Greşeli de interpretare a Bibliei, facute de anumite biserici

1. Credinţa şi închinarea la trei persoane înseamnă de fapt politeism, închinarea la trei D-zei - chiar daca sunt legati ca produsele din supermatket - 1+1+1=3 şi nu 1. Cum poate fi Sfânta Treime = Un singur D-zeu? Sau, a jucat Dumnezeu trei roluri principale, cum mai cred unii (modalism)? Mai degraba vedem aici acceptarea şi "creştinarea" teologiei "trinitare" a teologilor si filozofilor pagani. Respingerea învăţăturii Scripturii că avem un singur Dumnezeu, pe Tatăl, este o mare greseala (Ioan 17:1-3; 1Corinteni 8:5,6; 1Corinteni 15:27,28).
Există un singur Dumnezeu: suprem, suveran, etern, nemuritor şi neschimbător. El este o singură fiinţă, o singură persoană distinctă de toţi: Creatorul cerului şi pământului, Tatăl Atotputernic, care poartă numele de Iehova (YHWH): Exod 3:13-16, Ioan 17:1-3. Prin urmare nu Dumnezeu a murit la Golgota, ci singurul (monogenes) Său Fiu Ieshua Unsul (Isus Christos): Ioan 3:16; 1Timotei 6:16; Ioan 20:17; Luca 23:46.

Desi multi susţin ideea conceptului de "trinitate", o "uni-treime" dumnezeiască alcatuită din trei persoane, această doctrină a fost dovedită ca fiind preluată din păgânism şi îmbrăcată în cuvinte Biblice. Biblia nu susţine această doctrină a "treimii" (in nici o varianta) deoarece încalcă flagrant conceptul de monoteism patertheist, care îl declara pe Iehova, Tatăl ceresc, ca fiind singurul Dumnezeu adevărat: Exodul 20:1-3, Ioan 17:1-3, 1Corinteni 8:5,6.

Motto:

"Cine s-a suit în ceruri şi cine s-a coborât din ele?

Cine a adunat vântul în pumnii lui?

Cine a strâns apele în haina lui?

Cine a hotărât toate marginile pământului?

Cum se numeşte el şi care este numele fiului său?

Ştii tu lucrul acesta?"

Proverbe 30:4

            La ora actuală în creştinismul denominaţional există mai multe concepţii despre Dumnezeu, printre care cele mai cunoscute sunt:

1. Trinitarismul - credinţa într-o Treime de persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt care formează un singur Dumnezeu

2. Modalismul - credinţa că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt manifestarea aceleiaşi persoane, nefiind vorba de mai multe persoane, ci doar de una, care s-a relevat în trei moduri

3. Binitarismul - credinţa în doi D-zei: D-zeu Tatal şi D-zeu Fiul

4. Triteismul - credinţa în trei Dumnezei: D-zeu Tatăl, D-zeu Fiul şi D-zeu Duhul Sfânt

5. Paterteismul - credinţa într-un singur Dumnezeu: Tatăl

Ca şi cum nu ar fi suficiente, aceste cinci concepţii contradictorii despre gloriosul Dumnezeu, au şi subramurile lor, care complica şi mai mult lucrurile. Oricât de complicate ar fi lucrurile, nu putem sta de o parte, deoarece viaţa veşnică depinde dacă îl cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeu şi pe Fiul Lui (Ioan 17:3) şi asta nu o putem face numai prin adevărul sfinţitor şi eliberator care vine prin divinul, scumpul şi onoratul Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 8:31,32,34-36).

            Mulţi credincioşi - şi în mod deosebit liderii lor spirituali - susţin că persoana lui Dumnezeu este de fapt o "treime" (trinitate) misterioasă. Există o zicală despre această dogmă care spune că dacă încerci să o înţelegi eşti nebun, însă dacă nu o crezi, ajungi în iad. Deşi dogma "treimii", nu apare explicit în Biblie, a nu crede în ea sau în anumite aspecte ale acestei dogme, prin prisma multora te face automat un eretic vrednic de flăcările veşnice ale "iadului" clerical. De la această "etichetă" derivă o falsă siguranţă însoţită de o anumită suspiciune şi teamă faţă de subiect. Totuşi, cercetătorul umil şi sincer, care nu este legat de anumite prejudecăţi, fobii sau isme religioase, ci este însetat după cunoaşterea şi siguranţa pe care o dă adevărul Biblic, nu poate să nu constate: este ciudat, deşi se admite că sunt trei persoane distincte, totuşi numeric vorbind există ... un singur Dumnezeu. E ca şi cum am spune că deşi avem trei mere distincte în coşul de pe masă, unul galben, unul roşu şi unul verde, totuşi, acolo nu este decat un singur măr. Ciudată matematică, ciudată filozofie!

            Din cercetarea resurselor antice, se ştie că numerele aveau o mare influenţă şi putere religioasă în viaţa de zi cu zi a lumii antice. Numărul 3 a fost dintotdeauna îndeosebi de mistic, mai ales la pătrat (nouă). Şi nu este de mirare căci în antichitate anumiţi savanţi ai lumii antice, ca Pitagora din Samos, care în acelaşi timp au fost şi mari filozofi şi oameni religioşi se ocupau cu numeromistica, un fel de zodiac al cifrelor, atribuind numerelor diferite proprietaţi cu influenţă asupra oamenilor, interesant fiind concepţia despre numărul 3, care într-un anumit cadru, era considerat cel mai frumos număr - a se vedea Enciclopedia Wikipedia, secţiunea Triad; de aceea numărul 3 era asociat şi folosit în relaţia cu zeii principali ai lumii antice.

Conform cu:

The Oxford Companion to the Bible, la pagina 561: "Trei este privit în general ca un număr divin. Multe religii au triade de zei. In credinţa bibilică nu este loc pentru o triadă, iar numărul este rareori legat de Dumnezeu…Nici doctrina Trinităţii nu este exprimată aici în prea multe cuvinte."

Harper’s Bible Dictionary, la pagina 497, admite că: "Trei…era deja sacru pentru religiile babiloniene timpurii care adorau o triadă (Anu, Bel, Ea) …aşa cum egiptenii îi adorau pe Isis, Osiris şi Horus."

Aristotel, Despre Ceruri, Cartea I, scrie că: "Căci, după cum spun pitagorenii (adepţii concepţiilor lui Pitagora din Samos), lumea şi tot ce este în ea, este determinată de numărul trei, devreme ce începutul şi mijlocul şi sfârşitul dau numărul unui «tot», iar numărul pe care ele îl dau este trinitatea [în greacă trias; în engleză= «trinity»]. Şi astfel, luând aceste trei din natură ca legi ale ei, folosim pe mai departe numărul trei în adorarea zeilor."

            Dupa cum vedem, Aristotel, marele filosof grec, mărturiseşte cu o sinceritate copleşitoare că pe timpul său numărul trei era deja un număr consacrat, un număr de o mare importanţă din punct de vedere religios. Ne întrebăm, oare cine l-a consacrat (Apocalipsa 12:9)? Prin urmare, ideea conceptului de "uni-treime" dumnezeiască a fost preluată de la filozoful (şi matematician în acelas timp) păgân Pitagora din Samos, care l-a importat şi el în lumea greacă în timpul calătoriilor sale făcute în Egipt, Babilonia şi India. Mai apoi, această dogmă s-a consolidat în aşazisele "cercuri savante" a lumii antice grecesti via "pitagorieni", Platon, Aristotel, Philon ca mai apoi să fie "îmbrăcată" în denumiri din Biblie, de către anumiţi creştini proeminenţi de orientare neoplatonică din Egipt şi Cappadochia şi impusă creştinilor ca învăţătură Biblică, fiind însoţită de persecutarea cruntă a celor care o respingeau.

            Aşadar, la originea acestei dogme ciudate, stă nu revelaţia Bibliei ci mai degrabă preluarea unui tipar de gândire, de filozofie religioasă antică, de factură păgână, "îmbrăcată" în denumiri biblice şi împachetată frumos în staniolul numit "taină", după cum, se vede şi din scrierea celui care a fost supranumit de unii "Doctorul Bisericii" - patriarhului Chiril al Alexandriei, care a trăit in secolul IV. d.Ch.:

"Căci Porphyrios spune expunând învăţătura lui Platon: Fiinţa lui Dumnezeu purcede din trei ipostaze şi este: Dumnezeu cel preaînălţat şi preabun; după El  şi a doua este Ziditorul; iar a treia este sufletul lumii"

"Şi totuşi şi ei, învăţaţii păgâni, admit şi presupun trei ipostaze de la început şi ei afirmă    că se cuvine să aibă fiinţa lui Dumnezeu până la trei ipostaze, iar uneori aplică şi denumirea de Treime astfel fiind de acord cu învăţăturile creştinilor ..."

"Noi însă vom afla că se găseşte la învăţaţii elinilor păgâni cunoaşterea  a Sfintei Treimi. Căci ei spun că aceste divinităţi sunt foarte apropiate între ele şi nimic nu se interpune între dânsele fiind unite unele cu altele ..."

"(citându-l pe filozoful păgân Numerius) Dumnezeu cel ce este primul în sine însuşi este simplu prin faptul că niciodată El nu este despărţit fiind stăpânit de Sine însuşi. Iar Dumnezeul cel de-al doilea şi cel de-al teilea este unul singur ..."

(Chiril al Alexandriei: Zece cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000, p. 64, 422, 424, 426)

            Dacă Biblia tace în privinţa formulării acestei dogme a "treimii", şi după cum se vede din citatele de mai sus, această "revelaţie" misterioasă nu aparţine nici "Bisericii primare", ci învăţaţilor păgânilor, ma întreb de ce a trebuit preluată de la ei şi impusă ca standard al credinţei despre Dumnezeu? Oricum, indiferent care a fost motivul, rezultatul acestei "copieri" este nesatisfăcătoare, deorece diferenţa între ce descoperă Biblia despre persoana lui Dumnezeu şi ce susţine dogma "treimii" despre "persoanele" lui Dumnezeu este semnificativa. Sunt mari diferente. În primul rând Biblia nu descrie decât un singur Dumnezeu, într-o singură persoană, aşa cum a învăţat şi Fiul lui Dumnezeu (Ioan 17:1-3): "După ce Isus a spus aceste lucruri, şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat: "Tată, a sosit ceasul! Preamăreşte pe fiul tău, ca şi fiul tău să te preamărească pe tine, după cum i-ai dat putere peste orice carne (aşa apare în textul grecesc), ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i i-ai dat tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Christos, pe care l-ai trimis tu."

            Acest mare adevăr al unicităţii persoanei Tatălui ca "singurul Dumnezeu", este atât de evident. Monoteismul Bibliei este un „patertheism” strict, aspect de care unii din teologii din secolul I-IV nu au vrut sa auda, facand din Fiul si Duhul Sfant ba niste „dumnezei” subordonati Tatalui, ba complet egali lui.

Nu este nici un "mister" de neanteles in "trinitate", ci mai degraba este neputinta de a explica imposibilul si ca sa aiba un „alibi” (acoperire), teologii se cramponeaza de ideea de „taina”. Multe din predicile, scrierile şi cântecele celor ce susţin această dogmă spune, că Dumnezeu s-a făcut om şi s-a născut în Betleemul din Iudeea, iar mai apoi a murit torturat la Golgota, deşi din Biblie reiese clar că nu Dumnezeu s-a făcut om şi s-a născut în Betleemul din Iudeea, nici nu a murit torturat la Golgota, cum le place multora să creadă, ci singurul ("monogenes" în greacă) Său Fiu Isus Christos: Ioan 3:16; 1Timotei 6:16; Ioan 20:17; Luca 23:46. In cele din urma vor vedea cum stau lucrurile caci timpul va spune intotdeauna adevarul, dar va fi prea tarziu sa mai indrepte ceva. Nu exista nici o "taina" care ar scuza doctrina "trinitatii", ci mai degarba acest cuvant se foloseste pentru a se acoperi o eroare. Acum este harul, acum este timpul de indreptare. Dragi crestini de toate tipurile, pocaiti-va si abandonati doctrina trinitatii! 

2. O alta greseala a diferitelor biserici este perpetuarea idolatriei interzise din antichitate: "Să nu-ţi faci nici o înfăţişare…să nu te închini şi să nu le slujeşti" prin îndemnul "Fă-ţi înfăţişări, sau orice altceva ca sa te inchini, numai să-ţi faci (cruci, steaguri, însemne simbolice, icoane, statui, etc.) şi închină-te şi slujeşte-le lor". Vorba cuiva> "Dracul vrea ca sa te-nchini la ce vrei tu, numai la Dumnezeu nu." (Exod 20:4,5; Judecători 8:24-27; Ioan 4:24; Fapte 10:25,26; 14:15,16; Apocalipsa 19:10; 22:9).

3. Credinţa că morţii sunt vii şi trăiesc încă - este de fapt perpetuarea minciunii lui Satan spusă în Eden (Geneza 3:4). Este respingerea învăţăturii Scripturii, că fără înviere suntem pierduţi pentru totdeauna şi acceptarea viziunii întâlnite în mai toate culturile religioase păgâne: că omul trăieşte conştient după ce moare. Sufletul nu a fost nemuritor niciodata, doar in mintea Diavolului mincinos, care a "creştinat" filozofia păgânului Platon, că sufletul este înnăscut a fi nemuritor (1Corinteni 15:12-19; Ioan 5:28,29 - Isaia 38:11,18; Ioan 11:11-14; Iov 17:11-16; Psalmul 6:5; Psalmul 49:8-20; Ecleziast 3:19,20; Ezechiel 18:4,20; Ioan 3:13).

4. Închinarea şi slujirea la sfinţii morţi şi la cadavrele = moaştele morţilor este o alta eroare grava. Este respingerea învăţăturii Scripturii, că noi avem un singur mijlocitor, pe Domnul nostru Isus Christos. Oricum, daca mortii sunt morti, ei nu mai pot ajuta nicidecum, orice rugaciune ai face la adresa lor, ai face-o inutil, e pierdere de timp si de inteligenta (1Timotei 2:5; Isaia 8:19; Psalmul 146:4; Eclesiastul 9:2-12).

5. Respingerea neutralităţii creştine şi a iubirii vrăjmaşilor, atat in timp de pace cat si in timp de razboi este o alta mare greseala a multor biserici (Matei 5:36-48; Apocalipsa 13:10). Sa-ti iubesti vrajmasii este cea mai grea porunca. Faptul ca multi nu au putut-o implini, desi s-au declarat crestini, arata starea lor de "neghina, capre, fecioare neantelepte, cei de pe drumul larg", dupa cum scrie in evanghelie.

6. O alta greseala pe care o sustin anumite biserici este transformarea pâinii şi a vinului în adevăratul trup literal şi adevăratul sânge literal al Domnului nostru slăvit Isus Christos, chipurile cand mancam painea de la Cina Domnului si bem vinul impartasaniei am manca de fapt carne umana (ca Domnul nostru Isus Christos a fost om pe pamant) si am bea sange literal (Luca 22:19,20). Insa asa ceva ar fi canibalism. Iar daca nu se intampla acea transformare, iar painea ramane paine si vinul ramane vin - cum si ramane de fapt, orice analiza microscopica ai face, la orice laborator cu technologie moderna de ultima ora - cei ce o recomanda nu sunt altceva decat creduli de prim rang, inselati de Diavol. Aceste aspecte din Luca 22:19,20 trebuie intelese duhovnicesc, nu literal.

7. In diferite biserici exista o mare nepăsare, resentimente şi în unele cazuri chiar ură ignorană faţă de numele memorial (veşnic) şi personal al lui Dumnezeu, Creatorul şi Tatăl nostru ceresc, care este YHWH în limba ebraică, transliterat de obicei Iehova pe la noi, sau tradus cu bună ştiinţă greşit ca Adonai/Domnul sau Elohim/Dumnezeu, etc. (Exod 3:13-18; Psalmul 83:1-18; Isaia 42:8; Isaia 54:5; Matei 6:9; Apocalipsa 19:1,3,4,6). Numele lui Dumnezeu va dainui vesnic, fie ca stiu, fie ca nu vreau sa stie unii, ca nu degeaba ne rugam ""Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău!" (Matei 6:9) Numele lui Dumnezeu nu este Tata, nu este Dumnezeu, nu este Domn, nu este Allah, nu este Budha, nu este Isus si nici un alt nume, decat YHWH, Iehova.

8. Anumite biserici nu inteleg sau se balbaie in fata intrebarii despre originea raului. Unii chiar vorbesc de pacatul lui Satan, Eva si Adam, ca un "rau necesar". A fost păcatul un act de nenorocire şi nefericire, din culpa lui Satan, Eva si Adam, pe care Creatorul nu l-a dorit şi asupra posibilităţii căruia Creatorul i-a avertizat din timp atât pe îngeri, cât şi pe oameni, poruncindu-le să nu-l producă, sau a fost chiar dorit şi generat cu bună ştiinţă de Creator (Geneza 6:5-7)? Oare el a generat şi El a dorit să se producă în Satan, Eva şi Adam păcatul? Predestinarea: destinaţie prestabilită de Creator? Atunci care este "vina" lui Lucifer? Nu cumva îi face chiar Dumnezeu "meseria"? Sau libertate de conştiinţă, discernământ şi alegere? - Eterna perplexitate şi bâlbâială păgână în răspunsul dat de unii la întrebarea despre originea raului. Dumnezeu a dorit, el a generat şi a prestabilit ca lumea să fie aşa, cu păcatul, suferinţa, chinul, agonia, sărăcia, violenţa, exploatarea, asuprirea, bolile, moartea, şi mizeria ei spirituală sau a fost totul rezultatul trist şi nefericit al unui act voit, ce ar fi putut fi evitat prin ascultare, si ce nu poate fi legat în nici un fel de voinţa lui Dumnezeu, aşa cum fac unii (Ieremia 32:35)? Poate fi un Dumnezeu care te predestinează să păcătuieşti (fără ca tu să te fi născut măcar) numit "înţelept" (Psalmul 147:5), "drept" (Deuteronom 32:4), "nepărtinitor" (Fapte 10:34,35) şi "iubire" (1Ioan 4:8)? Este ciudat cum unii dintre anabaptiştii (rebotezătorii) de acuma, fie ei dintre penticostali, baptişti, creştini după ev.etc. se ghidează după "stăpânul Genevei" (Jean Calvin) care a dat ordin ca toţi rebotezătorii să fie persecutaţi şi chiar omorâţi? Nu vă este clar, că sub "teocraţia" lui eraţi "predestinaţi" din cauza rebotezurilor făcute de voi la veşnică pierzare, in plus primeati o pedeapsa destul de severa (deseori o moarte crunta) si de legislativul de atunci?
Versete explicative: Geneza 2:17; Deut. 30:19; Ezechiel 18:23,32; Ioan 3:16; Tit 2:11; 1 Timotei 2:4
Prin urmare, ideea că Dumnezeu te-a predestinat deja cu mult timp înainte de a te naşte, să păcătuieşti şi să fii pierdut pentru totdeauna în păcate este falsă, de origine păgână. Deşi Dumnezeu te ajută să iei o decizie înţeleaptă, El nu decide în locul tău. Tu trebuie să decizi (Evrei 4:7-16)!

9. Multe biserici nu inteleg si nu accepta plata păcatului. E distrugere eternă sau chin veşnic? Dacă aţi fi în locul lui Dumnezeu, voi aţi face-o cu copii, cu rudele şi cu prietenii voştri care sunt păcătoşi înrăiţi, ia-ţi putea chinui etern în foc (Romani 6:23; Apoc. 21:8)? Nu cred. Dragi membrii din aceste biserici, dati-mi voie sa nu cred ca ati fi in stare de asa ceva. Deci va condamnati singuri.

10. Desi anumite biserici admit, nu există o a doua şansă (în purgator, în mileniu sau după mileniu) pentru cei care, dupa vorba cuiva "nu sunt aşa de buni, dar nici aşa de răi" (Fapte 17:30,31; Romani 1:18-20). Ori esti bun, ori esti rau. Sunt doar doua cai, sunt doar doua feluri de roade. Nu exista clasa de mijloc numita "a treia cale", a celor "nici prea rai, dar nici prea buni". Asa ceva nu exista. Nu vă luaţi după filozofia lui x, y, z şi alţi aşa zişi umanişti (Ioan 3:18,36)! Pentru noi există o singură şansă: cat mai este "Astăzi!", aşa cum spune Scriptura! Nu-ţi împietri mintea şi inima (Evrei 4:7-13)! Cine nu strange acum, se face vinovat de pacatul risipirii:
"Cine nu este cu mine este împotriva mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte."  (Matei 12:30)
Daca nu faci totul pentru Evanghelie, nu vei avea parte de ea: "Fac totul pentru Evanghelie, ca sa am si eu parte de ea." (1Corinteni 9:23).
Trezeste-te, daca crezi ca esti pe "a treia cale" (caldicel):
14. Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:
15. "Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
16. Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
17. Pentru că zici: "Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic", şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
18. te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!
Apocalipsa 3.!

11. Multe biserici nu au o Biblie suta la suta autentica, de aceea atat doctrinele cat si credinciosii sunt alandala. Daca ai un metru avand mai multi centimetrii, risti ca mobilierul sa nu-ti mai incapa in locul dorit din casa. Ca sa poti masura ceva corect, trebuie sa ai o unitate de masura corecta. Dupa ce bisericile din antichitate - care au deviat de la credinta in credulism - si-au facut o Biblie in care sufletul sa poata fi nemuritor si-au facut si dogma ca ei pot mantui sufletele si dupa moarte, daca platesti bani preotilor sa se roage pentru cei ce au murit si faci pomene (milostenii) pentru cei morti, etc... Asa s-a dat drumul la toate soiurile de pacate in aceste biserici. Graficul este in tendinta crescatoare, un pacat deschiznd usa la alte pacate, o dogma falsa deschizand usa la alte dogme false. Un spic de neghina (crestin fals) va produce multa neghina (crestini falsi). In aceste biserici, credinta in nemurirea sufletului este "fertilizatorul (ingrasamantul) pacatului".
Iustin, un filozof pagan din secolul II care s-a convertit la crestinism, care a contribuit si el la propagarea acestei falistati (ca omul mai traieste dupa ce moare si aici nu ma refer la inviere, ci pur si simplu ca traiesti in continuare dupa ce iti dai ultima suflare) scria urmatoarele:
"Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Christos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheenă”. Gheena este locul unde vor fi pedepsiţi cei ce au trăit în răutate şi nu au crezut că lucrurile pe care Dumnezeu ne-a învăţat prin Cristos se vor întâmpla." (Apologia I)
Iustin citeaza aici doua versete biblice relativ usor de gasit cu motorul de cautare. Daca bateti in motorul de cautare de pe Google "trupul şi sufletul în gheenă, Biblia", prima referinta va fi: Sfânta Evanghelie după Matei :: Capitolul 10 - Biblia Ortodoxa
Adica, filozoful Iustin a citat versetul din Matei 10:28. "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă."
Numai ca dupa cum vedem exista o diferenta intre cum a citat el acest verset si cum este acest verset acum in Biblia ortodocsilor si in Bibliile tuturor care au copiat Biblia ortodoxa. Diferenta se poate explica numai in felul urmator: Candva demult, clericii din biserica au introdus niste cuvinte care candva nu existau in acest verset. Aceste cuvinte in plus, inventate de biserica deraiata de la credinta, sunt: "si nu pot ucide sufletul". O Biblie deraiata de la credinta, avand cuvinte neautentice, inventate de o biserica deraiata de la credinta, va produce multi credinciosi deraiati, care se vor lasa inselati, crezand ca acum pot face orice din "placerile de o clipa ale pacatului", deoarece oricum mai pot fi salvati dupa moarte, prin rugaciuni si milostenii.

12. Degeaba corectez greseala cuiva, daca eu insumi fac alta, sau poate doua, trei sau patru greseli. Ce am rezolvat? Nu mare lucru. Din pacate aceasta este o caracterisitica a multor biserici, care conduce la sectarisme, la puzderia de grupari crestine contradictorii. Degeaba înţeleg anumite aspecte mai profund, daca in alte aspecte abuzez şi comit alte greşeli, poate si mai grave ... Corectarea mea trebuie sa fie pe primul loc si abia cand imi voi corecta toate greselile, sa ma apuc sa corectez pe a altora:

Versiunea NTR Matei 7:1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. ² Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. ³ De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău?! ⁴ Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», când iată că tu ai o bârnă în ochiul tău?! ⁵ Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!

Un mesaj pentru toti: Ce va zic voua, zic tuturor: Vegheati!" (Marc.13:37)

"Ce va zic voua, zic tuturor: Vegheati!" (Marc.13:37)

Sa nu uitam niciodata: pentru a putea fi salvati din păcat şi din moarte, trebuie să fim "nascuti din nou", adică să fim transformati total mintal, nu în direcţia dorită de oameni, ci în direcţia dorită de Dumnezeu. 

Domnul Isus Christos a spus: "Nu te mira … Trebuie să vă naşteţi din nou."(Ioan 3:7). 
 
Multi oameni, inclusiv frati, doresc sa ne transformam total in directia dorita de ei. Cum putem sti care este directia dorita de Dumnezeu si care este directia dorita de oameni? Veghind intotdeauna, comparand si analizand directiile cu Scriptura. Scriptura trebuie folosita intens pe toate planurile vietii noastre in toate, pana la sfarsitul chemarii noastre.
Dorind şi sperând cele mai bune, aşteptând cu speranţă în continuare sa veghem impreuna, va doresc pace, binecuvântări şi fericire! 
Sa ne rugam impreuna pentru misiunea de a veghea.

"Vegheati, dar, in tot timpul si rugati-va, ca sa aveti putere sa scapati de toate lucrurile acestea care se vor intampla si sa stati in picioare inaintea Fiului omului." (Luc.21:36)

• Vegheati, dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru. (Mat.24:42)
• Vegheati, dar, caci nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul omului. (Mat.25:13)
• Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici si vegheati impreuna cu Mine." (Mat.26:38)
• Apoi a venit la ucenici, i-a gasit dormind si a zis lui Petru: "Ce, un ceas n-ati putut sa vegheati impreuna cu Mine! (Mat.26:40)
• Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa." (Mat.26:41)

• Luati seama, vegheati si rugati-va; caci nu stiti cand va veni vremea aceea. (Marc.13:33)
• Vegheati, dar, pentru ca nu stiti cand va veni stapanul casei: sau seara, sau la miezul noptii, sau la cantarea cocosilor, sau dimineata. (Marc.13:35)
• Ce va zic voua, zic tuturor: Vegheati!" (Marc.13:37)
• El le-a zis: "Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici si vegheati!" (Marc.14:34)
• Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul este plin de ravna, dar trupul este neputincios." (Marc.14:38)

Sa ne gandim un moment, daca judecata ar fi maine…

Sa ne gandim un moment la ce spune Biblia, in care este Cuvântul lui Dumnezeu: 
„Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiintă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul [Isus Christos] pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi” – Fapte 17:30,31. 
Iubite suflete, ai urmat tu aceasta poruncă a pocăinţei? Te-ai lepădat într-adevăr de o conduită păcătoasă? Ce ai face dacă judecata ar fi mâine? Ai fi pregătit spiritual? 
A crede că precum „toate drumurile duc la Roma”, aşa şi „toate religiile credintele duc la Dumnezeu”, este o mare păcaleală a lui Satan Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu (Matei 7:13,14) . 
Pe lumea aceasta există o singură cale care duce la Dumnezeu, şi aceasta este: Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos, iar noi trebuie sa păşim pe această cale prin credinţa şi ascultarea deplină de Domnul Isus Christos, împlinind tot ce a poruncit el (Ioan 14:6; Ioan 8:31,32). O credinţă formalistă sau sincretistă (adevăr amestecat cu neadevăr) nu este de ajuns. Domnul Isus Christos a spus: „Nu te mira … Trebuie să vă naşteţi din nou." (Ioan 3:7). Nasterea din nou este transformarea caracterului, dupa voia lui Dumnezeu, dand mortii omul vechi, cu patimile si poftele lui pacatoase si facand sa se nasca un om nou in noi, cu sentimente si nazuinte nobile, ceresti.
Deci nu uita, ca să poţi fi salvat din păcat şi din moarte, tu trebuie să te „naşti din nou”, adică să te transformi total, în minte, în inimă şi în suflet (Matei 22:37); prin Spiritul şi Cuvântul lui Dumnezeu (1Petru 1:23); nu în direcţia dorită de oameni, ci în direcţia dorită de Dumnezeu. 
Caută-l deci pe Acela care este „calea” spre Dumnezeu (Ioan 14:6) şi după ce l-ai găsit, lasă-l să fie capul tău, care să te conducă (Coloseni 1:18). 
Toţi creştinii sinceri trebuie sa se fereasca de idoli. Dar idol poate deveni orice la care tinem. Idoli putem deveni chiar noi insine.
"Să nu-ţi faci… vreo înfăţişare… să nu te închini… lor şi să nu le slujeşti" Ex.20:4,5. "Înfăţişări", adică "idoli" poţi să-ţi faci şi din oameni şi din doctrinele lor, atât de uşor, că nici nu-ţi dai seama. Iubite suflete, ai urmat tu porunca pocăinţei (Fapte 17:24,25,30,31)? Te-ai lepădat într-adevăr de toate felurile de idolatrie? Ce ai face dacă judecata ar fi mâine? Ai fi pregătit? As fi pregatit?

Omul este decazut (pacatos) numai cu trupul, nu si cu sufletul?

De ce si sufletul este pacatos?
Luca 12:
19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Biblia spune clar ca sufletul poate pacatui, si daca pacatuieste, nu scapa de sentinta: "plata pacatului este moartea" Romani 6:23
"Sufletul care pacatuieste acela va muri" Ezechiel 18:20.
"Suflete preacurvare, nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu?" Iacov 4:4
Viziunea aceasta păgână, cu nemurirea sufletului si cu viaţa de după moarte, venită în creştinism prin gnostici, şi moştenită prin filiera diferitelor ramuri din crestinism, nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care moartea este un blestem şi un duşman al credincioşilor (1Corinteni 15:26), când colo prin apologia pagano-gnostica, ei fac într-un mod indirect (neintenţionat, fără ca să prevadă implicările) din trupul carnal o închisoare în care sufletul este prizonier, deşi trupul creştinului este o "jertfă vie, sfântă şi plăcută ptr. Domnul" (Romani 12:1) şi "templul Duhului Sfânt" (1Corinteni 6:19), care va fi răscumpărat (1Cor.6:20), transformat şi slăvit (1Corinteni 15:51-54). Iar din moarte fac o binecuvântare şi un salvator, un mântuitor al sufletelor credincioşilor, un egal al lui Christos … mai mult chiar, diminuează astfel (fără să-şi dea seama) la jumătate jertfa lui Christos, dat fiind că dacă sufletul credincioşilor este nemuritor, şi nu moare, el nici nu mai trebuie răscumpărat din moarte, doar trupul. Daca moartea elibereaza sufletul nemuritor de trupul muritor, inseamna ca moartea este un fel de mantuitor si nu un blestem. Dar astfel omul decăzut ar fi doar pe jumătate păcătos, cu trupul, când colo este decăzut total şi trebuie răscumpărat total: trup şi suflet. Căci Christos a murit ptr. omul întreg (trup şi suflet), urmând ca la înviere să elibereze din legăturile morţii omul întreg (atât trupul cât şi sufletul credincios). De asemenea ei fac din moarte o minciună, căci moartea nici nu mai este moarte, ci o poartă spre o altă viaţă, prin care a trecut şi Christos, deci prin urmare prin apologia papală, nici Christos nu a murit, ci doar a trecut într-o altă sferă superioară a vieţii. 
"Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea." 1Cor. 15:26
Nicăieri nu scrie că moartea ar fi doar vrăjmaşul trupului, nu şi al sufletului.

Tipurile de sabat din jurul invierii Mantuitorului

Cuvantul "sabat" are trei semnificatii in Biblie. Sabatul - in functie de context - poate fi un sabat saptamanal (de ziua a saptea), poate fi un sabat de sarbatoare anuala, care nu este legat de ziua a saptea si poate fi o referire la un an sabatic in care nu se lucra un lot de pamant dupa al saselea an. 

 "Sarbatoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii intai, era cea dintai din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numita ziua intai a Pastelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sarbatoare, in care trebuia sa nu se faca nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat saptamanal, care sa cada in ziua a saptea a saptamanii, ci cadea intr-o anumita zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare intr-o zi diferita a saptamanii in fiecare an. Era cel dintai din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sarbatori (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afara de Sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" - trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihna faceau parte din legea ceremoniala; deci, spre deosebire, memorialul creatiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau sa fie implinite in Hristos. 
"A doua zi dupa Sabat - Sabatul de sarbatoare dupa Pasti - adica la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de leganat, roadele cele dintai ale recoltei de orz. Pana nu se facea ceremonia aceasta era ilegal de a manca din cerealele noi. Sarbatoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sarbatoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709)." http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=3191

Multi pagani care au trecut formal la crestinism, fara o innoire a mintii, si traiau departe de Iudeea, nefiind familiarizati cu aceste notiuni din cartile Vechiului Legamant, au facut o confuzie cand au citit relatarile din evanghelii, neputand face distinctie cand anume se vorbeste de un sabat de ziua a saptea si cand de un sabat de sarbatoare. 

In aceasta conjunctura a nestiintei, acesti crestini slabi in cunostinte, au tras concluzia ca sabatul ce urma imediat dupa rastignire, a fost un sabat de ziua a saptea, deşi citez "Sarbatoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii intai.... era un Sabat de sarbatoare, in care trebuia sa nu se faca nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat saptamanal, care sa cada in ziua a saptea a saptamanii, ci cadea intr-o anumita zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare intr-o zi diferita a saptamanii in fiecare an. Era cel dintai din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sarbatori..."

Conform profetiei din Matei 12:40 Domnul Isus a stat trei zile si trei nopti in mormant:
"Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Mat.12:40)

In unele traduceri si interlineare, cum ar fi cel de pe biblehub.com, Kingdom Interliniar, etc., Matei 28:1 suna asa "Dupa sabate, ... inspre ziua dintai dupa sabate", cuvantul "sabat" fiind la plural.
Exista si cateva traduceri care urmeaza forma de plural, redand "sabate (sabbatou)" in loc de "sabat (sabbaton)".

Berean Literal Bible
"And after the Sabbaths, it being dawn toward the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary came to see the tomb."

International Standard Version
"After the Sabbaths (sabbaton in contrast cu sabbatou), around dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to take a look at the burial site."


Young's Literal Version
"And on the eve of the sabbaths (sabbaton), at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,"

Conform celor de mai sus, Domnul Ieshua (Isus) fost rastignit in 14 nisan şi a murit în după amiaza acestei zile, dupa care urma 15 nisan, un sabat anual, de sarbatoare si apoi 16 nisan sarbatoarea leganarii vasului de orz proaspat secerat. Apoi urma sabatul de ziua a saptea care cadea pe 17 nisan. Ce a rămas din după amiaza zilei de 14 nisan era deja consumata cu aducerea unguentelor şi pregatirea - ungerea trupului, cu timpul petrecut la formalitaţile si aprobarea de la palatul lui Irod, apoi cu mersul la mormant şi formalitaţile religioase de acolo. Ziua de 14 este trecuta si nu se poate pune ca zi petrecuta în mormânt. Zilele în care a fost efectiv in mormant au fost 15, 16 şi 17 nisan, acesta din urmă fiind un sabat săptămânal. La sfârşitul acestei zile a înviat Domnul Isus, în primele secunde din prima zi a saptămânii (duminica), femeile găsindu-l deja înviat când au sosit.

APARATULUI COMPARATIV DIN UBS SI NA27 LA IOAN 1:18 (Variante textuale la Ioan 1:18)

I. Prima parte: APARATULUI COMPARATIV DIN UBS SI NA27 LA IOAN 1:18 (din domeniul de cercetare (comparativa) a textelor manuscriselor)

UBS = United Bible Societies
http://www.ubs-translations.org/index.php
NA27 = Nestle - Aland, Editia 27
http://www.nestle-aland.com/en/the-28-edition/

5)  Manuscrise ce au redari diferite la Ioan 1:18

A) “MONOΓΕNΗC ΘΕOC“, “’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC“

a) Manuscrise ce au redarea "singur Dumnezeu nascut" 
    
Redarea “MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (”singur Dumnezeu nascut”) se gaseste in manuscrisele: P66 (de inainte de anul 200), S* (de inainte de anul 350;*=redarea originalului scris de mana), B (de inainte de anul 313), C*(V), L(VIII), SYR_Peshitta (anii 400-450), SYR_Harklensis_MG (de inainte de anul 616), GEO_2 (din secolul X)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
ORIGENE_GR_2/4 (anul 253/254), DIDYMUS (anul 398), CYRIL_1/4 (anul 444); [presupunerea (conjunctura) lui Burney: ”MONOΓΕNΗC  ΘEOY“]
            
b) Manuscrise ce au redarea "singurul Dumnezeu nascut"

Redarea “’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (”Singurul Dumnezeu nascut”) se gaseste in manuscrisele: P 75 (anii 200-250), S1 (sec.IV-VI-lea; 1=prima corectura in manuscris), 33 (secolul IX), COP_Bohairic (secolul IX) 

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare: 
CLEMENT_2/3 (inainte de 215), CLEMENT_DE LA THEDOTUS_GNOSTICUL_1/2 (inainte de anul 150), ORIGENE_GR_2/4 (anul 253/254), EUSEBIUS_3/7 (anul 339), BASIL_1/2 (anul 379), GREGORY_NYSSA (anul 394), EPIPHANIUS (anul 403), SERAPION_1/2 (anul 394), CYRIL_2/4 (anul 444)

B) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC, “EI MH ’O MONOΓΕNΗC Y’IOC”

a) Manuscrise ce au redarea "singurul Fiu nascut"
Redarea “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC“ (“Singurul Fiu nascut“) se gaseste in manuscrisele:
A (secolul V), C3 (secolul V), W_SUPP (secolele IV/V; SUPP=o portiune din manuscris furnizat de o sursa tarzie acolo unde originalul lipseste), Δ (secolul IX), Θ (secolul IX), Ψ (secolele IX/X), 063 (?), 0141 (secolul X), F1 (secolele X-XIV), F13 (secolele XI-XV), 28 (secolul XI), 157 (anul ~1122), 180 (secolul XII), 205 (secolul XV), 565 (secolul IX), 579 (secolul XIII), 597 (secolul XIII), 700 (secolul XI), 892 (secolul IX), 1006 (secolul XI), 1010 (secolul XII), 1071 (secolul XII), 1241 (secolul XII), 1243 (secolul XI), 1292 (secolul XIII), 1342 (secolul XIII/XIV), 1424 (secolul IX/X), 1505 (secolul XII), it_a (secolul IV), it_ aur (secolul VII), it_ b (secolul V), it_ c (secolul XII/XIII), it_ e (secolul V), it_ f (secolul VI), it_ ff2 (secolul V), it_ l (secolul XIII), vg (secolul IV/V), syr_curetonian (secolul III/IV), harklensis (anul 616), palestinian (secolul VI), arm (secolul V), eth (secolul VI), geo1 (secolul IX), slav (secolul IX)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Irenaeus_lat_1/3 (secolul II), Clement de la Theodotus_Gnosticul_1/2 (inainte de 150), Clement_din Alexandria_1/3 (inainte de anul 215 ), Hippolytus (anul 235), Origen_lat_1/2 (anul 253/4), Letter of Hymanaeus (inainte de anul 268), Alexander (anul 328), Eustathius (inainte de anul 337), Eusebius_4/7 (anul 339), Serapion1/2 (dupa anul 362), Athanasius (anul 373), Basil_1/2 (anul 379), Gregory-Nazianzus (inainte de anul 390), Chrysostom (anul 407), Theodore (anul 428), Cyril1/4 (anul 444), Proclus (anul 446), Theodoret (inainte de anul 446), John-Damascus (inainte de anul 754), Tertullian (dupa anul 220), Hegemonius (secolul IV), Victorinus-Rome (dupa anul 363), Ambrosiaster (dupa anul 384), Hilary_5/7 (anul 367), Ps-Priscillian (anul 385), Ambrose_10/11 (anul 397), Faustinus (secolul IV), Gregory-Elvira (dupa anul 392), Phoebadius (dupa anul 392), Jerome (anul 420), Augustine (anul 430), Varimadum (anul 445/480); [Baljon-1898, Boismard-1986 si Tischendorf sustin varianta aceasta]

b) Manuscrise ce au redarea “EI MH ’O MONOΓΕNΗC Y’IOC” W-s, it (cateva manuscrise in latina veche)

C) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC ΘEOY“

Redarea “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC ΘEOY“ (“Singurul Fiu nascut al lui Dumnezeu“) se gaseste inmanuscrisele: it_q (secolul VI/VII), coptic sahidic (secolul II)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Irenaeus_lat_1/3 (secolul II), Ambrose_1/11_vid (anul 397)

D) “’O MONOΓΕNΗC“

Redarea “’O MONOΓΕNΗC“ (“Singurul nascut) se gaseste in manuscrisele: vg_ms2 (secolul IV/V), Diatessaron (secolul II)







Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Ps-Vigillius_1/2 (secolul IV/V) 

II. A doua parte (un comentariu critic asupra textului):
Varianta B) a) este sustinuta de M - textul majoritar bizantin koine, de maj. manuscriselor latine  si de celelate manuscrise insirate. Manuscrisul “D(05)” are o lipsa de la vers.16b pana la 3:26(!). Istoricul crestin Eusebiu cunoaste ambele redari prima A b) este citata de 3 ori, a doua B a) este citata de 4 ori. La fel si episcopul Cyril citeaza A a) odata, A b) de 2 ori iar B a) odata(!). Irineu citeaza B a) odata iar C) odata(!). Clement_de la Theodotus_gnosticul citeaza A b) odata, iar B a) odata(!). Clement din Alexandria citeaza A b) de 2 ori, iar B a) odata(!). Basil (Vasile cel mare) citeaza A b) odata, iar B a) odata. Serapion citeaza A b) odata, iar B a) odata(!).

Compara versetelor din (NA 27): 

I) Ioan 1:14: 
”MONOΓΕNOYC  ΠAPA  ΠATPOC” (“singurul din Tatal”) 

II) Ioan 1:34: 
a)  ”`O  Y`IOC  TOY  ΘEOY” (NA 27-txt) (“fiul lui Dumnezeu”)
b) 1)  ”`O EKΛEKT’OC TOY  ΘEOY”  (“alesul lui Dumnezeu”): P5vid, S01*, it- h,e,ff2*, siriac-curetonian, sinaitic, Ambrozie, Augustin 1/4;
b) 2) ”`O  EKΛEKT’OC  YIOC TOY  ΘEOY”  (“fiul ales al lui Dumnezeu”) it-a, ff2c; vg-mss; coptic-sahidic;       
b) 3) “``O  MONOΓΕN’ΗC  Y`IOC” (“singurul fiu al lui Dumnezeu”): sir-palestinian-mss
                      
III) Ioan 3:16:     
”T’ON Y’ION T’ON MONOΓΕNΗ” (“singurul nascut fiu”)

IV) Ioan 3:18:  
”TOY MONOΓΕNOYC Y’IOY TOY ΘEOY” (“ singurul fiu al lui Dumnezeu”) [(sic!) = eroare reprodusa exact, de ms siriac sinaitic “fiul aprobat”?]

V) Ioan 5:44: 
1) ”TOY MONOY ΘEOY” (NA27-txt) (“Unicul Dumnezeu”)
2) “TOY MONOY”  -  P66,75, B03, W, IT-a,b, coptic –sahidic, protobohairic, bohairic-pt, akhmimic2; armean, Cyril 1/5 Ieronim;
3) “TOY MONOΓΕNOYC ΘEOY” ( ms ‘N’ -sec. al VI-lea, 1071) (“singurul al lui Dumnezeu” [vezi asemanarea izbitoare intre 1:14 si 5:43-44(!)]

VI) 1Ioan 4:9:    
”T’ON Y`ION A’YTOY T’ON MONOΓΕNΗ” (“singurul sau fiu”)

“MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (singurul nascut Dumnezeu), in latina "unigenitus deus", este cu siguranta redarea mai greoaie. Este aproape imposibil sa o intelegem in context. “MONOΓΕNΗC Y`IOC” (singurul nascut Fiu) e conform cu utilizarea lui Ioan si se potriveste perfect. Unii sustin copierea gresita a unei litere, deoarece ambele cuvinte, atat "ΘΕOC" cat si "Y`IOC" au fost scrise abreviate (prescurtate) in forma "nomina sacra" ΘC si YC. Atunci cand cuvintele sunt prescurtate, cei neinitiati le pot incurca usor (confunda). 
Iata de ce A. Wikgren o sustine intr-un vot minoritar. 
“ΘΕOC“ (Dumnezeu) se intalneste de 7 ori inaintea pasajului. Combinatia “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) cu “Y`IOC” (Fiu) se intalneste de 2 ori mai mult in Ioan (ambele cuvinte sunt sigure). 
Deductia/presupunerea facuta de Burney, ca  ”MONOΓΕNΗC ΘEOY“ nu apare niciodata ca o corectura facuta in manuscris, nu garanteaza acuratetea ei, daca avem de a face cu un manuscris foarte vechi copiat gresit sau stalcit intentionat (cum vedem in atatea cazuri la filiera Marcionita)! A se nota ca manuscrisul “N” are o lipsa aici in 1:18, iar 1071 reda cu “Y`IOC” (Fiu). 
Bruce Metzger noteaza ca anumiti comentatori (de ex. Schwackenburg) socoteste “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) ca un substantiv si punctuatia dupa cum urmeaza: “… MONOΓΕNΗC , ΘΕOC , O  ΏN …”. 
F. Hort spune :’ “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) prin intelesul lui primar a sugerat in mod direct “Y`IOC” (Fiu). Inlocuirea/substitutia inversa/contrara este explicabila fie prin copierea gresita fie prin stalcire intentionata, de ordin dogmatic. 
Bart D. Ehrman sustine in cartea sa “Coruptia ortodoxa“ (1993, pag. 78-82) ca: ”Varianta care reda traditia alexandrina, care inlocuieste ‘Dumnezeu’ pentru ‘Fiul’, reprezinta o coruptie ortodoxa a textului in care divinitatea completa a lui Iesus Khristos este sustinuta” (vezi de asdemenea Boismard). El sustine in continuare ca interesul in crearea variantei “ΘΕOC“ a fost sa produca o “khristologie inalta” impotriva adoptionistilor! Noteaza de asemenea redarea ciudata din ms Siriac-sinaitic in 3:18 (“fiul aprobat”), la care Burkitt comenteaza (gresit) in “Evangelion intro” p. 311: ”nu este putin probabil ca ms siriac sinaitic a pastrat redarea adevarata a acestui pasaj”. 
Dar Pete Williams noteaza (informare personala) “Acesta poate sa fie un caz de corupere siriaca interioara: ‘unul si singurul’ “yHyd”(siriaca) ; ‘aprobat’ “bHyr”: [literele] ‘d’ si ‘r’ sunt numai diferentiate printr-un punct (si acesta nu este folosit consecvent in scrierea timpurie care lasa pur si simplu ca ‘b’ si ‘y’ sa fie confundate [H=heth])
Evaluare: neconcludenta
Evaluare externa: NA27 probabil arata [varianta] originala (dupa greutatea mss.)  

Date adunate de la un cunoscut.

Eu sustin varinata aceasta: B) a) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC “(Singurul nascut Fiu“/“Singurul Fiu nascut“)  

A murit Fiul lui Dumnezeu intr-o zi de vineri?

Trebuie sa tragem o concluzie biblica. Si concluzia asta se trage analizand versetele in cauza, in raport contextual. Un verset poate deschide mai bine intelesul altui verset, completand un amanunt pe care un verset nu il are. E un fel de "puzzle biblic".

Domnul Isus a spus ca va sta trei zile si trei nopti in mormant: "va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului" (Matei 12:40). Marcu confirma si el "ei îl vor omorî şi... după trei zile va învia" (Marc. 9:31). Asa au inteles si inamicii: "Dupa trei zile voi invia" (Matei 27:63)

Stim sigur ca o zi, ziua de inainte de inviere, a fost o zi de sabat saptamanal:
"La sfârşitul zilei sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul." (Matei 28:1)
Calculand inapoi zilele in care a stat in mormant, avem:
sambata ziua (ziua a treia)
vineri ziua (ziua a doua)
joi ziua (ziua intai)

Stim sigur ca Fiul lui Dumnezeu a murit intr-o dupa masa, pe la ora 9, adica ora 15 dupa calculul de acum (Matei 27:46-50). Pana l-au dat jos, pana s-a dus Iosif sa ceara trupul de la Pilat era deja "spre seara" (Matei 27:57,58), pana s-a dus inapoi la Golgota, pana ce l-a infasurat in panza curata de in si pana l-au dus si l-au pus in mormant s-a facut noapte.
Calculand inainte noptile, sincronizandu-le cu cele trei zile, avem:
miercuri noaptea (noaptea intai)
joi noaptea (noaptea a doua)
vineri noaptea (noaptea a treia)

Deci "Mielul lui Dumnezeu", adica Salvatorul nostru randuit de Tatal ceresc, a fost sacrificat intro zi de miercuri dupa masa, pe la ora 15, dar a ajuns in mormant abia miercuri noaptea, din cauza lucrurilor prezentate mai sus. Deci acele trei ore in care a fost neangropat nu se pot pune ca prima zi.
 
Alte indicii
Mai stim ca in "A doua zi, care vine după ziua pregătirii" (Matei 27:62) preotii cei mai de seama si fariseii s-au dus la Pilat sa ceara paza. Nu s-ar fi dus in sabat saptamanal suta la suta, deoarece au facut din sabat un idol si asemenea lucru ar fi fost o incalcare a propriei lor traditii. Acum, daca Domnul Isus ar fi murit intr-o zi de vineri, asemenea lucru nu l-ar fi putut face. Prin urmare, ziua care urma zilei rastignirii, nu a fost un sabat saptamanal. Repet, altfel era sabat saptamanal si acuzatorii Domnului Isus, nu s-ar fi dus intr-o zi de sabat saptamanal la guvernatorul Pilat. 
Apoi mai stim ca femeile credincioase care l-au urmat pe Domnul Isus, au pregatit miresme dupa ziua de sabat.
"Şi, după ce a trecut sabatul (cel mare), Maria din Magdala, şi Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă." (Marcu 16:1). 
Acest sabat pomenit de evanghelistul Marcu era acel "sabat mare", mentionat de apostolul Ioan. Era un sabat ceremonial, de sarbatoare (praznic) si nu sabatul zilei de odihna.
"De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul sabatului (cel mare) - căci era ziua pregătirii, şi ziua aceea de sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce." (Ioan 19:31). 
O alta zi importanta a ciclului de sarbatoare, era in ziua a treia (care venea dupa ziua rastignirii si dupa ziua marelui sabat), cand se legana un vas de orz proaspat secerat intr-un ceremonial solemn in templul din Ierusalim. Acest lucru ar confirma existenta a doua zile speciale de sarbatoare, care s-au interpus intre rastignire si sabatul saptamanal (sarbatoarea sabatul mare in 15 Nisan si sarbatoarea leganarii vasului de orz in 16 Nisan) - in care atat femeile cat si mai marii preotilor si fariseii au facut niste lucrari permisibile intr-o sarbatoare de acest fel, acestia din urma facand o vizita "de lucru" la guvernatorul Pilat, pentru ai cere o straja la mormantul Domnului Isus.