În numele iubirii de Dumnezeu și de semeni susțineți o asemenea învățătură?

Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? ... Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare?...  (Iov.13:7,9)

Flagelul numit ”variolă” (de la Wikipedia)

”Variola a fost o boală contagioasă, fiind provocată de virusul variolei, un virus din genul Orthopovirus. Variola a fost una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii, omorând și desfigurând un număr imens de oameni de-a lungul secolelor; numai în secolul al XX-lea au murit de variolă între 300 și 500 de milioane de oameni. Numai în 1967 s-au îmbolnăvit de variolă circa 15 milioane de oameni și au căzut victime acestei boli două milioane. În același an Organizația Mondială a Sănătății a desfășurat o campanie intensă de vaccinare și de informare a opiniei publice cu privire la această boală. În 1977, variola a fost total eradicată; de atunci nu s-a mai semnalat nici un caz. Variola este singura afecțiune contagioasă ai cărei germeni au fost total eliminați din mediul natural.

Date generale

Variola se localizează în vasele de sânge mici de piele, în gură și gât. În piele, rezultatul este o erupție maculo-papular caracteristică, urmată de bășicuțe umplute cu lichid. Variola majoră, o boală mult mai gravă, are o rată de mortalitate globală de 30-35%. Variola minoră provoacă o formă mai ușoară de boală, care ucide aproximativ 1% din victimele sale. Complicații pe termen lung, datorită infectării cu variola majoră, includ cicatrici caracteristice, de obicei pe față care apar la 65-85% din supraviețuitori. Orbirea e rezultatul unor ulcerații corneene și cicatrici, iar deformațiile la nivelul membrelor din cauza artritei și osteomielitei sunt complicații mai puțin frecvente, observate la aproximativ 2-5% din cazuri.”

Variolizarea a deschis drumul spre vaccinare 

”Variolizarea a fost o metodă de imunizare în variolă, folosită în trecut, constând în inocularea persoanelor susceptibile cu material prelevat din pustulele sau crustele bolnavilor de variolă, spre a provoca o formă benignă, care să preîntâmpine o formă mai gravă de variolă. Variolizarea nu mai este utilizată în prezent. A fost înlocuită de vaccinul împotriva variolii, o alternativă mai sigură. Aceasta, la rândul ei, a condus la dezvoltarea multor vaccinuri disponibile acum împotriva altor boli.” (de la Wikipedia)

În lumea anglo-americană s-a dat o mare luptă împotriva imunizării timpurii făcute prin auto-infectare (numită și variolizare, care se practica de milenii), așa că chiar și familia regală din Londra, o făcea pe ascuns. Acest procedeu în cele din urmă a fost interzis, din cauza unor riscuri, ca de exemplu contactarea sifilisului și a altor boli, odată ce au apărut vaccinurile moderne. Unii au contestat pe mai departe procedura modernă a vaccinării, din cauza unor riscuri posibile și aici s-au încadrat și cei din cultul Martorii lui Iehova, mult timp, adăugând între timp și interdicția de a accepta transplante de organe și transfuzii de sânge.

Ulterior vaccinarea și transplantele de organe au fost permise, dar s-a menținut interdicția acceptării transfuziilor de sânge. Totuși, de-a lungul timpului au existat și martori care o considerau o problema de conștiinta și nu un act de apostazie, de aceea o făceau pe ascuns.

Este adevarat ca în legea lui Moise precum si în recomandarea apostolilor catre crestinii dintre neamuri, se prevede abtinerea de la mâncarea hoiturilor si a sângelui (Fapte 15:20). Dar ce este mancarea de sange? Inseamna consumul efectiv al sangelui, luarea lui in gura, mestecarea si inghitirea lui. 

Problema este daca transfuziile de sange pot fi numite mancare de sange sau nu, deoarece nu sunt consumate ca mancare și prin urmare nu au rol de aliment... Transfuzia de sange nu poate fi "mancare de sange", deoarece sangele este un organ al trupului, singurul organ lichid si daca donam o parte din el, respectivul nu il mananca ci il accepta ca inlocuitor al propriului sange pierdut.

Cum ar privi în zilele noastre aceasta problematica Tatal ceresc si Fiul sau, Domnul nostru Isus Christos? 
Putem întelege modul lui de a gândi, daca cercetam un caz similar. Ca o comparatie, avem un precedent exceptiv medical într-un alt caz al legislatiei Mozaice, la legea sabatului. În cazul sabatului se prevedea abtinerea de la orice lucrare (Exod 20:10). În baza acestei interdictii, corifeii legii lui Moise de pe timpul lui Isus Domnul, au interzis lucrarile medicale, dar Domnul Isus nu le-a interzis, ci facând o exceptie, le-a scos de sub jurisdictia legii sabatului (Marcu 3:1-6), considerându-le "o faptă bună". 
Tot asa, abtinerea de la mâncarea sângelui poate fi o interdictie gastronomica, de a nu consuma sângele în alimentatia zilnica, dar sa nu fie o interdictie medicala, în cazul transfuziilor de sânge. Asadar cazul transfuziilor de sânge si a vaccinurilor din sânge pot fi numite ca "fapte bune" si nicidecum o mancare ordinara, dacă lucrările medicale și de altă natură urgentă, erau exceptate de sub Legea lui Dumnezeu. Daca nu exista o alta cale de mentinere a vietii unui om si se iau toate masurile de rigoare care se impun, pentru a preveni infectarea pacientului, se pot folosi. 

Metodele cele mai bune
Cea mai buna cale de a preveni infectarea pacientilor prin sângele transfuzat, este recoltarea de sânge transfuzabil cu câteva săptămâni înainte de operație si colectarea sângelui pierdut în timpul operatiei si repunerea în circuitul sangvin.

Precedente
Alte doua precedente în favoarea acceptarii transfuziilor de sânge si a vaccinurilor rezultate din sânge (vaccinul împotriva turbarii si antivenin) sunt:
1. transplantele de organe 
2. mâncarea efectiva de sânge, prin consumarea de carne, deoarece chiar si cu o sangerare "coser" sangele mai ramane in carne (de aceea carnea este rosie), cu cat e sangele mai putin ramas, cu atat carnea e "mai alba"; deci orice am face, sange tot mancam, in proportii mai mici

Martorii Lui Iehova si interdictiile medicale 

Inițial, liderii din Cultul Martorii Lui Iehova au interzis vaccinarea și transplantul de organe, dar după câteva decenii le-au permis, după ce au constatat că nu au nici o legătură cu porunca de a nu mânca sânge. Totuși, ei au omis să constate că nici un organ al trupului uman nu se poate transplanta fără sânge în el, așa că la un transplant de organ străin primit se primește și "sânge străin". 

Interzicând transplantele de organe un anume timp, între 1967 si 1980, ca mai apoi sa le permită, dar interzicând transfuziile de sânge în continuare, fruntasii "Martorilor" au urmat o interpretare inconsecventa, impartiala si nedreapta în baza unui pasaj Biblic din Fapte 15:20, dând nastere unei mari segregari si discriminari religioase, deoarece si sângele este un organ.
In cazul transplantelor de organe, nici un transplant nu ar fi viabil daca s-ar lasa ca un organ donat sa fie scurs de sânge într-o proportie care sa permita coagularea vaselor sanguine (cu cat sangele ramas este mai putin cu atat se coaguleaza mai repede), prin urmare orice organ donat contine si sânge în vasele sanguine, si de fapt cei care refuza transfuziile si vaccinurile de sânge, dar accepta transplante de organe, accepta si sânge strain odata cu organul stain. 

Notati bine! E o inconsecvență nedreaptă!
Nu avem nimic cu acei frati care au facut un transplant de organ, sau urmeaza al face, din contra, credem ca si ei, ca acceptarea unui transplant de organ este o problema de constiinta si nu "canibalism", cum a fost catalogat cândva, de revista Turnul De Veghere (englez) din 15-Noiembrie 1967 (acum "Martorii" s-au dezis de acest termen, fara insa sa-si ceara scuze public, pentru aceste afirmatii facute publice). Dar, din considerentele aratate mai sus, este o mare nedreptate, segregare si discriminare sa se spuna ca cei care accepta transplantele de organe, nu încalca cu nimic porunca lui Dumnezeu, dar cei care accepta transfuziile de sânge, ori vaccinurile din sânge, aceia încalca legea lui Dumnezeu si trebuie priviti ca apostati si ca pacatosi.

Cum este permis sa se faca o astfel de nedreptate, segregare si discriminare între doua grupuri de bolnavi de aceeasi credinta?

Înghițând cămila și strecurând țântarul
În cazul consumatorilor de carne, un animal de 100 kg (exemplu porcul), are circa 7 l de sânge, care este transportat pretutindeni în masa de carne prin artere si vene (vizibile si invizibile cu ochiul). 
Autoritatile veterinare sustin ca datorita marii puteri de coagulare a sângelui, chiar si la cea mai reusita sacrificare, sângele nu se scurge total din animalul sacrificat, ci ramâne în carnea animalului în proportie de circa 30%, dând o culoare roz rosiatic carnii, deci o sângerare perfecta, "coser" nu exista si oricum s-ar stradui cineva care manânca carne sa nu manânce sânge, tot ar mânca sânge. 
Astfel într-o viata de om, un om care ar mânca chiar moderat carne, ar mânca împreuna cu carnea o cantitate însemnata de sânge, si aceasta cantitate ar fi cu mult mai mare fata de acel vaccin minuscul primit de cineva împotriva turbarii sau împotriva muscaturii unui sarpe si poate si mai mare ca primirea unei transfuzii moderate. 
Iata ce inconsecventa este interzicerea medicamentatiei sangvine! Oare asa doreste IEHOWAH Dumnezeu sa îi interpretam poruncile? Oare asa le-ar fi interpretat, fiul sau, Domnul nostru YEȘHUA MESIA (Isus Christos)?
Desigur, si pentru noi este o mare onoare de a asculta de poruncile Creatorului nostru, ca de exemplu abtinerea de a nu mânca sânge si nu vom mânca sânge daca Dumnezeu o cere. Nu vom mânca nici sânge, nici carne nesângerată, nici carne de la animalele sugrumate, ale căror sânge nu s-a scurs.
Dar urmând exemplul Fiului lui Dumnezeu, si din considerentele aratate mai sus, transfuziile de sânge si vaccinurile din sânge ar trebui privite ca o problema medicala, si nu ca mâncare de sânge, ce nu pot fi puse sub jurisdictia abtinerii de a mânca sânge. Acceptarea acestor doua proceduri medicale este o problema de constiinta a fiecarui credincios, care alaturi de transfuziile nesangvine si transplantele de organe pot contribui la mentinerea sanatatii si a vietii pacientilor. 

O ofensă la adresa lui Dumnezeu

Orice învățătură care nu vine de la Dumnezeu, vine de la Cel Rău și este o ofensă la adresa Creatorului sfânt.

În baza acestor dovezi concludente, trebuie să ne poziționăm împotriva unei asemenea interpretări inconsecvente si nedrepte a pasajului biblic din Fapte 15:20, indiferent de la ce ierarhie religioasă sau cultică vine. 

Dreptul, bunul și iubitorul nostru Dumnezeu și Tată să dea tuturor celor care acută sincer, o înțelegere corectă a voii sale sfinte, spre slava Sa și spre mângâierea si bucuria celor afectati si întristati de aceste nedreptati si spre sanatatea fizica si mentala a tuturor.