aer crescuse. Rata respiraţiilor urcase. Slăbea din ce în ce mai mult, iar în final – inevitabil – fibrele muşchilor inimii ei şi-au declarat nevoia lor disperată de oxigen. Dezvoltase o durere zdrobitor de acută în piept.
Doctorul care scrie articolul descrie sentimentele sale din momentul apropierii de camera pacientei:
Intrând în cameră am fost şocată de scena din faţa mea. În centrul atenţiei tuturor era o femeie solidă cu o mască de oxigen, gâfâind după aer, respirând mai repede decât ar putea părea posibil pentru un om. La capul patului se aflau 3 prieteni, membrii ai bisericii Martorilor, susţinând-o. . . . Pe lateral erau mai mulţi doctori, unul care monitoriza tensiunea ei sanguină în scădere, altul luându-i nişte sânge dintr-o arteră. Lichidul care umplea încet seringa avea consistenţa punch-ului hawaian; testele relevând că concentraţia celulelor roşii era numai de 9 (în mod normal ea este 40). Atârnând de pat se vedea o pungă de urină roşiatică. Femeia era pe moarte. Cardiograma ei arăta asemenea unor prăpăstii care semnalau o inimă în dureri. În câteva ore, pagubele pe care acestea le reprezentau puteau deveni ireversibile.
Femeia a intrat în stop cardiac. O echipă de doctori şi asistente au început resuscitarea cardio-respiratorie, administrându-i epinefrină şi atropină, iar apoi un şoc electric inimii ei. Aceasta a început să bată, dar s-a oprit din nou după câteva momente. Din nou resuscitare, mai multă epinefrină şi atropină, un alt şoc electric şi din nou resuscitare. S-a continuat aşa timp de o oră, până când nu mai rămăsese nici un scop şi nici o speranţă. Pacienta era moartă definitiv şi ireversibil."
A MERITAT?
Doctorul (o femeie) care descrie acest caz nu a caracterizat-o pe femeie ca fiind o simplă fanatică.
Ea scrie: "Mi s-a spus că era o femeie inteligentă, care a înţeles pe deplin implicaţiile deciziei sale. Dar judecata ei, mi s-a părut a răsări dintr-un ungher întunecat, impus de religia ei" (Vezi revista Discover din august 1988 paginile 28-30, articolul “Orbită de Lumină” de Elisabeth Rosenthal).
Era vorba de o femeie care avea o problemă ce necesita operaţii periodice. Ştiind acest lucru, poate că stocarea unei cantităţi din propriul sânge i s-ar fi părut o procedură recomandată şi sigură. “Legea teocratică” însă i-a interzis asta. Supunerea faţă de “Legea teocratică” nu i-a lăsat nici o libertate de alegere.
Dacă politicile organizaţionale erau cu adevărat bazate pe Biblie, atunci orice suferinţă rezultată din aderarea la acele politici – cum ar fi amânarea operaţiei până la punctual critic, sau chiar evitarea ei datorită preocupării sau nesiguranţei cu privire la problema sângelui, chiar şi pierderea vieţii datorită obligaţiei divine de a respinge toate componentele sanguine nepermise – totul ar putea fi privit ca o suferinţă pe care un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să fie dispus să o îndure." (Sublinierea imi apartine)
Citate din capitolul: Lege şi iubire - de Raymond Franz, autorul cărţilor: Criza conştiinţei şi În căutarea libertăţii creştine
Raymond Franz a observat următoarele, cu care orice om sincer, umil şi lucid la minte va fi de acord:
"Într-un transplant de rinichi, rinichiul nu este mâncat de noul organism în care acesta intră. El rămâne un rinichi, cu aceeaşi formă şi aceeaşi funcţie. La fel se întâmplă şi în cazul sângelui. Acesta nu este mâncat ca un aliment când este "transplantat" în alt organism. El rămâne acelaşi ţesut lichid, cu aceeaşi formă şi aceeaşi funcţie. Organismul nu poate folosi sângele astfel transplantat ca hrană. Pentru a face asta, sângele ar trebui mai întâi să treacă prin sistemul digestiv, să fie digerat şi pregătit astfel încât celulele corpului să-l poată absorbi – în acest caz devenind literalmente o hrană pentru acestea. Watch Tower Society a comparat uneori transfuziile, cu infuzia de alcool în vene. Dar alcoolul este un lichid diferit, aflat deja într-o formă în care celulele corpului îl pot absorbi ca nutrient. Alcoolul şi sângele sunt complet diferite în această privinţă.
Când medicii hotărăsc că este nevoie de o transfuzie de sânge, ei nu o fac deoarece pacientul este subnutrit. În cele mai multe cazuri, se întâmplă deoarece pacientului îi lipseşte oxigenul, nu nutrienţii, iar asta se întâmplă datorită lipsei de suficiente celule transportatoare de oxigen, mai exact celule roşii. În alte cazuri, sângele este administrat datorită altor cauze, cum ar fi nevoia de agenţi coagulanţi (plachete), imunoglobuline ce conţin anticorpi, sau alte elemente, dar în nici unul din aceste cazuri cu rolul de a asigura “hrănirea”.
În eforturile sale de a ascunde dovada clară că transfuziile de sânge nu sunt acelaşi lucru cu mâncarea acestuia şi nu au ca scop hrănirea organismului, societatea Watch Tower încearcă adesea în mod arbitrar, să lărgească problema, fie cuplând sau chiar înlocuind termenul “a mânca” cu expresia “a susţine viaţa” (vezi de exemplu, Turnul de Veghe din 1 martie 1989, pagina 30 şi 15 aprilie 1985, pagina 12). Această tactică diversionistă nu poate servi decât unicului scop de a crea confuzie. Hrănirea organismului prin mâncare şi susţinerea vieţii nu sunt 2 lucruri identice şi echivalente. Hrănirea e doar unul din mijloacele care susţin viaţa. Însă viaţa este susţinută în multe alte moduri la fel de vitale, cum ar fi respirarea aerului, băutul apei sau a altor lichide, menţinerea temperaturii corpului, dormitul, ş.a. În referinţele sale la sânge, Scriptura însăşi nu are de-a face cu aspectul larg al susţinerii vieţii, ci cu aspectul specific al mâncării sângelui, mai ales al sângelui animalelor. Când un israelit mânca carne care conţinea sânge, el nu avea nevoie de acel sânge pentru a-şi susţine viaţa – acea carne realiza rolul de a hrăni, la fel de bine, indiferent dacă conţinea sau nu sânge. Dacă viaţa sa era susţinută prin mâncarea sângelui nu constituia subiectul discuţiei. Fapta mâncării sângelui era interzisă, iar motivaţia sau consecinţa finală a acestui act nu făceau obiectul legilor privitoare la sânge.
Zăpăceala creată prin introducerea conceptului de „susţinere a vieţii” îi permite organizaţiei Watch Tower să impună membrilor ei ideea că oricine acceptă o transfuzie de sânge, dovedeşte lipsă de respect pentru răscumpărarea dătătoare de viaţă, realizată prin puterea salvatoare a sângelui vărsat de Isus. Duplicitatea acestui mod de a argumenta, se vede în aceea că fracţiunile sanguine pe care organizaţia Watch Tower le permite membrilor săi să le primească, sunt adesea administrate exact pentru a salva sau a “susţine” viaţa persoanei, aşa cum se întâmplă în cazul factorului VIII, administrat hemofilicilor sau al imunoglobulinelor, injectate pentru a asigura protecţia împotriva unor boli ce ameninţă cu moartea, sau pentru a preveni moartea unui copil datorită incompatibilităţii RH (vezi de exemplu Turnul de Veghe din 1 iunie 1990, paginile 30 şi 31). Apostolul Petru declară că Cristos "a purtat păcatele noastre în trupul său de pe cruce, astfel că noi, liberi de păcat, putem trăi în dreptate; prin rănile sale voi aţi fost vindecaţi”. (1 Petru 2:24 <NRSV>)
Este nedrept şi neiubitor să impui o motivaţie celor care caută să salveze viaţa lor sau a celor dragi, deoarece ei nu aderă la anumite reguli şi interdicţii ce provin dintr-o organizaţie religioasă, făcând aceasta prin atribuirea negării credinţei la motivaţie, când de fapt nu există nici o bază validă, scripturală sau de altă natură pentru a face acest lucru. Este o încercare de a-i împovăra cu un sentiment de vinovăţie impus de standarde umane şi nu de standarde divine."
Citat din acelaş articol.
Organizaţia Turnul De Veghere şi grupările care folosesc literatura ei mai veche argumentează că pe baza versetului biblic din Faptele Apostolilor 15:20 folosirea sângelui în scopuri medicale este strict interzis. Dar oare nu avem de a face cu o interpretare eronata? Cat de sigura este interpretarea liderilor Societatii Turnul De Veghere, avand in vedere ca in trecut, pe baza anumitor considerente asemanatoare au mai facut interdictii medicale, pe care mai apoi le-au revocat!?
Din nefericire foarte mulţi oameni, de diferite religii, nu cunosc, sau cunosc deformat istoria adevărată a anumitor aspecte (negative), dar foarte importante ale religiei lor. Problema gravă e că unii nici nu doresc să cunoască. Mulţi cititori ai Turnului De Veghere nu sunt o excepţie în ceea ce priveşte interdicţiile medicale ce priveau sângele. De unde să ştie, când istoricii Societăţii Turnul De Veghere nu au avut curajul să le pomenească măcar în cartea care prezintă istoria religiei lor: "Martorii Lui Iehova - Proclamatori…"?
Iată câteva aspecte istorice neştiute de "martorii de rând":
Prin revista Golden Age (Epoca De Aur - mai apoi denumită Consolare - azi Treziţi-vă!) din 3 ianuarie 1923, pagina 214 (vezi originalul în engleză), editorii Societăţii Turnul De Veghere interzic membrilor lor vaccinările. Pe atunci nu se făcea acea diferenţiere care se face acum - începând cu anul 1952 - între vaccinurile recoltate din sânge, şi vaccinurile recoltate din altă sursă. Era o interdicţie totală asupra tuturor tipurilor de vaccinuri, astfel ei trebuiau mai degrabă să moară decât să accepte un vaccin de orice fel, ca de ex. împotriva variolei, dezinteriei, turbării sau antivenin. Şi din nefericire au murit cu zile destui adepţi (adulţi şi copii) care au ascultat mai degrabă pe cei de la "Epoca De Aur". Mai mult, "Societatea" şi-a câştigat prin procedurile sale inumane de acest gen, o proastă reputaţie. Copiile originalelor semnalate aici le puteţi obţine de pe internet.
Prin Golden Age numărul din 4 februarie 1931, pagina 293 (vezi originalul în engleză), Golden Age 30 martie 1932, pagina 409 (vezi originalul engleză), Golden Age 23 septembrie 1936, pagina 810 (vezi originalul în engleză), Golden Age 8 septembrie 1937, pagina 773 (vezi originalul în engleză) "Societatea" promovează acelaşi punct de vedere. Savanţii care se ocupau cu vaccinările erau caricaturizaţi ca fiind demoni în paginile revistei Golden Age - Epoca De Aur.
Prin numărul din 25 decembrie 1940, pagina 814, al revistei Consolare (fosta Epoca De Aur, azi Treziţi-vă!) (vezi originalul în engleză) este prezentat un medic ca erou, dat fiindcă şi-a donat o parte din propriul sânge unui pacient grav bolnav, salvându-l. Mai apoi în revista Turnul De Veghere din 1 iulie 1945, paginile 198-203 este criticată transfuzia de sânge şi implicit deci, donarea de sânge.
Apoi prin Turnul De Veghere din 15 decembrie 1952, paginile 764 (vezi originalul în limba engleză), după circa 40 de ani de denigrare a vaccinurilor, a savanţilor şi a personalului deservent, după pierderea de vieţi inutile, după suferinţele cauzate celor în doliu, vine marea lumină, marea liberalizare a vaccinurilor, fără ca cineva să-şi ceară scuze, sau măcar să spună atât: "Ne pare rău…". Ei menţin însă în continuare interdicţia asupra vaccinurilor recoltate din sânge, printre care se găsesc unele anti-turbare şi antivenin, lăsând ca în caz de lipsă de altă alternativă adepţii lor să moară.
Prin Turnul De Veghere din 15 ianurie 1961, paginile 63,64 (vezi originalul în engleză) se iau măsuri drastice de excomunicare, al acelora care nu se supun politicii lor asupra sângelui. Pe atunci încă nu a fost inventată "libertatea de conştiinţă" pentru fracţiunile secundare ale sângelui, aceasta a fost inventată puţin mai târziu în revista Treziţi-vă! din 22 iunie 1982, care reia un articol publicat în The Journal of the American Medical Association (din noiembrie 1981). Articolul a fost pregătit de Watch Tower Society şi stabileşte foarte clar poziţia Martorilor lui Iehova asupra sângelui. Un articol mai recent este cel din Turnul de Veghe din 15 iunie 2000, paginile 29-31. Oare de ce aceste "concesii"? Un fost misionar de marcă al Societăţii Turnul De Veghere, mărturiseşte că anumiţi supraveghetori din USA, erau nemulţumiţi şi nu aplicau excomunicările cerute pentru cei care acceptau sânge. Atunci ei au venit cu aceste concesii...
Prin Turnul De Veghere din 15 noiembrie 1967, pagina 702 (vezi originalul în engleză) sunt interzise transplantele de organe, fiind catalogate "canibalism", interdicţia fiind în vigoare până în 1980, când fără ca cineva să-şi ceară scuze, se îngroapă totul sub tăcere.
Din nefericire, pe plan moral, "Societatea" nu a reuşit niciodată să-şi dea seama, că a dus o politică şi duce o politică inconsecventă şi defectuoasa în ceea ce priveşte sângele. În loc să corecteze greşeala de la început, şi să-şi ceară iertare cum se cuvenea, a ţinut-o morţiş să facă pe expertul în problemă printr-un lanţ succesiv de bâlbâieli doctrinare, care şi mai care mai ciudate. Acest aspect a fost semnalat de mulţi alţii, oameni şi instituţii cu renume, cu dovezi clare, nu cu nişte poveşti.
Sângele este singurul organ lichid al corpului uman. După liderii de la Martorii Lui Iehova, donarea de organe nu este interzisă, cu excepţia acestui organ... Dar conştiinţa şi iubirea naturală înnăscută în noi, ne spune că dacă sângele este "sănătos" din punct de vedere medical, nu este nimic rău în donarea, stocarea şi folosirea lui (integrală sau parţială, descompusă pe fracţiuni) în vederea salvării vieţilor sau al sănătăţii oamenilor.
Liderii "martorilor", "Corpul De Guvernare", susţine sus şi tare că folosirea sângelui integral în scopuri medicale este interzis de sus, din cer, prin intermediul lor, ei fiind un fel de "porta-voce" a celor din cer, însă exceptând componenţa de bază a sângelui, celelalte fracţiuni "minore" spun ei, pot fi folosite dacă conştiinţa ta ţi-o permite. Câtă generozitate şi mărinimie! Mulţumim frumos! Aplauze prelungite cu bis!
Dar oare cum ai privi un vânzător de chiflă cu crenvuşti şi sos de roşii, maioneză, muştar, hrean, etc. (hot dog), dacă acesta ţi-ar spune că nu este moral, etic, sănătos, bine, bun, biblic, este păgân şi periculos să îmbuci dintr-o dată din chifla cu crenvuşti, dar în afară de nefericitul şi blamatul crenvuşti poţi să mănânci tot din chiflă? Nu l-ai lăsa acolo pe acest ciudat?
Vorbind în termeni figurativi, tocmai asta doresc nişte oameni, numiţi pompos "Corpul De Guvernare al Societăţii Turnul De Veghere", (STV în continuare) "să înghită" adepţii lor în legătură cu sângele, când nu-i lasă să doneze, să stocheze şi să folosească sânge, nici chiar propriul lor sânge. Aşadar, într-un exces de mărinimie, care este mai degrabă o încercare de cosmetizare a problemei, lasă ca adepţii ei să se folosească de anumite componente secundare ale sângelui, uitând (sau poate neştiind - ceea ce este de necrezut) că Martorii Lui Iehova n-au voie să doneze sânge(!).
Cel puţin până la scrierea acestui articol (pe la începutul anilor 2000), "martorii" nu aveau voie să-şi extragă propriul sânge spre donare sau retransfuzare proprie ulterioară, a se citi siteul oficial al Martorilor lui Iehova (http://www.watchtower.org), la sectiunea „Sa aratam respect fata de viata si sange” (accesibila in 2004)
Aici era comunicata politica oficiala a acestei grupari religioase la acea data (2004):
„Si sangele este sacru in ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu spune ca sufletul sau viata, este in sange. Prin urmare, este gresit sa mancam sange. (...) Este gresit faptul de a accepta o transfuzie de singe? Sa ne amintim ca Iehova ne cere sa ne abtinem de la sange. Aceasta inseamna ca nu trebuie sa introducem pe absolut nici o cale in organismul nostru singe de la alte persoane sau chiar propriul nostru singe care a fost depozitat (Faptele 21:25). Astfel, adevaratii crestini nu vor accepta o transfuzie de sange. Ei vor accepta alte tipuri de medicatii, cum ar fi transfuzarea unor produse care nu contin sange. Ei vor sa traiasca, insa nu vor incerca sa-si salveze viata incalcind legile lui Dumnezeu. — Matei 16:25”). Sublinierea imi apartine.
Dacă nu au voie să doneze sânge, de unde scot ei aceste componente secundare ale sângelui? De la alţii sau de la animale. E ca şi cum aş zice că a fura este păcat, dar pot cumpăra un lucru furat.
Si atunci, nu este la mijloc o inconsistenta? Nu este ca si cum as spune, a fura o paine este un pacat, dar a manca coaja din painea furata, nu este pacat, ca coaja painii nu este paine? Si daca totusi au voie sa doneze sange, ce fac cu restul sangelui? Care este cel mai vital? Il arunca?
Sa retinem prin urmare, că aceste componente (fracţiuni) ale sângelui, nu se pot obţine numai aşa, pur şi simplu din nimic: "Vă rog fracţiunea x y din sânge! - Vă trimitem imediat! - Na, bună zua, io-s fracţiunea x y, acuma am ieşit din sânge, cu ce vă pot fi de folos? Vă stau la dispoziţie!", ci numai prin donare, stocare şi prelucrarea sângelui, extrăgându-se componentele permise de STV, proceduri pe care tocmai STV le condamnă, ascunzând printr-o evitare grosolană să arate (sau poate neştiind - ceea ce este de necrezut într-o lume a bibliotecilor, internetului şi a demascărilor făcute de opozanţii STV) - că în funcţie de necesităţi şi numărul bolnavilor (şi din nefericire numărul lor este foarte mare), pentru a se obţine fracţiunile de sânge în cantităţile mari dorite este necesară o cantitate uriaşă de sânge şi armate de donatori.
Este de necrezut, că corpul de guvernare al STV să nu ştie asta. Sau poate nu? Dacă ei nu ştiu asta (deşi este de necrezut) atunci "fraţii şi surorile" nu au de ce să-şi dea aere de superioritate şi fudulie religioasa, din contră ar trebui să roşească şi să le fie ruşine… Poate ei nu stiu, cum n-a stiut nici Ceausescu. Hai sa acceptam asta pana la proba contrarie. In acest caz dorim sa ii informam. Si speram ca "ochii si urechile" Corpului De Guvernare din teritoriul Romaniei, acea "garda" informationala bine pusa la punct, v-a trimite mai departe "informatia". In caz ca nu vor trimite mai departe Corpului De Guvernare informatia, ci pur şi simplu din raţiuni de "politică religioasă", aka fudulie religioasa de subaltern, dorind a-si parea mai CDG decat CDG, in propria lor oglinda mentala, vor da foarte tare cu piciorul în obrazul (faţa) aceea ce se numeşte "constiinta dată de Dumnezeu" şi acei "fraţi şi surori" care îşi etalează acest "imitatio", nici nu ar trebui să iasă din casă de ruşine, darămite să predice la alţii constiinta, (po)căinţa, sinceritatea şi celelalte virtuţii date de Dumnezeu, care ca şi în acest caz şi în nenumărate alte cazuri similare, din nefericire, sunt mai peste tot, nu numai la Martorii Lui Iehova. Fudulia religioasa este atât de uşor luata ca paravan în dosul cărora se comit (unii cu ştiinţă alţi din neştiinţă) mari perversiuni imorale, de ordin spiritual. Oricum, lux lucet in tenebris...
Iată câteva aspecte importante ce privesc extragerea "fracţiunilor" de sânge, care sunt acceptate de STV şi adepţii săi, vindecându-se chiar prin (şi datorită) procedurile pe care ei le interzic, privindu-le cu mult dezgust (donare, stocare şi prelucrare de sânge):
Albulina - după anumite statistici mai vechi, la extracţia albulinei - este permisă foarte "generos şi mărinimos" de "aristocraţia (ierarhia, clerul) spiritualo-teocratică" a acestui cult, în virtutea concepţiei, pe care o putem numi cam aşa "O chiflă cu cremvuşti, fără cremvuşti, pentru adepţii noştii loiali vă rugăm!" - care este folosită în tratarea bolnavilor care au hemoragii intense, sau - cu groaznice suferinţe trupeşti şi sufleteşti, provocate de arsuri de gradul 3, arsuri provocate de foc, acid şi alte lucruri pe o suprafaţă corporală cuprinsă între 30-50 la sută, deci la tratarea unui singur caz de acest fel (şi să nu uităm câte cazuri sunt) sunt necesare în jur de 600 grame de albulină. Acest procent este obţinut prin extragerea, stocarea şi prelucrarea a minimum 10 litrii de sânge, sânge care este extras de la circa 22 donatori (!). Să nu uităm, însă, că toate aceste practici (donarea, stocarea, prelucrarea propriului sânge sau a celui străin) sunt interzise adepţilor ei de către STV, şi totuşi, culmea culmilor inconsecvenţei, pur şi simplu ei folosesc serviciile unor donatori anonimi şi produsele obţinute din sângele lor tocmai prin practicile şi procedurile condamnate de STV. Cum sună asta? Interzici membrilor tăi cazanul, colectatul prunelor, fiertul şi distilarea alcoolului, totuşi foloseşti alcoolul în scopuri medicale? Ştim că (fără a generaliza) neoprotestanţii procedează chiar aşa. Acest lucru se numeste "ipocrizie inocenta".
Imunoglobulina, gama globulinele, o componentă "minoră" a sângelui, care este folosită în prevenirea cazurilor de holeră (o boală cumplită) este iarăşi permisă cu mărinimie de către suprema aristocraţie spirituală a STV, nestiind să serveasca ca "sclav fidel si prevazator" câţi litrii de sânge şi câţi donatori sunt necesari, pentru a se putea obţine măcar un singur flacon de câteva grame. Ei bine 3 litri de sânge, obţinut de la aproximativ 7 donatori (un donator poate dona cel mult 0,4 l sânge, o singură dată, de cinci ori pe an). Dar să nu uităm câte flacoane trebuie şi câţi donatori. Şi exemplele ar putea continua, de aceea să nu vă miraţi, dacă uneori nu veţi "prea" găsi sânge intergal sau parţial în spitale, şi (să-mi fie cu iertare) va trebui să "băgaţi bine şi adânc mâna în buzunar" sau "să veniţi cu cunoştinţe" sau donatori. Poate numai atunci veţi aprecia (dacă veţi aprecia) rolul benefic al donatorilor, chiar dacă mulţi dintre ei sunt dispreţuiţi tocmai pentru ceea ce fac, poate unii din nevoie, alţii din sărăcie (şomeri, elevi, studenţi, etc.). Chiar şi aceşti oameni trebuie desconsideraţi, derutaţi şi "speriaţi" prin politici religioase de tip STV?
Iată de ce sunt ridicaţi acum la onorabilul rang de "apostaţi" toţi acei martori care resping politica oficială a celor de la Turn, în ceea ce priveşte sângele. Mulţumim frumos! Vorba Domnului nostru Isus Christos: Nu este mai mare sluga decât stăpânul său. Nici El nu a fost "scutit" de o asemenea "onoare". Însă, întrebarea sinceră este: Ce este "apostazia"?: Adevărul sau neadevărul? Şi cine este "apostat", cel ce arată adevărul???
Ce este cel mai trist, este că atunci când doreşti să eliberezi cu adevărat - parafrazându-l pe apostolul Pavel - în loc să stea în jurul tău, toţi cei din "Asia" te părăsesc (2Timotei 1:15).
Toate aceste aspecte pot fi verificate la orice spital. Mai mult pe această temă puteţi obţine navigând pe www.ajwrb.org. Nu sunt membru in acest grup. Nu toate punctele de vedere expuse pot fi si convingerea mea. Sfatuiesc pe fiecare sa acepte numai ce este bun.
În ceea ce privesc procedurile medicale, folosindu-se deseori sângele, noi toţi trebuie să credem că sângele nu trebuie luat în gură că aliment şi nu trebuie înghiţit (sau băut), căci aceasta înseamnă "mâncare" de sânge, ceea ce este strict interzis. Dar medicii spun clar că transfuziile de sânge (sau vaccinurile din sânge) nu sunt "mâncate" de organism, ele nu devin hrană pentru organism, ci din contră ele sunt doar înlocuitori ai sângelui deja pierdut, deci sângele transfuzat devine parte al unui organ al trupului şi nu hrana trupului.
Acest fapt trebuie înţeles şi acceptat ca atare, căci degeaba vin unii ca vechii inchizitori romano-catolici, care susţineau că pământul nu se mişcă, pentru că vin savanţii ca Galileo Galilei şi demonstrează că pământul se mişcă, aşadar degeaba spun (şi spre paguba lor) că transfuziile de sânge sunt mâncate de organism, când de fapt savanţii au demonstrat că nu sunt mâncate.
Când cineva are nevoie de sânge în urma unui accident sau pentru operaţie, sau pentru că pur şi simplu trupul lui nu produce sângele necesar, sau este ars într-un incendiu, sau altceva de acest gen, sângele merge la inimă şi nu în stomac, el este compus din leucocite, care luptă împotriva virusurilor, din trombocite care repară ce este stricat şi face ce e stricat ca nou, din eritrocite care duce oxigen de la plămâni în tot corpul şi face curăţenie în ţesuturi eliminând tot ce nu este necesar, aşadar totul trece prin inima care suferă din cauza lipsei de sânge şi nu prin stomac. Numai sângele care trece prin gură şi prin stomac poate fi numit pe drept mâncare şi poate fi interzis ca mâncare de sânge.
Astfel stând lucrurile, cei sinceri şi umili vor înţelege cum stau lucrurile, dar cei îngâmfaţi, înfumuraţi şi mândrii, cei aroganţi şi cei trufaşi nu vor înţelege nimic ci vor rămânea pe veci în întuneric şi în beznă. Ei, ca şi ucigaşii lui Ştefan îşi vor astupa ochii ca să nu vadă şi urechile ca să nu audă, pentru ca în ziua judecăţii să rămână de ruşine.
Martorii Lui Iehova manaca sange!
O alta problema, care arata cat de inconsecventa este interpretarea Corpului De Guvernare, este că nu tot sângele se scurge dintr-un animal sacrificat şi de asemenea transplantele de organe conţin şi ele sânge; dilema este - de ce acest fel de sânge nu este un păcat dacă intră în organismul uman şi de ce transfuziile, vaccinurile şi medicamentele pe bază de sânge sunt un păcat? Nu vi se pare, că astfel "a nu mânca sânge" este un mod de abordare inconsecvent, preferenţial şi cam tras de păr? Domnul Isus a întrebat fariseii de atunci: "Este permis în sabat să faci o faptă bună sau să faci o faptă rea, să salvezi sau să omori un suflet?" Oare ce ar întreba astăzi? Este posibil ca: "Este permis cu sângele să faci o faptă bună sau să faci o faptă rea, să salvezi sau să omori un suflet?" Marcu 3:4
Nu dorim să ne sustragem de la porunca Biblică de a nu mânca sânge, dar dorim să promovăm o abordare înţeleaptă şi consecventă a ceea ce înseamnă cu adevărat "mâncare de sînge". Noi credem că adevărata mâncare de sânge, care este interzisă de Biblie, este acel sânge care se pune în gură, se mestecă şi se înghite, de aceea nu vedem în transfuziile de sânge, în vaccinurile din culturile de sânge sau în acele medicamente ce au la bază sânge o nelegiuire la adresa lui Dumnezeu şi a poruncii sale, ci acte medicale în folosul omenirii. Aceste acte medicale nu se pot considera mâncare de sânge, deoarece atunci şi acel puţin sânge care este consumat alături de carne şi transplantele de organe ar trebui privite la fel - pentru a nu se ajunge la inconsecvenţă în aplicarea legii lui Dumnezeu.
Din aceste considerente dorim să promovăm în mintea şi inima Martorilor Lui Iehova sinceri schimbarea interpretării actuale făcute de Societatea Turnul De Veghere asupra topicului ce priveşte medicamentaţia pe bază sanguină. Dorim să educăm semenii nostrii care, fraţii noştrii Martorii Lui Iehova, membrii familiilor lor, prietenii lor şi cei ce se ocupă cu îngrijirea sănătăţii lor fizice şi spirituale, asupra aspectelor iraţionale impuse de Societatea Turnul De Veghere în legătură cu folosirea sângelui şi a produselor medicale ce conţin sânge.
Dorim să promovăm o reformă etico-morală sănătoasă în sufletul lor, ca fiecare dintre Martorii Lui Iehova să aibă şansa de a se informa liber asupra posibilităţilor de aşi menţine sănătatea şi viaţa - nimeni de la Turnul De Veghere sau din congregaţii nu are dreptul de a controla sau de a sancţiona, sau să răcească dragostea membrilor familiei şi a prietenilor, faţă de aceia care datorită conştiinţei lor vor decide că nu este un păcat împotriva legii lui Dumnezeu a accepta o transfuzie de sânge, un vaccin sau un medicament oarecare ce va conţine particule sanguine.
Este posibil ceea ce dorim noi? Da, chiar dacă nu îi vom putea schimba pe toţi, dar avem nevoie şi de sprijinul vostru. Sunt multe precedente în acest sens, atunci când cei doritori se învoiesc să facă un lucru bun şi de calitate.
Desigur, n-am epuizat subiectul si ar mai fi multe de spus. Cine doreste va gasi multa informatie in domeniu, fie in datele de pe internet, fie in biblioteci. In acest domeniu s-au exprimat multi oamnei, de diferite denominatii, dar si Martori, din multe ţări, care includ bătrâni şi alţi oficiali ai organizaţiei, membrii ai comitetelor de legătură cu spitalele, medici şi alţi oameni de bine ai publicul larg. Unii isi oferă voluntar timpul şi energia lor ca un efort ce vine din dorinţa de a diminua cauzele unei interpretări rătăcite şi tragice ce pretinde mii de vieţi, mulţi dintre aceştia copii.
Lux lucet in tenebris
"Lumina lumineaza in intuneric" Ioan 1:5
"Nu judecati dupa infatisare, ci judecati dupa dreptate." (Ioan.7:24)
În Sfintele Scripturi este o lumină, si aceasta lumina este iubirea lui Dumnezeu, reflectata in lume prin Fiul sau, Domnul nostru Isus Christos ce luminează oamenii iubitori de dreptate. Urmând "lumina", adica exemplul Biblic al Domnului Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu si "judecand dupa dreptate" (Ioan.7:24) considerăm acceptarea transfuziilor de sânge şi a vaccinurilor din sânge o problemă de conştiinţă, "o faptă bună" şi nu un act de necredinţă şi apostazie.
Iată dovezile prin care considerăm acceptarea transfuziilor de sânge şi a vaccinurile din sânge o problemă de conştiinţă şi nu un act de apostazie.
Este adevărat că în legea lui Moise precum şi în recomandarea apostolilor către creştinii dintre neamuri, se prevede abţinerea de la mâncarea hoiturilor şi a sângelui (Fapte 15:20).
Putem presupune că această poruncă se aplică şi în cazuri medicale, ca transfuziile de sânge şi vaccinurile din sânge? Fruntaşii Martorilor Lui Iehova spun că da. Cum ar privi în zilele noastre această problematică Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Christos? Putem înţelege modul lui de a gândi, dacă cercetăm un caz similar. Ca comparaţie, avem un precedent exceptiv medical într-un alt caz al legislaţiei Mozaice, la legea sabatului. În cazul sabatului se prevedea abţinerea de la orice lucrare (Exod 20:10). În baza acestei interdicţii, corifeii legii lui Moise de pe timpul lui Isus Christos, au interzis lucrările medicale, dar Domnul Isus nu le-a interzis, ci făcând o excepţie, le-a scos de sub jurisdicţia legii sabatului (Marcu 3:1-6), considerându-le "o faptă bună". Tot aşa, abţinerea de la mâncarea sângelui poate fi o interdicţie gastronomică, de a nu consuma sângele în alimentaţia zilnică, dar să nu fie o interdicţie medicală, aşadar cazul transfuziilor de sânge şi a vaccinurilor din sânge pot fi numite ca "fapte bune", dacă nu există nici o altă cale de menţinere a vieţii unui om şi se iau toate măsurile de rigoare care se impun, pentru a preveni infectarea pacientului.
Cea mai bună cale de a preveni infectarea pacienţilor prin sângele transfuzat, este recoltarea de sânge transfuzabil cu câteva zile înainte de operaţie şi colectarea sângelui pierdut în timpul operaţiei şi repunerea ei în circuitul sangvin.
Alte două precedente în favoarea acceptării transfuziilor de sânge şi a vaccinurilor rezultate din sânge (vaccinul împotriva turbării şi antivenin) sunt transplantele de organe şi mâncarea efectivă de sânge, prin consumarea de carne.
Interzicând transplantele de organe un anume timp, între 1967 şi 1980, ca mai apoi să le permită, dar interzicând transfuziile de sânge în continuare, fruntaşii martorilor au urmat o interpretare inconsecventă, partinica şi nedreaptă în baza unui pasaj Biblic din Fapte 15:20, dând naştere unei mari segregări şi discriminări religioase, deoarece şi sângele este un organ, iar în cazul transplantelor de organe, nici un transplant nu ar fi viabil dacă s-ar lăsa ca un organ donat să fie scurs de sânge într-o proporţie care să permită coagularea vaselor sanguine, prin urmare orice organ donat conţine şi sânge în vasele sanguine, şi de fapt cei care refuză transfuziile şi vaccinurile de sânge, dar acceptă transplante de organe, acceptă şi sânge străin odată cu organul stăin.
Nu avem nimic cu acei Martori care au făcut un transplant de organ, sau urmează al face, din contră, credem ca şi ei că acceptarea unui transplant de organ este o problemă de conştiinţă şi nu canibalism, cum a fost catalogat cândva, de revista Turnul De Veghere (englez) din 15-Noiembrie 1967. Dar, din considerentele arătate mai sus, este o mare nedreptate, segregare şi discriminare să se spună că cei care acceptă transplantele de organe, nu încalcă cu nimic porunca lui Dumnezeu, dar cei care acceptă transfuziile de sânge, ori vaccinurile din sânge, aceia încalcă legea lui Dumnezeu şi trebuie priviţi ca apostaţi şi ca păcătoşi. Cum este permis să se facă o astfel de nedreptate, segregare şi discriminare între două grupuri de bolnavi de aceeaşi credinţă?
În cazul consumatorilor de carne, un animal de 100 kg (exemplu porcul), are circa 6 l de sânge, care este transportat pretutindeni în masa de carne prin artere şi vene (vizibile şi invizibile cu ochiul). Autorităţile veterinare susţin că datorită marii puteri de coagulare a sângelui, chiar şi la cea mai reuşită sacrificare, sângele nu se scurge total din animalul sacrificat, ci rămâne în corpul animalului în proporţie de circa 40%, dând o culoare roz roşiatic cărnii, deci o sângerare perfectă, "coşer" nu există şi oricum s-ar strădui cineva care mănâncă carne să nu mănânce sânge, tot ar mânca sânge - în oarecare măsură... Astfel într-o viaţă de om, un om care ar mânca chiar moderat carne, ar mânca împreună cu carnea o cantitate însemnată de sânge, şi această cantitate ar fi cu mult mai mare faţă de acel vaccin minuscul primit de cineva împotriva turbării sau împotriva muşcăturii unui şarpe şi poate şi mai mare ca primirea unei transfuzii moderate. Câtă inconsecvenţă! Oare aşa doreşte Iehova Dumnezeu să îi interpretăm poruncile? Oare aşa le-ar fi interpretat, Fiul său, Domnul nostru Isus Christos?
Desigur, şi pentru noi este o mare onoare de a asculta de poruncile Creatorului nostru, ca de exemplu abţinerea de a nu mânca sânge şi nu vom mânca sânge deoarece Dumnezeu o cere. Dar urmând exemplul Fiului lui Dumnezeu, şi din considerentele arătate mai sus, transfuziile de sânge şi vaccinurile din sânge ar trebui privite ca o problemă medicală, şi nu ca mâncare de sânge, ce nu pot fi puse sub jurisdicţia abţinerii de a mânca sânge. Acceptarea acestor două proceduri medicale este o problemă de conştiinţă a fiecărui credincios, care alături de transfuziile nesangvine şi transplantele de organe pot contribui la menţinerea sănătăţii şi a vieţii pacienţilor.
În baza acestor dovezi concludente, protestăm împotriva interpretări inconsecvente şi nedrepte a pasajului Bibliei din Fapte 15:20 care se face de către fruntaşii Martorilor Lui Iehova, şi considerăm interpretarea lor o ofensă la adresa lui Dumnezeu şi a celor afectaţi. Cerem insistent abrogarea acestor interdicţii ce privesc transfuziile de sânge şi vaccinurile din sânge, şi reabilitarea credincioşilor în cauză, numai astfel putându-se pune capăt marii segregări şi discriminări religioase care se face între credincioşii care acceptă transplante şi credincioşii care acceptă transfuzii de sânge şi vaccinuri din sânge.
Rugăm toţi fraţii şi oamenii de bine să examineze cu nepărtinire acest protest al nostru, şi să se alăture acestui protest, făcând ca această lumină să crească. Rugăm pe această cale pe toţi fraţii Martori şi pe oamenii de bine care vor să multiplice acest mesaj protest, să trimită credincioşilor Martori şi apropiaţilor lor un exemplar. Deasemenea, cine poate este rugat să-şi exprime protestul pe cât se poate de paşnic în scris la sediul central al martorilor: Watch Tower Society, Wallkill, NY 12589 sau pe plan local: Organizaţia Religioasă "Martorii Lui Iehova" str. Teleajen 84, sector 2, Bucureşti 021468 sau prin telefon 021-3216562. Mulţumim mult şi să dea bunul Dumnezeu ca protestul nostru împreună cu al vostru să fie încununat de succes, spre slava lui Dumnezeu, spre mângâierea şi bucuria celor afectaţi şi întristaţi de aceste nedreptăţi şi spre sănătatea fizică şi mentală a tuturor.
Este un scop nobil de a răspândi lumina adevărului şi libertăţii asupra înţelegerii corecte a poruncii lui Dumnezeu expusă în Fapte 15:20, dorind abolirea din mintea credincioşilor a interdicţiilor nedrepte şi imparţiale prezentate mai sus, dorind să convingem credincioşii martori şi oamenii de orice confesiune prin dovezile prezentate mai sus să nu privească spre transfuziile de sânge şi vaccinuri din sânge ca spre acte de necredinţă sau apostazie, ci să privească spre transfuziile de sânge şi vaccinurile din sânge ca spre posibile remedii medicale în cazuri excepţionale.
De asemenea prezentăm cele mai bune soluţii de transfuzii de sânge pentru a preveni infectarea pacienţilor prin sângele transfuzat, şi anume recoltarea de sânge transfuzabil cu câteva zile înainte de operaţie şi colectarea sângelui pierdut în timpul operaţiei şi repunerea ei în circuitul sangvin, conştientizând şi rugând totodată cadrele medicale să nu abuzeze de folosirea transfuziilor de sânge, ci să opteze pentru ele în cazuri de ultimă soluţie - datorită pericolului pe care totuşi le pot avea.
Dorim să educăm şi rugăm pe posibilii donatorii de sânge, să informeze cadrul medical despre bolile pe care le-au avut sau le au, iar pentru cadrele de la centrel de colectare a sângelui ne rugăm şi îi îndemnăm să-şi facă datoria cu cel mai mare profesionalism. Toţi cei care doresc să afle mai multe, sau doresc să se implice în această activitate, sau doresc să sprijine, ne pot scrie sau apela. Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute pe toţi.
Alte informatii in domeniu:
www.ajwrb.org
Acest articol prezinta cateva situatii in care cei care au dat tonul la "Martori" si-au schimbat punctul de vedere clar si concis exprimat in publicatiile lor. Atunci cand au regandit politica lor medicala, abandonandu-si punctul de vedere din trecut, nu si-au cerut scuze de la publicul cititor... Pe cand acest lucru? Cat de credibili sunt cei care argumenteaza ca sangele nu poate fi folosit in scopuri medicale?
Preludiu
"Începând cu vârsta de 42 de ani, o femeie Martoră a suferit pe parcursul mai multor ani, repetate intervenţii chirurgicale pentru înlăturarea unor tumori la vezică. Ultima oară însă ea a aşteptat prea mult până când s-a dus la doctor, având sângerări serioase şi o stare anemică severă. A insistat să nu primească transfuzie şi acest refuz a fost respectat. Timp de o săptămână, urologii au încercat fără succes să oprească sângerarea. Anemia ei a continuat să crească. Doctorul care a scris articolul descrie ce s-a întâmplat:
"Gradual, pe măsură ce hemoglobina îi scădea, doamna Peyton a început să respire tot mai greu. Organele corpului au nevoie de o anumită cantitate de oxigen pentru a funcţiona. Acel oxigen este transportat de la plămâni spre organe, prin intermediul moleculelor de hemoglobină din celulele roşii. . . . Echipa medicală i-a suplimentat aportul de oxigen doamnei Peyton printr-o mască, până acolo încât a ajuns să respire aproape O2 pur. Puţinele celule roşii pe care le mai avea, erau încărcate la refuz – dar efectiv nu erau suficiente vehicule pentru a transporta combustibilul de care organismul ei avea nevoie.
Foamea ei de aer crescuse. Rata respiraţiilor urcase. Slăbea din ce în ce mai mult, iar în final – inevitabil – fibrele muşchilor inimii ei şi-au declarat nevoia lor disperată de oxigen. Dezvoltase o durere zdrobitor de acută în piept.
Doctorul care scrie articolul descrie sentimentele sale din momentul apropierii de camera pacientei:
Intrând în cameră am fost şocată de scena din faţa mea. În centrul atenţiei tuturor era o femeie solidă cu o mască de oxigen, gâfâind după aer, respirând mai repede decât ar putea părea posibil pentru un om. La capul patului se aflau 3 prieteni, membrii ai bisericii Martorilor, susţinând-o. . . . Pe lateral erau mai mulţi doctori, unul care monitoriza tensiunea ei sanguină în scădere, altul luându-i nişte sânge dintr-o arteră. Lichidul care umplea încet seringa avea consistenţa punch-ului hawaian; testele relevând că concentraţia celulelor roşii era numai de 9 (în mod normal ea este 40). Atârnând de pat se vedea o pungă de urină roşiatică. Femeia era pe moarte. Cardiograma ei arăta asemenea unor prăpăstii care semnalau o inimă în dureri. În câteva ore, pagubele pe care acestea le reprezentau puteau deveni ireversibile.
Femeia a intrat în stop cardiac. O echipă de doctori şi asistente au început resuscitarea cardio-respiratorie, administrându-i epinefrină şi atropină, iar apoi un şoc electric inimii ei. Aceasta a început să bată, dar s-a oprit din nou după câteva momente. Din nou resuscitare, mai multă epinefrină şi atropină, un alt şoc electric şi din nou resuscitare. S-a continuat aşa timp de o oră, până când nu mai rămăsese nici un scop şi nici o speranţă. Pacienta era moartă definitiv şi ireversibil."
A MERITAT?
Doctorul (o femeie) care descrie acest caz nu a caracterizat-o pe femeie ca fiind o simplă fanatică.
Ea scrie: "Mi s-a spus că era o femeie inteligentă, care a înţeles pe deplin implicaţiile deciziei sale. Dar judecata ei, mi s-a părut a răsări dintr-un ungher întunecat, impus de religia ei" (Vezi revista Discover din august 1988 paginile 28-30, articolul “Orbită de Lumină” de Elisabeth Rosenthal).
Era vorba de o femeie care avea o problemă ce necesita operaţii periodice. Ştiind acest lucru, poate că stocarea unei cantităţi din propriul sânge i s-ar fi părut o procedură recomandată şi sigură. “Legea teocratică” însă i-a interzis asta. Supunerea faţă de “Legea teocratică” nu i-a lăsat nici o libertate de alegere.
Dacă politicile organizaţionale erau cu adevărat bazate pe Biblie, atunci orice suferinţă rezultată din aderarea la acele politici – cum ar fi amânarea operaţiei până la punctual critic, sau chiar evitarea ei datorită preocupării sau nesiguranţei cu privire la problema sângelui, chiar şi pierderea vieţii datorită obligaţiei divine de a respinge toate componentele sanguine nepermise – totul ar putea fi privit ca o suferinţă pe care un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să fie dispus să o îndure." (Sublinierea imi apartine)
Citate din capitolul: Lege şi iubire - de Raymond Franz, autorul cărţilor: Criza conştiinţei şi În căutarea libertăţii creştine
Raymond Franz a observat următoarele, cu care orice om sincer, umil şi lucid la minte va fi de acord:
"Într-un transplant de rinichi, rinichiul nu este mâncat de noul organism în care acesta intră. El rămâne un rinichi, cu aceeaşi formă şi aceeaşi funcţie. La fel se întâmplă şi în cazul sângelui. Acesta nu este mâncat ca un aliment când este "transplantat" în alt organism. El rămâne acelaşi ţesut lichid, cu aceeaşi formă şi aceeaşi funcţie. Organismul nu poate folosi sângele astfel transplantat ca hrană. Pentru a face asta, sângele ar trebui mai întâi să treacă prin sistemul digestiv, să fie digerat şi pregătit astfel încât celulele corpului să-l poată absorbi – în acest caz devenind literalmente o hrană pentru acestea. Watch Tower Society a comparat uneori transfuziile, cu infuzia de alcool în vene. Dar alcoolul este un lichid diferit, aflat deja într-o formă în care celulele corpului îl pot absorbi ca nutrient. Alcoolul şi sângele sunt complet diferite în această privinţă.
Când medicii hotărăsc că este nevoie de o transfuzie de sânge, ei nu o fac deoarece pacientul este subnutrit. În cele mai multe cazuri, se întâmplă deoarece pacientului îi lipseşte oxigenul, nu nutrienţii, iar asta se întâmplă datorită lipsei de suficiente celule transportatoare de oxigen, mai exact celule roşii. În alte cazuri, sângele este administrat datorită altor cauze, cum ar fi nevoia de agenţi coagulanţi (plachete), imunoglobuline ce conţin anticorpi, sau alte elemente, dar în nici unul din aceste cazuri cu rolul de a asigura “hrănirea”.
În eforturile sale de a ascunde dovada clară că transfuziile de sânge nu sunt acelaşi lucru cu mâncarea acestuia şi nu au ca scop hrănirea organismului, societatea Watch Tower încearcă adesea în mod arbitrar, să lărgească problema, fie cuplând sau chiar înlocuind termenul “a mânca” cu expresia “a susţine viaţa” (vezi de exemplu, Turnul de Veghe din 1 martie 1989, pagina 30 şi 15 aprilie 1985, pagina 12). Această tactică diversionistă nu poate servi decât unicului scop de a crea confuzie. Hrănirea organismului prin mâncare şi susţinerea vieţii nu sunt 2 lucruri identice şi echivalente. Hrănirea e doar unul din mijloacele care susţin viaţa. Însă viaţa este susţinută în multe alte moduri la fel de vitale, cum ar fi respirarea aerului, băutul apei sau a altor lichide, menţinerea temperaturii corpului, dormitul, ş.a. În referinţele sale la sânge, Scriptura însăşi nu are de-a face cu aspectul larg al susţinerii vieţii, ci cu aspectul specific al mâncării sângelui, mai ales al sângelui animalelor. Când un israelit mânca carne care conţinea sânge, el nu avea nevoie de acel sânge pentru a-şi susţine viaţa – acea carne realiza rolul de a hrăni, la fel de bine, indiferent dacă conţinea sau nu sânge. Dacă viaţa sa era susţinută prin mâncarea sângelui nu constituia subiectul discuţiei. Fapta mâncării sângelui era interzisă, iar motivaţia sau consecinţa finală a acestui act nu făceau obiectul legilor privitoare la sânge.
Zăpăceala creată prin introducerea conceptului de „susţinere a vieţii” îi permite organizaţiei Watch Tower să impună membrilor ei ideea că oricine acceptă o transfuzie de sânge, dovedeşte lipsă de respect pentru răscumpărarea dătătoare de viaţă, realizată prin puterea salvatoare a sângelui vărsat de Isus. Duplicitatea acestui mod de a argumenta, se vede în aceea că fracţiunile sanguine pe care organizaţia Watch Tower le permite membrilor săi să le primească, sunt adesea administrate exact pentru a salva sau a “susţine” viaţa persoanei, aşa cum se întâmplă în cazul factorului VIII, administrat hemofilicilor sau al imunoglobulinelor, injectate pentru a asigura protecţia împotriva unor boli ce ameninţă cu moartea, sau pentru a preveni moartea unui copil datorită incompatibilităţii RH (vezi de exemplu Turnul de Veghe din 1 iunie 1990, paginile 30 şi 31). Apostolul Petru declară că Cristos "a purtat păcatele noastre în trupul său de pe cruce, astfel că noi, liberi de păcat, putem trăi în dreptate; prin rănile sale voi aţi fost vindecaţi”. (1 Petru 2:24 <NRSV>)
Este nedrept şi neiubitor să impui o motivaţie celor care caută să salveze viaţa lor sau a celor dragi, deoarece ei nu aderă la anumite reguli şi interdicţii ce provin dintr-o organizaţie religioasă, făcând aceasta prin atribuirea negării credinţei la motivaţie, când de fapt nu există nici o bază validă, scripturală sau de altă natură pentru a face acest lucru. Este o încercare de a-i împovăra cu un sentiment de vinovăţie impus de standarde umane şi nu de standarde divine."
Citat din acelaş articol.
Organizaţia Turnul De Veghere şi grupările care folosesc literatura ei mai veche argumentează că pe baza versetului biblic din Faptele Apostolilor 15:20 folosirea sângelui în scopuri medicale este strict interzis. Dar oare nu avem de a face cu o interpretare eronata? Cat de sigura este interpretarea liderilor Societatii Turnul De Veghere, avand in vedere ca in trecut, pe baza anumitor considerente asemanatoare au mai facut interdictii medicale, pe care mai apoi le-au revocat!?
Din nefericire foarte mulţi oameni, de diferite religii, nu cunosc, sau cunosc deformat istoria adevărată a anumitor aspecte (negative), dar foarte importante ale religiei lor. Problema gravă e că unii nici nu doresc să cunoască. Mulţi cititori ai Turnului De Veghere nu sunt o excepţie în ceea ce priveşte interdicţiile medicale ce priveau sângele. De unde să ştie, când istoricii Societăţii Turnul De Veghere nu au avut curajul să le pomenească măcar în cartea care prezintă istoria religiei lor: "Martorii Lui Iehova - Proclamatori…"?
Iată câteva aspecte istorice neştiute de "martorii de rând":
Prin revista Golden Age (Epoca De Aur - mai apoi denumită Consolare - azi Treziţi-vă!) din 3 ianuarie 1923, pagina 214 (vezi originalul în engleză), editorii Societăţii Turnul De Veghere interzic membrilor lor vaccinările. Pe atunci nu se făcea acea diferenţiere care se face acum - începând cu anul 1952 - între vaccinurile recoltate din sânge, şi vaccinurile recoltate din altă sursă. Era o interdicţie totală asupra tuturor tipurilor de vaccinuri, astfel ei trebuiau mai degrabă să moară decât să accepte un vaccin de orice fel, ca de ex. împotriva variolei, dezinteriei, turbării sau antivenin. Şi din nefericire au murit cu zile destui adepţi (adulţi şi copii) care au ascultat mai degrabă pe cei de la "Epoca De Aur". Mai mult, "Societatea" şi-a câştigat prin procedurile sale inumane de acest gen, o proastă reputaţie. Copiile originalelor semnalate aici le puteţi obţine de pe internet.
Prin Golden Age numărul din 4 februarie 1931, pagina 293 (vezi originalul în engleză), Golden Age 30 martie 1932, pagina 409 (vezi originalul engleză), Golden Age 23 septembrie 1936, pagina 810 (vezi originalul în engleză), Golden Age 8 septembrie 1937, pagina 773 (vezi originalul în engleză) "Societatea" promovează acelaşi punct de vedere. Savanţii care se ocupau cu vaccinările erau caricaturizaţi ca fiind demoni în paginile revistei Golden Age - Epoca De Aur.
Prin numărul din 25 decembrie 1940, pagina 814, al revistei Consolare (fosta Epoca De Aur, azi Treziţi-vă!) (vezi originalul în engleză) este prezentat un medic ca erou, dat fiindcă şi-a donat o parte din propriul sânge unui pacient grav bolnav, salvându-l. Mai apoi în revista Turnul De Veghere din 1 iulie 1945, paginile 198-203 este criticată transfuzia de sânge şi implicit deci, donarea de sânge.
Apoi prin Turnul De Veghere din 15 decembrie 1952, paginile 764 (vezi originalul în limba engleză), după circa 40 de ani de denigrare a vaccinurilor, a savanţilor şi a personalului deservent, după pierderea de vieţi inutile, după suferinţele cauzate celor în doliu, vine marea lumină, marea liberalizare a vaccinurilor, fără ca cineva să-şi ceară scuze, sau măcar să spună atât: "Ne pare rău…". Ei menţin însă în continuare interdicţia asupra vaccinurilor recoltate din sânge, printre care se găsesc unele anti-turbare şi antivenin, lăsând ca în caz de lipsă de altă alternativă adepţii lor să moară.
Prin Turnul De Veghere din 15 ianurie 1961, paginile 63,64 (vezi originalul în engleză) se iau măsuri drastice de excomunicare, al acelora care nu se supun politicii lor asupra sângelui. Pe atunci încă nu a fost inventată "libertatea de conştiinţă" pentru fracţiunile secundare ale sângelui, aceasta a fost inventată puţin mai târziu în revista Treziţi-vă! din 22 iunie 1982, care reia un articol publicat în The Journal of the American Medical Association (din noiembrie 1981). Articolul a fost pregătit de Watch Tower Society şi stabileşte foarte clar poziţia Martorilor lui Iehova asupra sângelui. Un articol mai recent este cel din Turnul de Veghe din 15 iunie 2000, paginile 29-31. Oare de ce aceste "concesii"? Un fost misionar de marcă al Societăţii Turnul De Veghere, mărturiseşte că anumiţi supraveghetori din USA, erau nemulţumiţi şi nu aplicau excomunicările cerute pentru cei care acceptau sânge. Atunci ei au venit cu aceste concesii...
Prin Turnul De Veghere din 15 noiembrie 1967, pagina 702 (vezi originalul în engleză) sunt interzise transplantele de organe, fiind catalogate "canibalism", interdicţia fiind în vigoare până în 1980, când fără ca cineva să-şi ceară scuze, se îngroapă totul sub tăcere.
Din nefericire, pe plan moral, "Societatea" nu a reuşit niciodată să-şi dea seama, că a dus o politică şi duce o politică inconsecventă şi defectuoasa în ceea ce priveşte sângele. În loc să corecteze greşeala de la început, şi să-şi ceară iertare cum se cuvenea, a ţinut-o morţiş să facă pe expertul în problemă printr-un lanţ succesiv de bâlbâieli doctrinare, care şi mai care mai ciudate. Acest aspect a fost semnalat de mulţi alţii, oameni şi instituţii cu renume, cu dovezi clare, nu cu nişte poveşti.
Sângele este singurul organ lichid al corpului uman. După liderii de la Martorii Lui Iehova, donarea de organe nu este interzisă, cu excepţia acestui organ... Dar conştiinţa şi iubirea naturală înnăscută în noi, ne spune că dacă sângele este "sănătos" din punct de vedere medical, nu este nimic rău în donarea, stocarea şi folosirea lui (integrală sau parţială, descompusă pe fracţiuni) în vederea salvării vieţilor sau al sănătăţii oamenilor.
Liderii "martorilor", "Corpul De Guvernare", susţine sus şi tare că folosirea sângelui integral în scopuri medicale este interzis de sus, din cer, prin intermediul lor, ei fiind un fel de "porta-voce" a celor din cer, însă exceptând componenţa de bază a sângelui, celelalte fracţiuni "minore" spun ei, pot fi folosite dacă conştiinţa ta ţi-o permite. Câtă generozitate şi mărinimie! Mulţumim frumos! Aplauze prelungite cu bis!
Dar oare cum ai privi un vânzător de chiflă cu crenvuşti şi sos de roşii, maioneză, muştar, hrean, etc. (hot dog), dacă acesta ţi-ar spune că nu este moral, etic, sănătos, bine, bun, biblic, este păgân şi periculos să îmbuci dintr-o dată din chifla cu crenvuşti, dar în afară de nefericitul şi blamatul crenvuşti poţi să mănânci tot din chiflă? Nu l-ai lăsa acolo pe acest ciudat?
Vorbind în termeni figurativi, tocmai asta doresc nişte oameni, numiţi pompos "Corpul De Guvernare al Societăţii Turnul De Veghere", (STV în continuare) "să înghită" adepţii lor în legătură cu sângele, când nu-i lasă să doneze, să stocheze şi să folosească sânge, nici chiar propriul lor sânge. Aşadar, într-un exces de mărinimie, care este mai degrabă o încercare de cosmetizare a problemei, lasă ca adepţii ei să se folosească de anumite componente secundare ale sângelui, uitând (sau poate neştiind - ceea ce este de necrezut) că Martorii Lui Iehova n-au voie să doneze sânge(!).
Cel puţin până la scrierea acestui articol (pe la începutul anilor 2000), "martorii" nu aveau voie să-şi extragă propriul sânge spre donare sau retransfuzare proprie ulterioară, a se citi siteul oficial al Martorilor lui Iehova (http://www.watchtower.org), la sectiunea „Sa aratam respect fata de viata si sange” (accesibila in 2004)
Aici era comunicata politica oficiala a acestei grupari religioase la acea data (2004):
„Si sangele este sacru in ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu spune ca sufletul sau viata, este in sange. Prin urmare, este gresit sa mancam sange. (...) Este gresit faptul de a accepta o transfuzie de singe? Sa ne amintim ca Iehova ne cere sa ne abtinem de la sange. Aceasta inseamna ca nu trebuie sa introducem pe absolut nici o cale in organismul nostru singe de la alte persoane sau chiar propriul nostru singe care a fost depozitat (Faptele 21:25). Astfel, adevaratii crestini nu vor accepta o transfuzie de sange. Ei vor accepta alte tipuri de medicatii, cum ar fi transfuzarea unor produse care nu contin sange. Ei vor sa traiasca, insa nu vor incerca sa-si salveze viata incalcind legile lui Dumnezeu. — Matei 16:25”). Sublinierea imi apartine.
Dacă nu au voie să doneze sânge, de unde scot ei aceste componente secundare ale sângelui? De la alţii sau de la animale. E ca şi cum aş zice că a fura este păcat, dar pot cumpăra un lucru furat.
Si atunci, nu este la mijloc o inconsistenta? Nu este ca si cum as spune, a fura o paine este un pacat, dar a manca coaja din painea furata, nu este pacat, ca coaja painii nu este paine? Si daca totusi au voie sa doneze sange, ce fac cu restul sangelui? Care este cel mai vital? Il arunca?
Sa retinem prin urmare, că aceste componente (fracţiuni) ale sângelui, nu se pot obţine numai aşa, pur şi simplu din nimic: "Vă rog fracţiunea x y din sânge! - Vă trimitem imediat! - Na, bună zua, io-s fracţiunea x y, acuma am ieşit din sânge, cu ce vă pot fi de folos? Vă stau la dispoziţie!", ci numai prin donare, stocare şi prelucrarea sângelui, extrăgându-se componentele permise de STV, proceduri pe care tocmai STV le condamnă, ascunzând printr-o evitare grosolană să arate (sau poate neştiind - ceea ce este de necrezut într-o lume a bibliotecilor, internetului şi a demascărilor făcute de opozanţii STV) - că în funcţie de necesităţi şi numărul bolnavilor (şi din nefericire numărul lor este foarte mare), pentru a se obţine fracţiunile de sânge în cantităţile mari dorite este necesară o cantitate uriaşă de sânge şi armate de donatori.
Este de necrezut, că corpul de guvernare al STV să nu ştie asta. Sau poate nu? Dacă ei nu ştiu asta (deşi este de necrezut) atunci "fraţii şi surorile" nu au de ce să-şi dea aere de superioritate şi fudulie religioasa, din contră ar trebui să roşească şi să le fie ruşine… Poate ei nu stiu, cum n-a stiut nici Ceausescu. Hai sa acceptam asta pana la proba contrarie. In acest caz dorim sa ii informam. Si speram ca "ochii si urechile" Corpului De Guvernare din teritoriul Romaniei, acea "garda" informationala bine pusa la punct, v-a trimite mai departe "informatia". In caz ca nu vor trimite mai departe Corpului De Guvernare informatia, ci pur şi simplu din raţiuni de "politică religioasă", aka fudulie religioasa de subaltern, dorind a-si parea mai CDG decat CDG, in propria lor oglinda mentala, vor da foarte tare cu piciorul în obrazul (faţa) aceea ce se numeşte "constiinta dată de Dumnezeu" şi acei "fraţi şi surori" care îşi etalează acest "imitatio", nici nu ar trebui să iasă din casă de ruşine, darămite să predice la alţii constiinta, (po)căinţa, sinceritatea şi celelalte virtuţii date de Dumnezeu, care ca şi în acest caz şi în nenumărate alte cazuri similare, din nefericire, sunt mai peste tot, nu numai la Martorii Lui Iehova. Fudulia religioasa este atât de uşor luata ca paravan în dosul cărora se comit (unii cu ştiinţă alţi din neştiinţă) mari perversiuni imorale, de ordin spiritual. Oricum, lux lucet in tenebris...
Iată câteva aspecte importante ce privesc extragerea "fracţiunilor" de sânge, care sunt acceptate de STV şi adepţii săi, vindecându-se chiar prin (şi datorită) procedurile pe care ei le interzic, privindu-le cu mult dezgust (donare, stocare şi prelucrare de sânge):
Albulina - după anumite statistici mai vechi, la extracţia albulinei - este permisă foarte "generos şi mărinimos" de "aristocraţia (ierarhia, clerul) spiritualo-teocratică" a acestui cult, în virtutea concepţiei, pe care o putem numi cam aşa "O chiflă cu cremvuşti, fără cremvuşti, pentru adepţii noştii loiali vă rugăm!" - care este folosită în tratarea bolnavilor care au hemoragii intense, sau - cu groaznice suferinţe trupeşti şi sufleteşti, provocate de arsuri de gradul 3, arsuri provocate de foc, acid şi alte lucruri pe o suprafaţă corporală cuprinsă între 30-50 la sută, deci la tratarea unui singur caz de acest fel (şi să nu uităm câte cazuri sunt) sunt necesare în jur de 600 grame de albulină. Acest procent este obţinut prin extragerea, stocarea şi prelucrarea a minimum 10 litrii de sânge, sânge care este extras de la circa 22 donatori (!). Să nu uităm, însă, că toate aceste practici (donarea, stocarea, prelucrarea propriului sânge sau a celui străin) sunt interzise adepţilor ei de către STV, şi totuşi, culmea culmilor inconsecvenţei, pur şi simplu ei folosesc serviciile unor donatori anonimi şi produsele obţinute din sângele lor tocmai prin practicile şi procedurile condamnate de STV. Cum sună asta? Interzici membrilor tăi cazanul, colectatul prunelor, fiertul şi distilarea alcoolului, totuşi foloseşti alcoolul în scopuri medicale? Ştim că (fără a generaliza) neoprotestanţii procedează chiar aşa. Acest lucru se numeste "ipocrizie inocenta".
Imunoglobulina, gama globulinele, o componentă "minoră" a sângelui, care este folosită în prevenirea cazurilor de holeră (o boală cumplită) este iarăşi permisă cu mărinimie de către suprema aristocraţie spirituală a STV, nestiind să serveasca ca "sclav fidel si prevazator" câţi litrii de sânge şi câţi donatori sunt necesari, pentru a se putea obţine măcar un singur flacon de câteva grame. Ei bine 3 litri de sânge, obţinut de la aproximativ 7 donatori (un donator poate dona cel mult 0,4 l sânge, o singură dată, de cinci ori pe an). Dar să nu uităm câte flacoane trebuie şi câţi donatori. Şi exemplele ar putea continua, de aceea să nu vă miraţi, dacă uneori nu veţi "prea" găsi sânge intergal sau parţial în spitale, şi (să-mi fie cu iertare) va trebui să "băgaţi bine şi adânc mâna în buzunar" sau "să veniţi cu cunoştinţe" sau donatori. Poate numai atunci veţi aprecia (dacă veţi aprecia) rolul benefic al donatorilor, chiar dacă mulţi dintre ei sunt dispreţuiţi tocmai pentru ceea ce fac, poate unii din nevoie, alţii din sărăcie (şomeri, elevi, studenţi, etc.). Chiar şi aceşti oameni trebuie desconsideraţi, derutaţi şi "speriaţi" prin politici religioase de tip STV?
Iată de ce sunt ridicaţi acum la onorabilul rang de "apostaţi" toţi acei martori care resping politica oficială a celor de la Turn, în ceea ce priveşte sângele. Mulţumim frumos! Vorba Domnului nostru Isus Christos: Nu este mai mare sluga decât stăpânul său. Nici El nu a fost "scutit" de o asemenea "onoare". Însă, întrebarea sinceră este: Ce este "apostazia"?: Adevărul sau neadevărul? Şi cine este "apostat", cel ce arată adevărul???
Ce este cel mai trist, este că atunci când doreşti să eliberezi cu adevărat - parafrazându-l pe apostolul Pavel - în loc să stea în jurul tău, toţi cei din "Asia" te părăsesc (2Timotei 1:15).
Toate aceste aspecte pot fi verificate la orice spital. Mai mult pe această temă puteţi obţine navigând pe www.ajwrb.org. Nu sunt membru in acest grup. Nu toate punctele de vedere expuse pot fi si convingerea mea. Sfatuiesc pe fiecare sa acepte numai ce este bun.
În ceea ce privesc procedurile medicale, folosindu-se deseori sângele, noi toţi trebuie să credem că sângele nu trebuie luat în gură că aliment şi nu trebuie înghiţit (sau băut), căci aceasta înseamnă "mâncare" de sânge, ceea ce este strict interzis. Dar medicii spun clar că transfuziile de sânge (sau vaccinurile din sânge) nu sunt "mâncate" de organism, ele nu devin hrană pentru organism, ci din contră ele sunt doar înlocuitori ai sângelui deja pierdut, deci sângele transfuzat devine parte al unui organ al trupului şi nu hrana trupului.
Acest fapt trebuie înţeles şi acceptat ca atare, căci degeaba vin unii ca vechii inchizitori romano-catolici, care susţineau că pământul nu se mişcă, pentru că vin savanţii ca Galileo Galilei şi demonstrează că pământul se mişcă, aşadar degeaba spun (şi spre paguba lor) că transfuziile de sânge sunt mâncate de organism, când de fapt savanţii au demonstrat că nu sunt mâncate.
Când cineva are nevoie de sânge în urma unui accident sau pentru operaţie, sau pentru că pur şi simplu trupul lui nu produce sângele necesar, sau este ars într-un incendiu, sau altceva de acest gen, sângele merge la inimă şi nu în stomac, el este compus din leucocite, care luptă împotriva virusurilor, din trombocite care repară ce este stricat şi face ce e stricat ca nou, din eritrocite care duce oxigen de la plămâni în tot corpul şi face curăţenie în ţesuturi eliminând tot ce nu este necesar, aşadar totul trece prin inima care suferă din cauza lipsei de sânge şi nu prin stomac. Numai sângele care trece prin gură şi prin stomac poate fi numit pe drept mâncare şi poate fi interzis ca mâncare de sânge.
Astfel stând lucrurile, cei sinceri şi umili vor înţelege cum stau lucrurile, dar cei îngâmfaţi, înfumuraţi şi mândrii, cei aroganţi şi cei trufaşi nu vor înţelege nimic ci vor rămânea pe veci în întuneric şi în beznă. Ei, ca şi ucigaşii lui Ştefan îşi vor astupa ochii ca să nu vadă şi urechile ca să nu audă, pentru ca în ziua judecăţii să rămână de ruşine.
Martorii Lui Iehova manaca sange!
O alta problema, care arata cat de inconsecventa este interpretarea Corpului De Guvernare, este că nu tot sângele se scurge dintr-un animal sacrificat şi de asemenea transplantele de organe conţin şi ele sânge; dilema este - de ce acest fel de sânge nu este un păcat dacă intră în organismul uman şi de ce transfuziile, vaccinurile şi medicamentele pe bază de sânge sunt un păcat? Nu vi se pare, că astfel "a nu mânca sânge" este un mod de abordare inconsecvent, preferenţial şi cam tras de păr? Domnul Isus a întrebat fariseii de atunci: "Este permis în sabat să faci o faptă bună sau să faci o faptă rea, să salvezi sau să omori un suflet?" Oare ce ar întreba astăzi? Este posibil ca: "Este permis cu sângele să faci o faptă bună sau să faci o faptă rea, să salvezi sau să omori un suflet?" Marcu 3:4
Nu dorim să ne sustragem de la porunca Biblică de a nu mânca sânge, dar dorim să promovăm o abordare înţeleaptă şi consecventă a ceea ce înseamnă cu adevărat "mâncare de sînge". Noi credem că adevărata mâncare de sânge, care este interzisă de Biblie, este acel sânge care se pune în gură, se mestecă şi se înghite, de aceea nu vedem în transfuziile de sânge, în vaccinurile din culturile de sânge sau în acele medicamente ce au la bază sânge o nelegiuire la adresa lui Dumnezeu şi a poruncii sale, ci acte medicale în folosul omenirii. Aceste acte medicale nu se pot considera mâncare de sânge, deoarece atunci şi acel puţin sânge care este consumat alături de carne şi transplantele de organe ar trebui privite la fel - pentru a nu se ajunge la inconsecvenţă în aplicarea legii lui Dumnezeu.
Din aceste considerente dorim să promovăm în mintea şi inima Martorilor Lui Iehova sinceri schimbarea interpretării actuale făcute de Societatea Turnul De Veghere asupra topicului ce priveşte medicamentaţia pe bază sanguină. Dorim să educăm semenii nostrii care, fraţii noştrii Martorii Lui Iehova, membrii familiilor lor, prietenii lor şi cei ce se ocupă cu îngrijirea sănătăţii lor fizice şi spirituale, asupra aspectelor iraţionale impuse de Societatea Turnul De Veghere în legătură cu folosirea sângelui şi a produselor medicale ce conţin sânge.
Dorim să promovăm o reformă etico-morală sănătoasă în sufletul lor, ca fiecare dintre Martorii Lui Iehova să aibă şansa de a se informa liber asupra posibilităţilor de aşi menţine sănătatea şi viaţa - nimeni de la Turnul De Veghere sau din congregaţii nu are dreptul de a controla sau de a sancţiona, sau să răcească dragostea membrilor familiei şi a prietenilor, faţă de aceia care datorită conştiinţei lor vor decide că nu este un păcat împotriva legii lui Dumnezeu a accepta o transfuzie de sânge, un vaccin sau un medicament oarecare ce va conţine particule sanguine.
Este posibil ceea ce dorim noi? Da, chiar dacă nu îi vom putea schimba pe toţi, dar avem nevoie şi de sprijinul vostru. Sunt multe precedente în acest sens, atunci când cei doritori se învoiesc să facă un lucru bun şi de calitate.
Desigur, n-am epuizat subiectul si ar mai fi multe de spus. Cine doreste va gasi multa informatie in domeniu, fie in datele de pe internet, fie in biblioteci. In acest domeniu s-au exprimat multi oamnei, de diferite denominatii, dar si Martori, din multe ţări, care includ bătrâni şi alţi oficiali ai organizaţiei, membrii ai comitetelor de legătură cu spitalele, medici şi alţi oameni de bine ai publicul larg. Unii isi oferă voluntar timpul şi energia lor ca un efort ce vine din dorinţa de a diminua cauzele unei interpretări rătăcite şi tragice ce pretinde mii de vieţi, mulţi dintre aceştia copii.
Lux lucet in tenebris
"Lumina lumineaza in intuneric" Ioan 1:5
"Nu judecati dupa infatisare, ci judecati dupa dreptate." (Ioan.7:24)
În Sfintele Scripturi este o lumină, si aceasta lumina este iubirea lui Dumnezeu, reflectata in lume prin Fiul sau, Domnul nostru Isus Christos ce luminează oamenii iubitori de dreptate. Urmând "lumina", adica exemplul Biblic al Domnului Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu si "judecand dupa dreptate" (Ioan.7:24) considerăm acceptarea transfuziilor de sânge şi a vaccinurilor din sânge o problemă de conştiinţă, "o faptă bună" şi nu un act de necredinţă şi apostazie.
Iată dovezile prin care considerăm acceptarea transfuziilor de sânge şi a vaccinurile din sânge o problemă de conştiinţă şi nu un act de apostazie.
Este adevărat că în legea lui Moise precum şi în recomandarea apostolilor către creştinii dintre neamuri, se prevede abţinerea de la mâncarea hoiturilor şi a sângelui (Fapte 15:20).
Putem presupune că această poruncă se aplică şi în cazuri medicale, ca transfuziile de sânge şi vaccinurile din sânge? Fruntaşii Martorilor Lui Iehova spun că da. Cum ar privi în zilele noastre această problematică Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Christos? Putem înţelege modul lui de a gândi, dacă cercetăm un caz similar. Ca comparaţie, avem un precedent exceptiv medical într-un alt caz al legislaţiei Mozaice, la legea sabatului. În cazul sabatului se prevedea abţinerea de la orice lucrare (Exod 20:10). În baza acestei interdicţii, corifeii legii lui Moise de pe timpul lui Isus Christos, au interzis lucrările medicale, dar Domnul Isus nu le-a interzis, ci făcând o excepţie, le-a scos de sub jurisdicţia legii sabatului (Marcu 3:1-6), considerându-le "o faptă bună". Tot aşa, abţinerea de la mâncarea sângelui poate fi o interdicţie gastronomică, de a nu consuma sângele în alimentaţia zilnică, dar să nu fie o interdicţie medicală, aşadar cazul transfuziilor de sânge şi a vaccinurilor din sânge pot fi numite ca "fapte bune", dacă nu există nici o altă cale de menţinere a vieţii unui om şi se iau toate măsurile de rigoare care se impun, pentru a preveni infectarea pacientului.
Cea mai bună cale de a preveni infectarea pacienţilor prin sângele transfuzat, este recoltarea de sânge transfuzabil cu câteva zile înainte de operaţie şi colectarea sângelui pierdut în timpul operaţiei şi repunerea ei în circuitul sangvin.
Alte două precedente în favoarea acceptării transfuziilor de sânge şi a vaccinurilor rezultate din sânge (vaccinul împotriva turbării şi antivenin) sunt transplantele de organe şi mâncarea efectivă de sânge, prin consumarea de carne.
Interzicând transplantele de organe un anume timp, între 1967 şi 1980, ca mai apoi să le permită, dar interzicând transfuziile de sânge în continuare, fruntaşii martorilor au urmat o interpretare inconsecventă, partinica şi nedreaptă în baza unui pasaj Biblic din Fapte 15:20, dând naştere unei mari segregări şi discriminări religioase, deoarece şi sângele este un organ, iar în cazul transplantelor de organe, nici un transplant nu ar fi viabil dacă s-ar lăsa ca un organ donat să fie scurs de sânge într-o proporţie care să permită coagularea vaselor sanguine, prin urmare orice organ donat conţine şi sânge în vasele sanguine, şi de fapt cei care refuză transfuziile şi vaccinurile de sânge, dar acceptă transplante de organe, acceptă şi sânge străin odată cu organul stăin.
Nu avem nimic cu acei Martori care au făcut un transplant de organ, sau urmează al face, din contră, credem ca şi ei că acceptarea unui transplant de organ este o problemă de conştiinţă şi nu canibalism, cum a fost catalogat cândva, de revista Turnul De Veghere (englez) din 15-Noiembrie 1967. Dar, din considerentele arătate mai sus, este o mare nedreptate, segregare şi discriminare să se spună că cei care acceptă transplantele de organe, nu încalcă cu nimic porunca lui Dumnezeu, dar cei care acceptă transfuziile de sânge, ori vaccinurile din sânge, aceia încalcă legea lui Dumnezeu şi trebuie priviţi ca apostaţi şi ca păcătoşi. Cum este permis să se facă o astfel de nedreptate, segregare şi discriminare între două grupuri de bolnavi de aceeaşi credinţă?
În cazul consumatorilor de carne, un animal de 100 kg (exemplu porcul), are circa 6 l de sânge, care este transportat pretutindeni în masa de carne prin artere şi vene (vizibile şi invizibile cu ochiul). Autorităţile veterinare susţin că datorită marii puteri de coagulare a sângelui, chiar şi la cea mai reuşită sacrificare, sângele nu se scurge total din animalul sacrificat, ci rămâne în corpul animalului în proporţie de circa 40%, dând o culoare roz roşiatic cărnii, deci o sângerare perfectă, "coşer" nu există şi oricum s-ar strădui cineva care mănâncă carne să nu mănânce sânge, tot ar mânca sânge - în oarecare măsură... Astfel într-o viaţă de om, un om care ar mânca chiar moderat carne, ar mânca împreună cu carnea o cantitate însemnată de sânge, şi această cantitate ar fi cu mult mai mare faţă de acel vaccin minuscul primit de cineva împotriva turbării sau împotriva muşcăturii unui şarpe şi poate şi mai mare ca primirea unei transfuzii moderate. Câtă inconsecvenţă! Oare aşa doreşte Iehova Dumnezeu să îi interpretăm poruncile? Oare aşa le-ar fi interpretat, Fiul său, Domnul nostru Isus Christos?
Desigur, şi pentru noi este o mare onoare de a asculta de poruncile Creatorului nostru, ca de exemplu abţinerea de a nu mânca sânge şi nu vom mânca sânge deoarece Dumnezeu o cere. Dar urmând exemplul Fiului lui Dumnezeu, şi din considerentele arătate mai sus, transfuziile de sânge şi vaccinurile din sânge ar trebui privite ca o problemă medicală, şi nu ca mâncare de sânge, ce nu pot fi puse sub jurisdicţia abţinerii de a mânca sânge. Acceptarea acestor două proceduri medicale este o problemă de conştiinţă a fiecărui credincios, care alături de transfuziile nesangvine şi transplantele de organe pot contribui la menţinerea sănătăţii şi a vieţii pacienţilor.
În baza acestor dovezi concludente, protestăm împotriva interpretări inconsecvente şi nedrepte a pasajului Bibliei din Fapte 15:20 care se face de către fruntaşii Martorilor Lui Iehova, şi considerăm interpretarea lor o ofensă la adresa lui Dumnezeu şi a celor afectaţi. Cerem insistent abrogarea acestor interdicţii ce privesc transfuziile de sânge şi vaccinurile din sânge, şi reabilitarea credincioşilor în cauză, numai astfel putându-se pune capăt marii segregări şi discriminări religioase care se face între credincioşii care acceptă transplante şi credincioşii care acceptă transfuzii de sânge şi vaccinuri din sânge.
Rugăm toţi fraţii şi oamenii de bine să examineze cu nepărtinire acest protest al nostru, şi să se alăture acestui protest, făcând ca această lumină să crească. Rugăm pe această cale pe toţi fraţii Martori şi pe oamenii de bine care vor să multiplice acest mesaj protest, să trimită credincioşilor Martori şi apropiaţilor lor un exemplar. Deasemenea, cine poate este rugat să-şi exprime protestul pe cât se poate de paşnic în scris la sediul central al martorilor: Watch Tower Society, Wallkill, NY 12589 sau pe plan local: Organizaţia Religioasă "Martorii Lui Iehova" str. Teleajen 84, sector 2, Bucureşti 021468 sau prin telefon 021-3216562. Mulţumim mult şi să dea bunul Dumnezeu ca protestul nostru împreună cu al vostru să fie încununat de succes, spre slava lui Dumnezeu, spre mângâierea şi bucuria celor afectaţi şi întristaţi de aceste nedreptăţi şi spre sănătatea fizică şi mentală a tuturor.
Este un scop nobil de a răspândi lumina adevărului şi libertăţii asupra înţelegerii corecte a poruncii lui Dumnezeu expusă în Fapte 15:20, dorind abolirea din mintea credincioşilor a interdicţiilor nedrepte şi imparţiale prezentate mai sus, dorind să convingem credincioşii martori şi oamenii de orice confesiune prin dovezile prezentate mai sus să nu privească spre transfuziile de sânge şi vaccinuri din sânge ca spre acte de necredinţă sau apostazie, ci să privească spre transfuziile de sânge şi vaccinurile din sânge ca spre posibile remedii medicale în cazuri excepţionale.
De asemenea prezentăm cele mai bune soluţii de transfuzii de sânge pentru a preveni infectarea pacienţilor prin sângele transfuzat, şi anume recoltarea de sânge transfuzabil cu câteva zile înainte de operaţie şi colectarea sângelui pierdut în timpul operaţiei şi repunerea ei în circuitul sangvin, conştientizând şi rugând totodată cadrele medicale să nu abuzeze de folosirea transfuziilor de sânge, ci să opteze pentru ele în cazuri de ultimă soluţie - datorită pericolului pe care totuşi le pot avea.
Dorim să educăm şi rugăm pe posibilii donatorii de sânge, să informeze cadrul medical despre bolile pe care le-au avut sau le au, iar pentru cadrele de la centrel de colectare a sângelui ne rugăm şi îi îndemnăm să-şi facă datoria cu cel mai mare profesionalism. Toţi cei care doresc să afle mai multe, sau doresc să se implice în această activitate, sau doresc să sprijine, ne pot scrie sau apela. Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute pe toţi.
Alte informatii in domeniu:
www.ajwrb.org
