"Dumnezeu nu da cu zarul." Predestinare, dar cum?

Pentru cei care apara mult teoria (calvinista) a predestinarii... Sunt uimit sa vad in ce hal ajung sa fie interpretate anumite versete biblice, de catre oameni intelectuali, cand se dedica trup si suflet unei cauze considerate de ei, o cauza pentru a-l apara pe Dumnezeu. 

Nu numai ca nu il apara pe Dumnezeu, dar toata ideologia apararii lor, este vadit contrara lui Dumnezeu. Ravna fata de cele sfinte, dar fara pricepere, ucide adevarul. Asa a ajuns sa faca si rabinul Saul, devenit mai tarziu apostolul Pavel.

Da, Biblia vorbeste de predestinare, dar cum?

Este clar, ca avem de a face cu două conceptii antagonice despre predestinare (prestabilire): fatalismul si conditionalismul. 

Oare Dumnezeu a dorit, "a predestinat" ca lumea sa "evolueze" asa cum este acum? Ce spune Biblia despre predestinare? Cum o prezinta, in termeni fatalisti sau conditionalisti?

Inca de timpuriu s-au dezvoltat doua conceptii cu privire la predestinare:

1. Conceptia fatalista, preluata din gandirea religioasa pagana (cu zeite tesand "soarta" fiecaruia, de aici si zicala "Ce ti-e scris pe frunte ti-e pus") ca totul este pus la punct din vesnicii, si lumea evolueaza in cele mai mici detalii dupa cum vrea Dumnezeu. Acolo in mitologie sunt zeitele care tes necurmat firul sortii oamenilor, aici in lumea teologica este insusi Dumnezeu, care a facut un plan enorm, pentru toti oamenii, inca din vesnicii. Daca ai mult noroc, ca la loto, poti pica sa fi norocosul castigator al vietii vesnice. Nu tre. sa faci nimic, totul este aranjat din vesnicii... In conceptia fatalista, Satan, desi este prezentat un vrajmas al lui D-zeu, totusi este un instrument (agent) in derularea predestinarii lui Dumnezeu, fara el, Creatorul neputand sa-si atinga scopul, de a crea o lume perfecta si ideala. Deci erai taman musai sa apara Satan. De ce nu putea crea Creatorul o lume perfecta decat numai cu contributia lui Satan, e un "mister" al infocatilor suporteri ai fantasmei "fatalismului divin".

2. Conceptia condiţionalistă, ca de regula Dumnezeu nu este implicat pe detalii in mersul lumii acesteia, ci ne da directive si apoi ne da timp, spatiu existential si motivare, pentru a putea duce la bun sfarsit conditiile impuse de el. Creatorul a creat un corpus angelic de supraveghere, n-a stat sa-l "pandeasca personal" zi si noapte pe Adam. Cand o "rotita" din aceasta garda ingeresca a clacat, "rotita obraznica" a impins lumea in haos, indemnand la savarsirea faptei de lezmajestate. Acest haos a harazit (generat) fiecaruia o soarta, in functie de anumite imprejurari.

DEX:  LEZMAJESTÁTE s.f. Crimă de lezmajestate = jignire adusă persoanei sau autorității unui suveran, în țările monarhice, pedepsită de lege ca o crimă. [Scris și lezmaiestate, lese-majestate. / după fr. lèse-majesté].

Acest lucru nu inseamna ca al nostru Creator este condamnat la inactivitate, el nu a fost scos pe tusa sau in somaj, din contra, dupa cum a afirmat si Fiul, Dumnezeu lucreaza: "Tatăl Meu până acum lucrează" (Ioan 5:17) si nu doar in lumea credinciosilor sai, ci are "controlul vizual" peste tot si poate interveni si intervine oricand asupra mersurilor lumii, atunci cand situatia o cere, urmand ca in final sa restabileasca ordinea din acest haos in care a tarat lumea vrajmasul lui Dumnezeu, Satan. 

In conceptia conditionalista a predestinarii, Dumnezeu ar fi putut crea o lume perfecta si ideala si fara "contributia lui Satan", Satan intarziind de fapt, concretizarea acestei vointe a lui Dumnezeu si nicidecum contribuind la ea. Creatorul va face aceasta lume perfecta tot fara contributia lui Satan, timpul de fata fiind harazit doar facerii altor "rotite" pentru "aparatul" de supraveghere angelica. Ei vor fi credinciosii care prin rapire si transformare vor fi "ca ingerii" (Matei 22.30), luand locul ingerilor stricati (cazuti). Satan si demonii vor sta pe tusa (in inchisoare) o mie de ani, necontribuind cu nimic la planul lui Dumnezeu. Viaţa veşnica a fost, este şi va fi condiţionată intotdeuna de ascultarea faţa de Creator. Nu este necesar de Satan sau de altcineva, pentru ca cineva "sa fie modelat". Dumnezeu poate modela si fara el. Nu este necesara experimentarea raului, pentru ca creaturile sa experimenteze perfectiunea. Printr-o ascultare desavarsita, toate creaturile ar fi putut ajunge la desavarsire. Daca totusi acest drum a esuat pentru acest timp, nu este din vina Creatorului, ci din vina celor ce au impiedicat, prin neascultarea lor, desavarsirea acestei cai. Acest lucru se va vedea in mia de ani, descrisi in cartea Apocalipsa, cand oamenii ce se vor naste in acest timp, vor fi desavarsiti fara nici o contributie din parte Diavolului si a demonilor sai

A predestina (Efeseni 1:11) inseamna a stabili, sau a hotara un anume lucru mai dinainte. Anumite aspecte sunt prestabilite de la inceputul lumii, de exemplu ca ingerii nu au voie sa se casatoreasca, dar anumite aspecte nu, de exemplu apostolul Pavel spune ca a fost pus deoparte, din pantecele mamei sale (si nu de la iceputul lumii). 

Care este vointa prestabilita a lui D-zeu cu privire la om?

"Dumnezeu nu da cu zarul."

Dumnezeu iubeşte orice om, a poruncit şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască: Fapte 17:30; Romani 2:1-16. Nu există posibilitatea salvării după ce un om moare nepocăit, de aceea din iubire adevărată faţă de semenii noştrii, trebuie să ne dăm toată silinţa de a evangheliza pe cei ce sunt pierduţi: Matei 24:14; Apocalipsa 20:11-15. Evanghelizarea nu ar mai fi necesara daca oamenii ar fi deja selectati din vesnicii. Ce aţi zice despre un tată, care încă înainte de a i se naşte vreun copil, a hotărât ca pe al doilea şi pe al treilea îl va ucide, indiferent de ce ar putea să fie ei, buni sau răi? Sunt mulţi creştini (augustinienii, calviniştii, etc.) care cred că Dumnezeu, a hotărât în acest fel soarta a miliarde de oameni. Doreşte Dumnezeu pieirea sau salvarea copiilor Lui? Următorul verset, pe nici un augustinian şi pe nici un calvinist nu ar trebui să-l lasă rece: "... Dumnezeu, salvatorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie salvaţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr" 1Timotei 2:3,4. După cum vedem, Dumnezeu doreşte salvarea tuturor oamenilor, dar cei care resping prin faptele lor rele acest har gratuit, ei cad din har şi nu pot fi salvaţi.

Luca 13

1. In vremea aceea au venit unii si au istorisit lui Isus ce se intamplase unor galileeni, al caror sange il amestecase Pilat cu jertfele lor.

2. "Credeti voi", le-a raspuns Isus, "ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel?

3. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.

4. Sau acei optsprezece insi, peste care a cazut turnul din Siloam si i-a omorat, credeti ca au fost mai pacatosi decat toti ceilalti oameni care locuiau in Ierusalim?

5. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel." 

Tocmai de aceea, când apostolul Pavel scrie despre predestinarea noastră, trebuie să avem în vedere care este dorinţa lui Dumnezeu aratată către toţi oamenii şi prin ce anume şi cum se intră în această predestinare a salvării, care este o predestinare ca grup al credincioşilor şi nu a indivizilor: Romani 9:30-33. Dumnezeu nu a făcut un om mai păcătos decât altul, El nu a hotărât în mod arbitrar nimănui destinul, fie spre pierzare, fie spre salvare, şi asta încă înainte de a se naşte individul: prin pocăinţă orice om poate primi har!

Alte texte ce nu permit interpretarea in sens FATALIST a predestinarii, sunt: 

"dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit." Geneza 2:17

"I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant si S-a mahnit in inima Lui." Geneza 6:6

"Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta," Deuteronom 30:19

"Sufletul care pacatuieste, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatalui sau, si tatal nu va purta nelegiuirea fiului sau! Neprihanirea celui neprihanit va fi peste el, si rautatea celui rau va fi peste el.

Dar daca cel rau se intoarce de la toate pacatele pe care le-a savarsit si pazeste toate legile Mele, si face ce este drept si placut, va trai negresit, nu va muri.

Toate faradelegile pe care le-a facut i se vor uita! El va trai din pricina neprihanirii in care a trait.

Doresc Eu moartea pacatosului - zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca?

Insa daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, daca se ia dupa toate uraciunile celui rau, s-ar putea sa traiasca el oare? Nu, ci toata neprihanirea lui va fi uitata, pentru ca s-a dat la nelegiuire si la pacat; de aceea va muri in ele."

Ezechiel 18:20-24

"De aceea va voi judeca pe fiecare dupa caile lui, casa a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. Intoarceti-va si abateti-va de la toate faradelegile voastre, pentru ca sa nu va duca nelegiuirea la pieire.

Lepadati de la voi toate faradelegile prin care ati pacatuit, faceti-va rost de o inima noua si un duh nou. Pentru ce vreti sa muriti, casa a lui Israel?

Caci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Intoarceti-va, dar, la Dumnezeu si veti trai."

Ezechiel 18:30-32

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." Ioan 3:16

"El hotaraste din nou o zi: "astazi" - zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: "Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!"

Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupa aceea de o alta zi.

Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale.

Sa ne grabim, dar, sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.

Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii.

Nicio faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.

Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - sa ramanem tari in marturisirea noastra.

Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat.

Sa ne apropiem, dar, cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie."

Evrei 4:7-16.

Efectul nociv al predestinationalismului fatalist:

Dupa cum mi-a declarat un fost adept al acestei doctrine, aceasta viziune nebiblica descurajeaza pe pacatosii slabiti de pacate sa creada ca ei sunt predestinati la pierzare, deoarece vad pacatele lor si stilul lor de viata pacatos, ca un argument ce vorbeste in directia aceasta. Dupa aceasta gandire vine automat gandirea de fronda, ca pacatosul neiubit si pedepsit inca din vesnicii, trebuie sa se desparta de Biblie si de Dumnezeu si sa traiasca dupa cum ii place.

Har Si Mantuire
http://harsimantuire.blogspot.ro

Ce au înţeles primii creştini sub expresia "ziua pregătirii" şi "sabat mare"?

Ce au înţeles creştinii din secolele I şi II când s-au referit la "sabat mare"?


Variante posibile:
1. sabat de sărbătoare anuală?
sau
2. sabat obişnuit de ziua a şaptea?

Articolul nu spune ca miercurea ar fi ziua a saptea (sabatul saptamanal). Da, sambata este ziua a saptea, sabatul saptamanal din antichitate; insa toate zilele de sarbatoare la evrei sunt sabate, adica nu se lucreaza in ele, sunt zile de repaus. Sabat inseamna repaus. Si deoarece nici in ziua a saptea si nici in ziua unei sarbatori nu se lucreaza, ambele tipuri de zile sunt numite sabate, adica repaus. Deci in saptamana patimilor au fost trei sabate. Doua de sarbatoare (joi si vineri) si un sabat saptamanal (sambata). 

"Nu se celebrează nici o sărbătoare fără să se facă ardere de tot şi fără ca toţi să se abţină de la orice muncă; în toate zilele festive, legea prevede deopotrivă şi aducerea jertfelor şi încetarea lucrului, după prinos urmând ospeţele." Citat din Antichitatile Iudaice, scrisa de Iosef Favius din secolul I, din neam de preoti

Ioan 19:14 Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: "Iată Împăratul vostru!"

Ioan 19:31. Iudeii deci, ca să nu rămână trupurile pe cruce în sabat, fiindcă era Pregătirea (pentru că acea zi de Sabat era mare), i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să fie luaţi.

Dupa alte manuscrise „pentru că ziua sabatului aceluia era mare“, deci nu era un sabat obisnuit, de ziua a saptea. Sabat mare se refera la o sarbatoare anuala si nu la un sabat obisnuit, de ziua a saptea. Faptul acesta reiese si din relatarea martiriului episcopului Policarp al Smirnei, cand era la fel un mare sabat si evreii erau la amfiteatru (circ) cu paganii si au contribuit fizic la cladirea rugului, carand lemne si alte materiale necesare (Capitolul XIII).

Fragment din Epistola adunarii din Smirna, despre martiriul lui Policarp, episcopul Smirnei (secolul II), Capitolul XIII:   RUGUL FUNERAR ESTE RIDICAT

"Această hotărâre a fost dusă la îndeplinire chiar mai repede decât a fost rostită; mulţimile au adunat îndată la un loc lemne şi vreascuri de prin prăvălii şi băi; mai ales evreii, potrivit obiceiului lor, au dat o mână de ajutor plini de nerăbdare.”

Epistola aceasta a fost scrisa imediat dupa eveniment si trimisa adunarilor crestine din jurul Smirnei.

Fragment din Epistola adunarii din Smirna, despre martiriul lui Policarp, episcopul Smirnei (secolul II), Capitolul XXI: TIMPUL MARTIRIULUI

"Binecuvântatul Policarp, in a doua zi a lunii Xanthic, cu sapte zile înainte de prima zi a lunii mai, in sambata mare, in ceasul al optulea a suferit martiriul."

Asistam la acelasi limbaj ca in Evanghelia dupa Ioan. Este clar ca avem de a face cu un sabat de sarbatoare anuala, deoarece atunci singura exceptie de la munca era gatitul si implicit caratul lemnelor pentru foc si facerea focului pentru gatit. Evreii din Smirna, obisnuiti ca in timpul sarbatorii se poate cara lemne si face foc, au profitat de aceasta dezlegare si au contribuit la facerea rugului.

Textul englez: "Now the blessed Polycarp was martyred on the second day of the month of Xanthicus, ..., on a great Sabbath at the eighth hour. ..."

In ce anotimp si in ce luna era luna Xanthikos (Xanthic)? Cum era sarbatoarea din acea luna la evrei?

Putem afla din "Istoria bisericească" a lui Socrates Scolasticul, care a trait in secolele IV si V (n. c. 380; d. dupa 439)
"(....) cand soarele este în Aries (constelatia Berbec: 21 martie - 20 aprilie), în luna numit Xanthicus de antiohieni, și Aprilie de către romani." (Cartea 5, Capitolul 22)
Textul englez:

"when the Sun is in Aries, in the month called Xanthicus by the Antiochians, and April by the Romans.'"

Deci era primavara in luna martie/aprilie, comparat cu calendarul actual.
Luna Xanthic, face parte din Calendarul Macedonean:
Luna I: Dios (o parte din Octombrie si o parte din Noiembrie)
Luna II: Apellaios (Noiembrie/Decembrie)
Luna III: Audynaios (Decembrie/Ianuarie)
Luna IV: Peritios (Ianuarie/Februarie)
Luna V: Dystros (Februarie/Martie)
Luna VI: Xanthikos (Martie/Aprilie)
Luna VII: Artemisios (Aprilie/Mai)
Luna VIII: Daisios (Mai/Iunie)
Luna IX: Panamos (Iunie/Iulie)
Luna X: Loios (Iulie/August)
Luna XI: Gorpiaios (August/Septembrie)
Luna XII: Hyperberetaios (Septembrie/Octombrie)

Istoricul Iosef Flaviu din secolul I, din neam de preoti evrei, ne explica in mod clar, cum era sarbatoarea din luna Xanthic:

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în zodia Berbecului (căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor), să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Pastele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat; în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu (căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."

Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

Textul in engleza:

Antiquities of the Jews', Book 3, Chapter 10, 5-
"In the month of Xanthicus, which with us is called Nisan and begins the year, on the fourteenth day by lunar reckoning, the sun being then in Aries, our lawgiver, seeing that in this month we were delivered from bondage to the Egyptians, ordained that we should year by year offer the same sacrifice which....we offered then on departure from Egypt-the sacrifices called Pascha. And so in fact we celebrate it by fraternities, nothing of the sacrificial victims being kept for the morrow. On the fifteenth the Passover is followed up by the Feast of Unleavened Bread, lasting seven days, during which our people subsist on unleavened loaves..." (Antiquities 3.10.5).


Sa comparam ce spune vlastarul de preot din antichitate, cu ce sta scris in Biblie:

Levitic 23:9-14

“Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:, Cînd veţi intra în ţara pe care v-o dau şi cînd veţi secera sămănăturile, să aduceţi preotului un vas, ca pîrgă a secerişului vostru. El să legene vasul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi, după Sabat (adica sabatul de sarbatoare din 15 Nisan). În ziua cînd veţi legăna vasul, să aduceţi, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur; să adăugaţi la el două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, ca dar de mîncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; şi să aduceţi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. Să nu mîncaţi nici pîine, nici spice prăjite sau pisate, pînă în ziua aceasta, cînd veţi aduce un dar de mîncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui.” 

Vedem din acest loc, corelat cu marturia lui Iosef Flaviu, ca vasul de orz ce trebuia leganat era in data de 16 Nisan. Deci in 15 Nisan era "sabat" de sarbatoare, aceasta zi fiind capul sarbatorii, era ziua ce deschidea ciclul de sapte zile de sarbatoare, de aceea era numit "sabat mare" (Ioan 19:31).

Recapitulare:
14 Nisan = "Pregatirea" adica "ziua pregatirii mielului cu sos din verdeturi amare" (Pastele) - in aceasta zi se putea lucra, nu era o sarbatoare, ci doar o masa festiva in cinstea eliberarii din Egipt
15 Nisan = "Prima Zi Din Sarbatoarea Azimilor" adica "capul sarbatorii, sabatul mare" (prima zi din cele sapte zile de sarbatoare). Nu se lucrau munci obisnuite, doar cele pentru festival. Era sabat, adica "Repaus".
16 Nisan = "A Doua Zi Din Sarbatoarea Azimelor" cand se desfasura la templu cremonialul leganarii snopului de orz din prima recolta a anului" = dupa ce a fost uscat in prealabil, treierat si macinat. Nu se lucrau munci obisnuite, doar cele pentru festival. Era sabat, adica "Repaus".

Asadar in "saptamana patimilor", au fost trei sabate. Doua sabate de sarbatoare, iar unul (in 17 Nisan) de rand, un sabat saptamanal.
La Matei 28:1 apare de doua ori cuvantul "sabate" la plural, in felul urmator:
 "Opse de sabbatōn ("sabbate" la plural) tē epiphōskousē esi mian sabbatōn ("sabbate" la plural) ..." 
Textul poate indica prima zi de dupa doua sau mai multe zile de sabat sau prima zi dintre cele doua sabate saptamanale...
Unii traduc textului grec de la Matei 28:1 in acest mod:
International Standard Version
After the Sabbaths ("dupa sabate" la plural), around dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to take a look at the burial site.
Young's Literal Translation
And on the eve of the sabbaths ("dupa sabate" la plural), at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,
Berean Literal Bible
And after the Sabbaths, it being dawn toward the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary came to see the tomb.
The Aramaic Deception -- Matthew 28:1.
"And on the later of the Sabbaths, at the dawning on the first of the Sabbaths, Miryam of Magdala and the other Miryam came to see the tomb."
"Si la cea din urma (zi) de sabate, pe cand se lumina pe prima (zi) de la sabate ..."
Textul este foarte greu de tradus... si unii (care sustin ca ar fi vorba de sabate) si altii (care sustin ca e vorba de saptamana) par sa fie la egalitate.

Indiferent cine are dreptate in traducerea textului grec de la Matei 28:1, cele doua zile de sarbatori consecutive, explica de ce femeile cucernice nu au putut merge mai repede la mormant, desi au trecut trei zile si trei nopti, exact cum a profetit Domnul nostru Isus Christos si cum au inteles si altii:
"Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Mat.12:40)
"si i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: "Dupa trei zile voi invia." (Mat.27:63)
"Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invie." (Marc.8:31) "μετὰ τρεῖς ἡμέρας" in Textus Receptus, confirmat de Bruce M. Metzenger, Textul Noului Testament, pagina 297 
"Caci invata pe ucenicii Sai si zicea: "Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor; ei Il vor omori, si a treia zi dupa ce-L vor omori, va invia." Marcu 9:31. (anumite manuscrise)
"care isi vor bate joc de El, Il vor bate cu nuiele, Il vor scuipa si-L vor omori; dar, dupa trei zile, va invia." (Marc.10:34)

Asa se explica si graba Mariei Magdalena, de a merge cu "noaptea in cap" la mormant, pe cand era inca intuneric:
Ioan 20:1"În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt."

Repet:
Articolul nu spune ca miercurea ar fi ziua a saptea (sabatul saptamanal). Da, sambata este ziua a saptea, sabatul saptamanal din antichitate; insa toate zilele de sarbatoare la evrei sunt sabate, adica nu se lucreaza in ele, sunt zile de repaus. Sabat inseamna repaus. Si deoarece nici in ziua a saptea si nici in ziua unei sarbatori nu se lucreaza, ambele tipuri de zile sunt numite sabate, adica repaus. Deci in saptamana patimilor au fost trei sabate. Doua de sarbatoare (joi si vineri) si un sabat saptamanal (sambata). 

Autorul articolului (adică eu = Ionică Takacs) nu susţine obligativitatea sabatului săpămânal sub Noul Legământ.

Ce trebuie tinut acum: Sabatul sau duminica, ambele sau ...?

Pace, har si binecuvantari in intelegerea adevarului, de la Tatal nostru ceresc si de la Fiul sau, Domnul si Mantuitorul nostru Ieshua Mesia (Isus Christos)!
Ce trebuie tinut acum: Sabatul sau duminica, ambele sau ...?
As dori sa va marturisesc opinia mea, bazata pe un indelung studiu biblic, insotit de rugaciune.
Incep prin a va aduce in amintire Osea 2:11, de care din pacate nimeni dintre pro-sabatisti nu tine cont.
"Şi voi face să înceteze toată veselia ei, sărbătorile ei, lunile cele noi ale ei şi sabatele ei şi toate adunările ei de sărbătoare."
Acest verset arata ca sabatul poate inceta pentru o vreme, ceea ce cei care iubesc sabatul mai mult decat adevarul, nu vor accepta sa auda, spunand ca acest verset nu este inteles de cei care afirma asa ceva.
Cei care iubesc sabatul mai mult decat adevarul, isi fac din el un idol. Caci ce este un idol? Pe langa statui si picturi ale idolilor sculptati, turnati si pictati, orice lucru care te robeste si te face sa-l iubesti si sa-i slujesti in mod necugetat, este un idol si este o inchinare la idoli: Coloseni 3:5. "Omorâţi deci mădularele voastre, cele de pe pământ: curvie, necurăţie, patimă, poftă rea şi lăcomie, care este idolatrie"
Iar ca acest aspect - adica implinirea profetiei - poate sa serveasca ca precedent pentru o alta incetare a sabatului pentru un timp, inchinatorii de acest fel, ar considera chiar o blasfemie. Treaba lor, ei vor raspunde.
Impreuna cu acest verset (Osea 2:11), as dori sa va mai recomand niste piste despre sabat.
Despre ce este vorba pe scurt:
1. Sabatul a fost "facut" pentru om si nu pentru ingeri, altfel cum ar veghea ingerii in sabat asupra credinciosilor si sa-i scape? Deci sabatul n-a existat inainte de oameni. Concluzia ca "sabatul" este din "vesnicii" este falsa.
„Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sabat.” (Marcu 2:27)
Ceea ce este "facut" nu poate fi din vesnicii. Si inca ceva: daca sabatul ar fi existat inainte de om, ar fi insemnat ca omul sa fie facut pentru sabat si nu viceversa.
2. Sabatul a fost descoperit abia lui Moise, la muntele Sinai (conform cartii lui Neemia).
Neemia 9:13. Te-ai coborat pe muntele Sinai, le-ai vorbit din inaltimea cerurilor si le-ai dat porunci drepte, legi adevarate, invataturi si oranduiri minunate.
14. Le-ai facut cunoscut sabatul tau cel sfant si le-ai dat prin robul tau Moise, porunci, invataturi si o lege.
Aici se argumenteaza de catre pro-sabatisti ca sabatul a fost uitat in robia din Egipt, dar atunci de ce nu se pomeneste o iota despre faptul ca cineva dintre credinciosii de inaintea coborarii in Egipt ar fi tinut sabatul?
3. Ce credeti despre Osea 2:11?
"Voi face sa inceteze toata bucuria ei, sarbatorile ei, lunile ei cele noi, sabatele ei si toate praznicele ei."
a) s-a implinit deja
b) urmeaza sa se implineasca
Oricum ati interpreta, cuvantul de aici este o profetie si trebuie sa se implineasca, daca inca nu s-a implinit.
4. Orice om lucid la minte, care a citit toata Biblia, va alege punctul a) stiind la ce perioada se refera: la perioada exilului, evreii fiind exilati in locuri unde nu li s-a permis sa-si tina sarbatorile. "Incetarea sabatului" nu poate fi facuta decat de cineva care este "Domn" al sabatului, "Domn" peste sabat... Daca sabatul nu ar putea inceta, ar fi egalul acestui Domn si nu supusul lui.
Marcu 2: 28 "asa ca Fiul omului este Domn chiar si al sabatului"
5. Punctul 4 creaza un precedent. Ceea ce a fost "incetat" odata, mai poate inceta si a doua oara, daca "Domnul sabatului" vrea asta.
6. Conform cartii Faptele Apostolilor, in Noul Legamant sabatul nu a fost reconfirmat, nici pentru ziua a saptea, nici pentru ziua intai si nici pentru o alta zi (vinerea, ca la musulmani), stiindu-se ca adevaratul "Israel" va merge iarasi in robia neamurilor, ceea ce s-a intamplat dupa anul 70 si apoi din nou in anul 125, cand dupa reprimarea rascoalei condusa de Bar Kochba si rabinul sef Akiba, religia evreilor a fost scoasa in afara legii, de catre autoritatile romane. Cei ce au fost prinsi ca isi exercitau religia mozaica sau chiar si numai o parte din ea, au fost arsi pe rug. Istoria consemenaza moartea pe rug a 10 rabini, care au fost prinsi asupra faptului si ucisi. Dumnezeu nu a mai intervenit ca altadata.
Faptele Apostolilor 15:
1. Cativa oameni, veniti din Iudeea, invatau pe frati si ziceau: "Daca nu sunteti taiati imprejur dupa obiceiul lui Moise, nu puteti fi mantuiti."
2. Pavel si Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe si pareri deosebite; si fratii au hotarat ca Pavel si Barnaba si cativa dintre ei, sa se suie la Ierusalim la apostoli si prezbiteri, ca sa-i intrebe asupra acestei neintelegeri.
3. Dupa ce au fost petrecuti de biserica pana afara din cetate, si-au urmat drumul prin Fenicia si Samaria, istorisind intoarcerea neamurilor la Dumnezeu; si au facut o mare bucurie tuturor fratilor.
4. Cand au ajuns la Ierusalim, au fost primiti de biserica, de apostoli si de prezbiteri, si au istorisit tot ce facuse Dumnezeu prin ei.
5. Atunci unii din partida fariseilor, care crezusera, s-au ridicat si au zis ca neamurile trebuie sa fie taiate imprejur si sa li se ceara sa pazeasca Legea lui Moise.
6. Apostolii si prezbiterii s-au adunat laolalta, ca sa vada ce este de facut.
7. Dupa ce s-a facut multa vorba, s-a sculat Petru si le-a zis: "Fratilor, stiti ca Dumnezeu, de o buna bucata de vreme, a facut o alegere intre voi, ca, prin gura mea, neamurile sa auda cuvantul evangheliei si sa creada.
8. Si Dumnezeu, care cunoaste inimile, a marturisit pentru ei si le-a dat duhul sfant ca si noua.
9. N-a facut nicio deosebire intre noi si ei, intrucat le-a curatat inimile prin credinta.
10. Acum, dar, de ce ispititi pe Dumnezeu si puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta?
11. Ci credem ca noi, ca si ei, suntem mantuiti prin harul Domnului Isus."
---
19. De aceea, eu sunt de parere sa nu se puna greutati acelora dintre neamuri care se intorc la Dumnezeu;
20. ci sa li se scrie doar sa se fereasca de pangaririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate si de sange.
---
24. Fiindca am auzit ca unii, plecati dintre noi fara vreo insarcinare din partea noastra, v-au tulburat prin vorbirile lor si v-au zdruncinat sufletele, zicand sa va taiati imprejur si sa paziti Legea;
25. noi, dupa ce ne-am adunat cu totii laolalta, cu un gand, am gasit cu cale sa alegem niste oameni si sa-i trimitem la voi impreuna cu preaiubitii nostri Barnaba si Pavel,
26. oamenii acestia care si-au pus in joc viata pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27. Am trimis, dar, pe Iuda si pe Sila, care va vor spune prin viu grai aceleasi lucruri.
28. Caci s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua sa nu mai punem peste voi nicio alta greutate decat ceea ce trebuie,
29. adica: sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie, lucruri de care, daca va veti pazi, va fi bine de voi. Fiti sanatosi!" 

Pro-sabatistii inteleg Matei 24:20 foarte gresit:
"Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta." Matei 24:20
Acest text nu sprijina viziunea pro-sabatista din doua motive:
1. Se adresa auditoriului de atunci, avertizandu-i de ocupatia brutala a fortelor romane, care s-a si intamplat, din 66 pana in anul 70. Majoritatea acelora care n-au fugit, au pierit, fie din mana romanilor, fie din mana insurgentilor, ca victime colaterale (brutalizare, jefuire, infometare, etc.)
Matei 24:
15 De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! - 16 atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; 17 cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; 18 şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. 19 Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Marcu 13:
14 Cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii` stînd acolo unde nu se cade să fie, -cine citeşte să înţeleagă-atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi. 15 Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea. 16 Şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. 17 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Sa vedem paralela acestor versete in Luca 21:
20 Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. 21 Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. 22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. 23 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile!
2. Si in contextul de la punctul 1, vedem ca este vorba de Iudea si de prapadul urias ce urma sa vina asupra Iudeii, prin armatele romane, cum a prezis profetul Daniel. Acest prapad nu trebuie confundat cu necazul cel mare descris in Apocalipsa. Expresia de la versetul 21 "cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi" este un text "incurca lume", care nu a existat in aceasta forma, conform cu textul din Biblia antica latina...
Marturia textului latin antic:
Sa vedem ce spune contextul din Matei 24:20-21 si Marcu 13:18-20 conform cu textul vechi latin:
20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într'o zi de Sabat.
21 Pentrucă atunci (fuga voatra) va fi mare (in sens de "grea"), ca nicicand. 22 Şi dacă zilele acelea n'ar fi fost scurtate, nimeni n'ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
Aici se vorbeste de o fuga mare si urgenta (versetele 17 si 18), din fata unei urgii profetita inca de pe timpul profetului Daniel, cum n-a mai fost in viata lor.
La fel stau lucrurile si la Marcu 13:18-20, conform cu acelasi text antic latin. 18 Rugaţi-vă dar ca sa nu fie iarna. 19 (Pentru ca daca ar fi iarna) Ar fi zile (grele peste voi), cum nu au mai fost de cand Dumnezeu a creat. 20 Şi dacă n'ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n'ar scăpa; dar le -a scurtat din pricina celor aleşi.
Sa vedem ce spune si Luca 21: 22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris (la Daniel 9:24-27). 23 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia. 24 Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.
Romanii au facut prapad tara lui Israel, si au ucis cu o brutalitate mare multi oameni, suferintele si chinul indurat de populatie datorita asediilor si infometarii fiind de nedescris.
Versetul 22 arata micul ragaz in care armatele romane s-au retras pentru putin timp in anul 66, ca sa revina cu si mai mare furie distrugatoare. In acest mic ragaz trebuia ca credinciosii care nu au ascultat porunca de a fugi la munti (versetele 16-18) sa se mai poata adaposti in munti, ceea ce au si facut refugiindu-se in muntii de dincolo de Iordan.
De ce urma ca fuga sa fie si mai grea in iarna? Vorba presedintele Basescu "iarna nu-i ca vara" a ajuns celebra, adica iarna este mai greu ca sa te refuciezi din fata armatelor de ocupatie. Dureros de simplu.
De ce urma ca fuga sa fie si mai grea, INTR-O ZI DE SABAT? Deoarece daca fuga incepea intr-o zi de sabat, mentalitatea celorlalti (a evreilor necrestini) ar fi fost una de opozitie sau chiar de persecutie, din moment ce acestia credeau ca nu ai voie sa calatoresti in ziua sabatului si te-ar fi putut acuza ca fugi la inamic.
Prin urmare, nu avem cadru contextual ca sa putem plasa aceste evenimente dureroase in necazul cel mare aratat in cartea Apocalipsa. Aici este vorba doar de marea stramtorare a evreilor din primul secol, despre acele "zile de razbunare" care s-au si implinit cu varf si inca indesat. Profetul Daniel a prezis ca razboiul cu romanii urma sa tina pana la distrugerea totala a Iudeii, ceea ce s-a si intamplat... Dupa reprimarea rascoalei condusa de Bar Kochba (123- 125), au ramas nedistruse doar cateva localitati in Galileea.
7. Isaia 66:23 nu poate fi adus in sprijinul continuitatii sabatului, fiindca atunci si sarbatoarea lunilor noi ar trebui celebrate. O explicatie corecta este ca sabatul si lunile noi vor fi tinute din nou abia pe noul pamant, conform cu scenariul descris in cartea lui Isaia 66:24: oamenii care scapa de judecata distrugatoare, datorita pocaintei lor, vin sa se inchine in fiecare luna noua si fiecare sabat.
Asadar sabatul a incetat de doua ori pe parcursul istoriei:
1. in perioada exilului babilonian
2. in perioada harului: de la inaltarea Domnului Isus pana la revenirea sa
Recunosc ca sabatul a fost in ziua a saptea (sambata), insa el a incetat odata cu intrarea in vigoare a Noului Legamant. Dupa cum de doua ori a incetat tot la fel de doua ori gasim si reinstaurarea lui, odata atunci cand exilatii s-au intors in patria lor, pe timpul lui Ezra si Neemia si din nou, cand va incepe regatul mesianic. Toti cei care iubesc adevarul vor intelege cele scrise, insa cei iubitori de doctrine si datini, ma indoiesc...
Daca nu trebuie tinut sabatul, trebuie tinuta duminica sau amblele sau vinerea? In cartile Noului Legamant nu avem o porunca clara cand sa ne odihnim, urmand ca fiecare sa se odihneasca cand poate. Odihna trupului este buna. 

Se inmultesc martorii apararii: 1 sau 2 martori ai apararii contra 9 martori ai acuzarii sau ...?

Un autor adventist sustine ca avem doar un singur martor pentru a argumenta ca Domnul Isus a stat trei zile si trei nopti in mormant: Matei 12:40. Numai ca martorul acesta e insusi Isus.
"Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Mat.12:40)

Un prieten de pe facebook, sustine ca avem 2 martori contra 9 martori in cazul zilelor in care a stat Domnul Isus in mormant, deoarece pe de o parte in Biblie se scrie ca va fi trei zile si trei nopti in mormant, iar pe de alta parte se arata ca n-a stat decat 1,5 zile.

Dau un search pe ebible.ro pentru textele cu cei doi martori, punand in motorul de cautare "va invia dupa trei zile" si imi da:

• si i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: "Dupa trei zile voi invia." (Mat.27:63)
• Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invie. (Marc.8:31) "μετὰ τρεῖς ἡμέρας" in Textus Receptus, confirmat de Bruce M. Metzenger, Textul Noului Testament, pagina 297
• care isi vor bate joc de El, Il vor bate cu nuiele, Il vor scuipa si-L vor omori; dar, dupa trei zile, va invia." (Marc.10:34)

Numar martorii: unu, doi, trei... hm, se inmultesc, de la unu ajung la trei.

Apoi ma apuc sa verific ce spun ceilalti martori:
"Caci invata pe ucenicii Sai si zicea: "Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor; ei Il vor omori, si a treia zi dupa ce-L vor omori, va invia." Marcu 9:31.
Textul de mai sus este tradus dupa unele manuscrise care au "hemera" (singular), insa exista si manusrise care au "hemeras" (plural). Care varianta o luam? Cea care corespunde cu ce a spus Domnul Isus la Matei 12:40. De ce sa iau marturia manuscriselor care il neaga pe Domnul Isus si sa nu iau marturia manuscriselor care il confirma? 
Asadar textul suna ca si la Marcu 10:34 unde este tot "hemeras": 
"Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor; ei il vor omori, si dupa trei zile ce-L vor omori, va invia." Marcu 9:31.

Deci martorii apararii s-au ridicat la patru, pe cand cei ai acuzarii au scazut la 7.


Matei 16.21; 17.23; 20.19; are intr-adevar "hemera" (la singular), insa in doua locuri are "hemeras" (la plural): Matei 12:40, 27:64. Trei contra doi.

Tot "hemera" apare si in Luca 9.22; 18.33; 24.7.

Luca 13.32 nu are nici o legatura cu subiectul, nu apare nici macar cuvantul "zi" in text: "Şi El le-a spus: „Mergeţi şi spuneţi-i vulpii aceleia: «Iată, scot demoni şi fac vindecări astăzi şi mâine, iar a treia voi sfârşi».

In total avem 4 martori ai apararii si 6 martori ai acuzarii, plus inca doi, unul din Fapte si unul din 1Corinteni, in total 8. 4 contra 8.

Cum se explica? 

Fie a fost o mana tendentioasa care din "hemeras" a facut "hemera", ca ziua rastignirii sa fie vineri, fie avem de a face cu o anumita perspectiva a socotelii zilelor, de exemplu, daca ziua rastignirii n-a fost pusa, ci se calcula ca prima zi, ziua imediat ce urma dupa rastignire, atunci martorii acuzarii se pot transforma chiar in martorii apararii, fiindca atunci ies trei zile si trei nopti, calculati de miercuri, daca Domnul Isus a inviat sambata sau joi, daca Domnul Isus a inviat duminica.

Daca ziua rastignirii a fost vinerea, il acuza - chiar si indirect - pe Domnul Isus ca ar fi profet fals, care n-ar fi spus adevarul atunci cand a rostit celebra sa profetie:  "Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Matei 12:40)