Noi ştim că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos nu a venit să strice "Legea" sau "Prorocii", ci să desăvârşească acestea. In Vechiul Testament Dumnezeu a permis divortul si acest lucru este confirmat de Fiul lui Dumnezeu (Matei 5:31). Insa el atrage atentia asupra drumului ce duce acolo (Matei 5:28), dand o replica, care daca ar fi asculata ar putea ucide divortul din fasa, eliberand omul de sub pedeapsa capitala ce ii paste pe adulteri (Matei 5:29,30). Contemplarea unei femei, a frumuseţii ei, poate duce la poftirea ei, deci trebuie să avem grijă să nu privim o femeie peste măsură de mult, ci atât cât este necesar în raporturile noastre inter-umane zilnice (valabil şi pentru femei cu privire la bărbaţi). În acelaşi timp fetele şi femeile trebuie să îşi dea seama că o anume atitudine a lor, fie în ţinuta lor vestimentară, fie în vorbirea şi acţiunile lor pot provoca bărbaţii şi unii fiind mai slabi de înger vor interpreta greşit şi vor acţiona în consecinţă (valabil şi pentru bărbaţi, cu privire la femei).
Vechiul Testamant permitea îndepărtarea soţiei, daca se constata ca ea are ceva care o poate face urata in ochii sotului, evident daca acest lucru a fost ascuns de ochii lui, fiind astfel inselat. Se intelege necesitatea si justetea unei astfel de legi, acolo unde femeile erau cumparate. Un barbat care a dat bani multi pe o femeie, considerand-o ireprosabila din punct de vedere fizic, s-ar fi consolat greu descoperind de exemplu, ca are un ciclu anormal, prea des si care tine prea mult, FAPT CARE I-A FOST ASCUNS (Matei 19:8). Insa recasatorirea lor era stric interzisa, deci decizia barbatului era definitiva (Deuteronomul 24:1-4, Ieremia 3:1). Dar intr-o societate mai buna, mai evoluata mental, care a fost prezisa ca va veni si in care femeile nu sunt cumparate, ci se casatoresc numai in dragoste, fara alte restrictii si obligatii - si la o astfel de societete se inteleg cuvintele Domnului nostru, societate ce EL a inaugurat-o - singurul motiv justificat pentru divort, este adulterul (Matei 5:32).
Din pacate Matei 5:32 partea finala este prost inteleasa de unii "si cine se casatoreste cu cea divortata, comite adulter".
Aici nu este vorba de o femeie care a fost parasita de sotul ei, ci de o femeie, care si-a parasit cu buna stiinta sotul, pentru un altul. De aceea, daca un barbat care nefiind casatorit se casatoreste cu o astfel de femeie, comite adulter si o face si pe femeie sa fie adultera. Ideea este paralela cu prima parte a versetului, aratand si "reversul medaliei" in cazul femeilor, deci este logica, clara si de folos. Daca nu si-a respectat primul sot, cum va respecta pe al doilea? Prin urmare acest text nu poate fi folosit in oprirea recastoriei acelora care au fost parasiti sau parasite de partenerii de casatorie. Daca intre timp el sau ea (ma refer la cei ce au pacatuit) s-a casatorit si vrea sa se reantoarca la primul, este un pacat. Trebuie sa stea cu al doilea, altfel pacatul ei ar fi de doua ori mai mare, fiindca ar comite doua adultere (Deuteronom 24:3,4).
Avem un exemplu minunat de conduita barbateasca a unui om insurat in cazul patriarhului Iov (Iov 31:1, compara cu 1Corinteni 9:27), sa nu ne miram de ce a fost atat de protejat si binecuvantat. Si avem o conduita reprobabila, un exemplu negativ, in persoana lui David, imparatul lui Israel (2Samuel 11:2), sa nu ne miram de belelele ce au urmat in familia lui. Sa iti poftesi sotia nu este un pacat, este un lucru bun, asa a lasat bunul Dumnezeu si este o datorie sfanta a oricarui barbat insurat (exceptie facand ciclul sau alta boala), dar exista o pofta rea (Coloseni 3:5), printre care sa poftesti ce nu este al tau, de exemplu o femeie maritata sau nemaritata. Este un pacat capital si cei nepocaiti de acest viciu isi vor pierde viata vesnica.
Recasatorirea celor parasiti este posibila si nu este un pacat, cum argumenteaza unii. Texte ca Matei 5:31,32 sau Matei 19:3-9 si Marcu 10:2-12 trateaza subiectul motivului divortului si nu subiectul recasatoriei. Fariseii argumentau ca orice motiv este bun pentru ati lasa sotia, interpretand anapoda o lege din Vechiul Testament, netinand seama care a fost scopul lui Dumnezeu cu familia, facand din aceasta lege o lege nemiloasa si injositoare pentru femei. Insa Fiul lui Dumnezeu a restrans sfera divortului la un singur motiv plauzibil, aratand care este voia lui Dumnezeu. Nu exista nici un alt motiv plauzibil, decat adulterul, deoarece un barbat nu ar trebui sa-si cumpere o sotie pe bani si ar trebui sa fie atent la toate detaliile, informandu-se in prealabil cu ce femeie se insoara. O concesie facuta de Dumnezeu a ajuns sa fie luata ca o scuza pentru a pacatui, de aceea Mantuitorul nici nu a trecut-o in revista, neexplicand mai mult decat era necesar.
Luca 16:18B
kai (şi) ho (cel - nominativ masculin singular) apolelymenen (care a divortat-o - feminin) apo andros (de la barbat - masculin) gamon (casatorindu-se - nominativ masculin singular) moicheuei (comite adulter).
Textul nu spune "şi cea care a divortat de la barbat casatorindu-se comite adulter", ci "şi cel divorţând-o de la barbat casatorindu-se comite adulter", la fel fiind şi în Matei 19:9 partea B.
Expresia corectă de altfel "Sola Scriptura", adică Numai Scriptura, nu are nici un efect dacă traducerile şchiopătează şi nu dau înţelesul corect.
