marți, 31 ianuarie 2017

Teologie veche versus teologie nouă: Cine este Creatorul? Dumnezeu Tatăl sau Fiul Său?

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu Tatăl,

Am primit un tract de la un prieten, intitulat "Cine este Creatorul?" Citindu-l, am observat că noii teologi distorsionează, din neatenţie, cine este de fapt Creatorul. Autorul susţinea că Isus Christos este Creatorul. Însă spune, ne învaţă Fiul lui Dumnezeu că El este Creatorul, nu Tatăl Său?
 
Voi cita pe Domnul nostru Isus:

Matei 19
1. După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
2. După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.
3. Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: "Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?"
4. Drept răspuns, El le-a zis: "Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască 

"Ziditorul", adică Creatorul, este Dumnezeu Tatăl, care a făcut toate lucrurile prin Fiul Său ceresc (Ioan 1:3) şi nu Fiul lui Dumnezeu Tatăl, cum afirmă noua teologie.
La Proverbe 8 scrie "CÂND A ÎNTOCMIT EL CERURILE" ...(v. 27) "eram meşterul lui, LA LUCRU LÂNGĂ EL" (v.30)

Proverbe 8:27 Când a întocmit El cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,
28. când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
29. când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,
30. eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,
31. jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. 
 
Deci, acest "El" care a întocmit cerurile (ca un inginer arhitect) şi alături de care lucra Fiul Său ca "meşter" (muncitor subordonat unui inginer), este Dumnezeu Tatăl, cum interpretează toate crezurile creştine vechi şi nu Fiul Său, cum interpretează mai nou, anumiţi interpreţi.

Ar trebui ca noii teologi să studieze mai cu atenţie textele biblice.
 
Iată şi primul credeu, care este grăitor în această privinţă:
"Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Făcătorul cerului şi al pământului. Şi în Isus Christos, Fiul său unic-născut, Domnul nostru, care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria fecioara, a pătimit sub Ponţiu Pilat, a fost răstignit, a murit şi a fost îngropat. A treia zi a înviat din morţi, s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, de unde are să vină să judece vii şi morţii. Cred în duhul sfânt, sfânta adunare, părtăşia sfinţilor, iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa veşnică." Amin!

Acest credeu a fost ulterior modificat, cum recunoaşte şi Vaticanul (Papa&Co), dar totuşi nu au exclus poziţia de Creator al Tatălui, cum fac noii teologi:
The Apostles Creed The Nicene Creed
I believe in God,
the Father almighty,
creator of heaven and earth.
We believe in one God,
the Father, the Almighty,
maker of heaven and earth,
and of all that is, seen and unseen.



Biserica Greco Catolică TEIUS - Credeul

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotținătorul,
Făcătorul cerului și al pământului,
Al tuturor celor văzute și nevăzute.






sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Recomandare: Hell and Mr. Fudge - A little story about a big lie.


Hell and Mr. Fudge

- A little story about a big lie.

Short Movie Info

A young preacher (Mackenzie Astin) comes under attack from other members of his denomination when he dedicates a year of his life to prove whether or not hell really exists. This is a little story about a big lie.

 Release Date (Streaming):

May 22, 2012, in *DVD 2014

Runtime:

1h 37m

Synopsis

Based on a true story, “Hell and Mr. Fudge” is the heartwarming story of a young Bible-belt preacher who is hired to research the subject of Hell, and as he immerses himself his life takes a spin. He finds himself on the outs with church and family, and facing opposition from a long-time foe. As his research takes him deeper, he questions whether God would punish a young friend in the fires of hell for “just wanting to see the world.” While some of his core beliefs about God and judgment are shaken, Edward Fudge emerges as a defender of faith and Scripture and a champion for God’s love.

Dove Review

This movie, based on a true story, is about grace but it is not without controversy regarding Hell. Primarily, the question that Edward Fudge intends to answer is: “Is Hell an eternal punishment or do evil doers simply perish?” Many fundamentalist Christians will not agree with Mr. Fudge’s conclusion.

Mackenzie Astin turns in a fine performance as the compassionate preacher who focuses on God’s grace for everyone. Soon he is searching the scriptures to determine whether the soul is immortal or not. He concludes that those who go to hell will finally perish and not exist in conscious eternal suffering. However, this idea of the soul being immortal for believers, but not for the unbeliever is not accepted by most churches past or present.

There are some nice qualities, including the emphasis on grace for “whosoever will”, and the viewer is left with some evidence and the expectation that they will make up their own mind on the topic of eternal suffering for non-believers. We award this interesting yet controversial film our Dove “Faith Friendly” Seal for ages 12 and over.

Information from the webpage

http://www.hellandmrfudge.org/

An eccentric stranger hires Edward Fudge for a bizarre project: He wants Fudge to investigate Hell.

Edward Fudge is a small-town Bible-belt preacher. Son of a respected church leader known for his conservative religious views, Edward is confident that whatever the Bible really teaches is right. He dedicates a year of his life to a systematic study of Hell – and his life will never be the same.

As Fudge immerses himself in research, other aspects of his life begin to crumble. Leaders of his own denomination attack him for suggesting that members of other churches can be saved.

His own congregation – people he loves and serves – fires him after he invites a black man to pray from the podium. The publishing company he has worked for since childhood terminates his employment because he refuses to recant his liberal positions.

He becomes so committed to his research that his relationship with his wife and children begins to suffer. And, most importantly, in the course of his investigation some of his core beliefs about God and judgment and eternity are shaken from their foundations. Ultimately, Fudge emerges as a defender of faith and Scripture, and a champion for God's love.

Today Edward Fudge is remembered as a well-respected author, lecturer, and theologian. The book that resulted from his research, The Fire That Consumes, is a compelling study on the subject of Hell and eternal torment. It stands as a testimony to a man who had the courage to search for truth and to share what he found no matter what the cost.

Viewer Comments

"A movie that every individual on planet earth needs to see!" B.O., TX

"For Edward, the driving question is "What is God's character? This movie sounds this theme over and over. Great production!" B.F., TX

"What an incredible movie! I loved the style; the way the movie showed his struggle in a personal dialogue with the 'documentor.' Absolutely wonderful... It inspires me to dig deeper in the Bible and to stand firm for my views. I think it would be a great inspiration to the church, especially teenagers and college students." S.B., IL

"Fantastic - humor mixed with truth plus excellent acting!" K.M., CA

"God's grace came out Loud and Clear! The subject or 'Hell' faded in the light of God's Grace. Most powerful!" T.A., CA

"I was raised in the — church, and even as a child I couldn’t understand how a God of love could torment people for eternity. You’ve confirmed my childhood beliefs and I can hardly wait for my friends and family to see this!" CA

"We loved the film. It is funny, maddening, innocently romantic, spiritually inspiring, and God-honoring. It tells how a young preacher chose to follow the truth of Scripture wherever it led him; and, how -- though he was repeatedly 'wounded in the house of his friends'-- he came through it all without being consumed by bitterness, or forsaking his call to proclaim God's Word... Edward's scholarship is impeccable, and his character Christlike." Tom Warner, ID

Hell and Mr. Fudge is a brilliant little film, smartly directed, that tackles an issue facing every person of faith. I can't think of a topic that has more at stake. Hell and Mr. Fudge brings you into the eye of the storm. The writing is evocative. The acting is first rate and the impact is profound." Martin Doblmeier, President, Journey Films

“Hell and Mr. Fudge tells us something, and in a compelling way, about both hell and Edward Fudge. But it also vividly depicts the dark fire of stubborn self-righteousness in the face of even good news, as well as the bright strength of loyal friends and family." John Stackhouse, Professor of Theology, Regent College

"Hell and Mr. Fudge is a riveting piece of cinema.” Christian Film Guide

"Itʼs a heart-warming tale about standing up for your beliefs in the face of ardent opposition...” 303 Magazine

"Hell and Mr. Fudge debunks a common biblical misconception in a way that entertains while it enlightens – a novel way to reach minds and, more important, hearts.”

 

luni, 3 octombrie 2016

Martorii lui Iehova, Cercetatorii Bibliei?: Scrisoare deschisa de dezasociere : O Martora a lu...

Dragi interesaţi,
Mai jos sunt nişte informaţii despre fraţii Roy D. Goodrich şi Jesse Hemery, doi fraţi proeminenţi, înţelepţi şi curajoşi dintre Martorii lui Iehova. 
Iată câteva date despre aceşti fraţi. 
"Înapoi la Calea Biblică" a fost numele unei reviste produse între 1952 și 1977 de către Roy D. Goodrich (15 octombrie 1886 - decembrie 1976), un misionar al Martorilor lui Iehova şi apropiat al preşedintelui JF Rutherford. A avut sediul în Fort Lauderdale, Florida, SUA şi a avut în jud de 3000 de abonaţi.
Goodrich a devenit Student al Bibliei în anul 1919, apoi Martor al lui Iehova, când Rutherford a preluat controlul, sfătuindu-l pe acesta să se opună pseudo-ştiinţelor, intoduse de unii dintre Martori. A fost excomunicat împreună cu soţia sa, Maud, in 1944, la 2 ani după moartea lui Rutherford, pe timpul preşedintelui Nathan Knorr. El fusese excomunicat de Martorii lui Iehova pentru că nu era de acord cu punctul lor de vedere despre importanţa lui Charles Taze Russell, respingând interpretarea acestora despre el, precum și doctrina despre 1914. Deasemenea, a corectat punctul de vedere greşit al lui CT Russell despre preţul de răscumpărare, argumentând, că vor beneficia de el, doar cei ce vor crede. El şi alţii care credeau la fel, au fost daţi afarăşi şi fizic, cu tot cu bagaje, de la un congres al Martorilor.
Cele mai importante lucrări scrise de Goodrich sunt: Înapoi la Calea Biblică (Un Jurnal al Credinței Non-Sectariene, Iubirii și Reformaţiunii), 1961) şi Demonismul şi Turnul De Veghere, Fort Lauderdale, FL.: The Bible Way Publications, 1969, SUA. Ambele cărţi se pot găsi pe Amazon. https://www.amazon.com/s?i=stripbooks&rh=p_27%3ARoy+D.+Goodrich&s=relevancerank&text=Roy+D.+Goodrich&ref=dp_byline_sr_book_1


Jesse Hemery a fost unul dintre cei mai respectați Studenţi ai Bibliei/Martorii Lui Iehova din generaţia sa. S-a născut în 1864 și a murit în 1963 în vârstă de nouăzeci și nouă de ani. Timp de mulți ani a slujit în Londra, Anglia, fiind primul președinte al Asociației Internaţionale Studenții Bibliei din UK. El a fost în funcția de vicepreședinte al IBSA, o poziție pe care a avut-o până în 1946 de la numirea sa de către pastorul Russell în 1901. In timpul celui de al doilea război mondial a fost închis refuzând înrolarea în armata UK. A fost excomunicat de NH Knorr în 1951, din pricina reformelor propuse de acesta. Deși a acceptat o mare parte din interpretările lui Russell, a respins doctrina despre 1914, crezând că Apocalipsa urma să fie îndeplinită în viitor, scriind câteva cărţi, despre Apocalipsa și alte cărți profetice. Roy D. Goodrich şi Jesse Hemery s-au cunoscut şi au avut o poziţie comuna respingând doctrina despre 1914, respectiv au împărtăsit ambii soarta excomunicarii pentru susţinerea adevărului în mod public. Cei care nu au făcut-o în mod public, deşi nu au crezut în doctrina despre 1914 au fost toleraţi şi chiar au ajuns în poziţii înalte în Corpul De Guvernare, după cum citim în cartea lui Raymond Franz, Criza Conştiinţei, apărută şi în limba română. Spre sfârşitul vieţii lui JF Rutherford, opinia oficială a Martorilor lui Iehova era că al doilea război mondial va fi câştigat de Germania şi aliaţii lor, care va culmina cu o mare persecuţie din partea acestora şi apoi va veni Armaghedonul. Având în vedere aceste perspective sumbre, preşedintele de atunci al Martorilor lui Iehova, îndemna tineretul să nu se căsătorească, iar cuplurile să nu facă copii, până după Armaghedon. După prăbuşirea acestei ipoteze, s-a căutat o soluţie pentru situaţia delicată în care se aflau. Au ieşit la rampă trei orientări: unii susţineau ca doctrina despre 1914 să fie abandonată şi să se accepte că evenimentele descrise în cartea Apocalipsa sunt încă în faţa lor, recunoscând că au greşit (Roy D. Goodrich - Jesse Hemery), alţii, deşi nu mai credeau în 1914, se fereau de o astfel de recunoaştere, crezând că efectul va fi unul demoralizator şi demobilizator, iar alţii au pedalat pe ideea că doctrina despre 1914 este corectă, dând vina pe greşelile de interpretare a cronologiei, propunând o corecţie asupra cronologiei, care să crească moralul şi mobilizarea membrilor. 

Așa s-a ajuns la legarea anului 1975 (data la care trebuia să înceapă Armaghedonul) de doctrina despre 1914. Cum era de aşteptat, toate aşteptările despe 1975 au fost zadarnice şi foarte mulţi membrii au sancţionat liderii cultului Martorilor prin plecarea lor.

Martorii lui Iehova, Cercetatorii Bibliei?: Scrisoare deschisa de dezasociere : O Martora a lu...: RENUNŢARE LA CALITATEA DE MEMBRU AL ORGANIZAŢIEI RELIGIOASE MARTORII LUI IEHOVA   Motto : “Să nu-ţi fie teamă să-ţi analizezi convingeri...

duminică, 31 iulie 2016

Un amanunt important despre sarbatorile evreiesti

Nu stiu ce au inteles unii din ce am scris despre calendarul ebraic din atichitate (cel avut de Moise), am impresia ca unii nu se straduie a intelege sau din reavointa nu vreau sa inteleaga ce am scris... Hai sa fim seriosi... Da, sambata este ziua a saptea, sabatul saptamanal, conform calendarului biblic antic; insa toate zilele de sarbatoare la evrei sunt sabate, adica nu se lucreaza in ele, sunt zile de repaus. Sabat inseamna repaus. Si deoarece nici in ziua a saptea si nici in ziua unei sarbatori nu se lucreaza, ambele tipuri de zile sunt numite sabate, adica repaus. Deci in saptamana patimilor au fost doua sabate: unul de sarbatoare (joi) si un sabat saptamanal (sambata). 

"Nu se celebrează nicio sărbătoare fără să se facă ardere de tot şi fără ca toţi să se abţină de la orice muncă; în toate zilele festive, legea prevede deopotrivă şi aducerea jertfelor şi încetarea lucrului, după prinos urmând ospeţele." Citat din Antichitatile Iudaice, scrisa de Iosef Favius din secolul I, evreu din neam de preoti.

A se vedea si urmatoarea explicatie:

"O comparare atentă a două pasaje din Biblie ne confirmă faptul că au fost două sabate în acea săptămînă cu o zi de lucru între ele. Evanghelistul Marcu spune: Marcu 16:1 După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus”. Iar pasajul din Luca confirmă al doilea Sabat: Luca 23:55-56 “Femeile, cari veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormîntul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s’au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s’au odihnit, după Lege”.
Ca să pregătești mirodeniile, este nevoie mai întîi să le cumperi. Femeile, după ce a trecut ziua cea mare de Sabat au cumpărat mai întîi miresme, le-au pregătit, iar în ziua următoare care era Sabatul săptămânal s-au odihnit după Lege. Schema ar fi următoarea:
SABAT ANUAL – CUMPARARE MIRODENII- PREGĂTIRE- ODIHNA PENTRU SABATUL SAPTAMINAL
Explicaţia că Isus a fost îngropat vineri nu aduce decît confuzie, pe cînd faptul că Isus a fost îngropat miercuri aduce o armonizare perfectă cu ceea ce spune Scriptura."

În ce zi a fost îngropat Isus vineri sau miercuri? Partea I



În ce zi a fost îngropat Isus vineri sau miercuri? Partea II

 https://sarivan.wordpress.com/2009/08/02/a-fost-isus-ingropat-vineri-sau-miercuri-partea-ii/

 




Un amanunt important despre sarbatori, din Antichitatile Iudaice, scrisa de Iosef Favius din secolul I, evreu din neam de preoti

Nu stiu ce au inteles unii din ce am scris despre calendarul ebraic din atichitate (cel avut de Moise), am impresia ca unii nu se straduie sa inteleaga sau din reavointa nu vreau sa inteleaga ce am scris... Hai sa fim seriosi... Da, sambata este ziua a saptea, sabatul saptamanal, conform calendarului biblic antic; insa toate zilele de sarbatoare la evrei sunt sabate, adica nu se lucreaza in ele, sunt zile de repaus. Sabat inseamna repaus. Si deoarece nici in ziua a saptea si nici in ziua unei sarbatori nu se lucreaza, ambele tipuri de zile sunt numite sabate, adica repaus. Deci in saptamana patimilor au fost doua sabate: unul de sarbatoare (joi) si un sabat saptamanal (sambata). 

"Nu se celebrează nicio sărbătoare fără să se facă ardere de tot şi fără ca toţi să se abţină de la orice muncă; în toate zilele festive, legea prevede deopotrivă şi aducerea jertfelor şi încetarea lucrului, după prinos urmând ospeţele." Citat din Antichitatile Iudaice, scrisa de Iosef Favius din secolul I, evreu din neam de preoti.

duminică, 28 februarie 2016

Cand este 1 nisan?

Ca sa putem calcula corect 14 nisan trebuie mai intai sa calculam corect 1 nisan.

Data pastilor (ziua mortii Domnului Isus, 14 nisan) Conform cu evreul Iosif Flaviu, din neam de preoti, din secolul I, dupa calendarul ebraic antic (nu cel actual, care este diferit), luna nisan este intotdeauna atunci, cand soarele este in constelatia Berbec, asadar intre 21 martie - 20 aprilie ("Berbec" este constelaţia Aries (Josephus, Antichitati Iudaice. Volumul 3. Capitolul 10, paragraful 5.)). De aici calculul este simplu, 14 nisan este in data de 4 aprilie, in fiecare an, pentru data in care a murit Mantuitorul, iar 17 nisan, adica 7 aprilie este ziua in care a inviat.
Ce ascunde versiunea Cornilescu?
Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Intr-o sambata, a doua dupa Pasti, Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau.

În Luca 6:1 apare un termen tehnic, „al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu il contin, dat fiind ca copistii neantelegand fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a saptea, in care toate calatoriile erau interzise, ci un sabat de sarbatoare, mentionat in Levitic capitolul 23. Mentiunea aceasta este importanta, pentru a se vedea ca intr-o saptamana anume, pot fi doua sabate, unul de sarbatoare si unul de ziua a saptea. Neantelegand sau nestiind Legea lui Moise, unii dintre copiatorii manuscriselor, au simplificat lucrurile, crezand ca este vorba de unul si acelasi sabat. De aici s-a nascut traditia gresita si foarte paguboasa - mai ales in zilele noastre cand infloreste ateismul - ca sabatul de inaintea mortii Domnului Isus era un sabat de ziua a saptea. Ateistii si celelalte credinte necrestine pot profita (si profita) de pe urma acestei traditii nebiblice si contrare Bibliei, argumentand ca Biblia se contrazice si ca Domnul Isus n-a fost un profet adevarat, neamplinindu-se cu fidelitate cele trei nopti si trei zile in care el trebuia sa stea in mormant.
"Şi a fost că, în al doilea prim sabat, El trecea prin semănături; şi ucenicii Săi smulgeau spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile."
Iata si traducerile care redau "al doilea prim sabat":

Douay-Rheims Bible
AND it came to pass on the second first sabbath, that as he went through the corn fields, his disciples plucked the ears, and did eat, rubbing them in their hands.
Darby Bible Translation
And it came to pass on [the] second-first sabbath, that he went through cornfields, and his disciples were plucking the ears and eating [them], rubbing [them] in their hands.
Weymouth New Testament
Now on the second-first Sabbath while He was passing through the wheatfields, His disciples were plucking the ears and rubbing them with their hands to eat the grain.

Young's Literal Translation
And it came to pass, on the second-first sabbath, as he is going through the corn fields, that his disciples were plucking the ears, and were eating, rubbing with the hands,
 


Iosephus Flavius n-a scris ca 14 nisan a fost calculat de la luna noua, va rog sa observati ca in redarea englezeasca nu apare termenul de "DUPA "crai-nou (luna noua)", aici se vorbeste pur si simplu de a 14-a zi a lunii:
BOOK III. Containing The Interval Of Two Years.—From The Exodus Out Of Egypt, To The Rejection Of That Generation.
CHAPTER 10. Concerning The Festivals; And How Each Day Of Such Festival Is To Be Observed.
5. In the month of Xanthicus, which is by us called Nisan, and is the beginning of our year, on the fourteenth day of the lunar month, when the sun is in Aries, [for in this month it was that we were delivered from bondage under the Egyptians,] the law ordained that we should every year slay that sacrifice which I before told you we slew when we came out of Egypt, and which was called the Passover; and so we do celebrate this passover in companies, leaving nothing of what we sacrifice till the day following. The feast of unleavened bread succeeds that of the passover, and falls on the fifteenth day of the month, and continues seven days, wherein they feed on unleavened bread; on every one of which days two bulls are killed, and one ram, and seven lambs. Now these lambs are entirely burnt, besides the kid of the goats which is added to all the rest, for sins; for it is intended as a feast for the priest on every one of those days. But on the second day of unleavened bread, which is the sixteenth day of the month, they first partake of the fruits of the earth, for before that day they do not touch them. And while they suppose it proper to honor God, from whom they obtain this plentiful provision, in the first place, they offer the first-fruits of their barley, and that in the manner following: They take a handful of the ears, and dry them, then beat them small, and purge the barley from the bran; they then bring one tenth deal to the altar, to God; and, casting one handful of it upon the fire, they leave the rest for the use of the priest. And after this it is that they may publicly or privately reap their harvest. They also at this participation of the first-fruits of the earth, sacrifice a lamb, as a burnt-offering to God.

1. When the Hebrews had obtained such a wonderful deliverance, the country was a great trouble to them, for it was entirely a desert, and without sustenance for them; and also had exceeding little water, so that it not only was not at all sufficient for the men, but not enough to feed any of the cat…
gutenberg.org
A se vedea articolul:

"Era INCA intuneric" ... Adica, unde-i ziua a treia de inaintea inviereii Domnului Isus?

vineri, 26 februarie 2016

De ce sa folosim cuvantul Dumnezeu?

Un cuvant de invatatura sanatoasa impotriva unei invataturi diletante care circula pe internet, fara nici o radacina in manuscrisele si citatele din antichitate.
Sunt de acord ca numele lui Dumnezeu este Iehowah, nu Dumnezeu sau Elohim. Dumnezeu in romana si Elohim in ebraica este un titlu al Creatorului. Nu sunt de acord cu fraza "mai ales ca titlul zeu este un titlu din paganism" si ca de aceea nu ar trebui folosit. E o parere gresita ce circula pe internet. Cuvantul "zeu" (un derivat al lui Deiwos - Deos - in vlaha veche Dzeu) a venit in existenta atunci cand Dumnezeu a incurcat limbile la Babel. Deci autorul cuvantului zeu este chiar Dumnezeu. Atunci inca nu era paganism. Abia mai apoi a aparut paganismul. Nu exista nici o marturie, nici macar una, nici macar un singur manuscris sau citat, ca primii crestini ar fi renuntat la cuvantul Theos, pentru a folosi ebraicul Elohim. DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, s. m. și f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc. – Din fr. dilettante. 
Deci intrebare este gresita: Se pot folosi cuvintele "Dumnezeu" si "dumnezeire", daca ele au fost preluate din paganism?

Unii intreaba daca anumite cuvinte - cum ar fi: Dumnezeu, Dumnezeire, dumnezeiesc, religie - care dupa opinia lor au fost preluate de la politeisti, mai pot fi folosite de catre crestinii monoteisti?
Intrebarea lor este gresita din start, deoarece aceste cuvinte nu provin din "politeism", ci din limbile noi generate de Dumnezeu la Turnul Babel. Politeismul a venit in existenta in mod progresiv, dupa incurcarea limbi triburilor de atunci, care erau trei la numar, tribul lui Iafet, tribul lui Sem si tribul lui Ham. La inceput, toate aceste trei triburi aveau o limba comuna, limba data in Eden. Deci prima data au fost generate limbile si apoi politeismul.
Geneza 11:
7 Haidem să ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, pentru ca ei să nu-şi mai înţeleagă limba unul altuia.
Astfel a venit in existenta limba hamita, limba iafetita si limba semita, iar prin evolutia acestor limbi s-au produs dialecte ce au evoluat in directii diferite.
A facut Dumnezeu ceva rau, prin faptul ca a incurcat (scindat) limba unitara? In nici un caz.
Iata un exemplu concludent: In iafetita veche (indo-europeana veche), lui Dumnezeu i se spunea "Gudan" (de aici provine cuvantul englezesc "God"si cel german "Gott") si insemna aproximativ "Cel chemat". Iafetitii, fiind fii lui Iafet si nepotii lui Noe, nu au fost pagani dintotdeauna, ci au devenit ulterior. Ei stiau din relatarea lui Noe si Iafet ca exista un Creator, care poate fi chemat, si de aceea i-au dat aceasta denumire. Ulterior, cand au cazut in paganism (politeism) au adaugat zei noi langa "Gudan" si i-au numit tot "gudan". Este acest cuvant "gudan" gresit prin faptul ca ar exprima ceva neadevarat sau nepoliticos? Nici vorba, daca el este intrebuintat corect, aplicandu-se doar Creatorului. Asadar cuvantul "God" sau "Gott" (Cel chemat) poate fi folosit, fara nici o problema, daca este aplicat Creatorului.
Pe langa popoarele germanice, o alta ramura a iafetitilor au fost iavanitii (Geneza 10:2), din care provin grecii si latinii. Iavanitii il numeau pe Creator "Deiwos", iar din aceasta forma arhaica provine cuvantul grecesc "Theos" si cel latin "Deus".
Ce insemna "Deiwos" in iavanita veche? Insemna aproximativ "Cel Ceresc". Este ceva gresit sau nepoliticos in aceasta denumire? Nici vorba, daca se aplica Creatorului. Deci poate fi aplicat Creatorului.

Un alt dialect iafetit a fost sanscrita. Sanscritii numeau pe Creator atat de frumos: Djaus-pitar! Adica "Tatal Cel Ceresc"!

Si in final, am ajuns la limba romana. Cuvantul "Dumnezeu", provine din limba latina, latinii fiind si ei urmasii lui Iafet, care dupa ce au pierdut razboiul din Troia, au fost nevoiti sa emigreze departe de fata cuceritorilor greci (dealtfel neamuri inrudite cu ei). Daca ne uitam mai cu bagare de seama, cuvantul "Dumnezeu" nu inseamna "Domnul Dumnezeilor", fiindca nu vedem un sufix de plural, ci mai degraba vedem in aceasta constructie doua forme de singular "Dumne + Zeu", insemnand "Domn Zeu", iar daca transpunem in terminologia din antichitate, in latina veche, el inseamna "Domn Cel Ceresc". Este ceva rau sau nepoliticos in a te adresa Creatorului cu acest apelativ? Nici vorba! Este ceva sublim!

Alte lamuriri:
La Fapte 17:29 avem cuvantul grec "theion" iar la Romani 1:20 este cuvantul grec "theiotes". In greaca pentru cuvantul "dumnezeu" avem "theos". Radacina este comuna la toate trei cuvintele "Θε" diferenta fiind in sufixe, care schimba sensul, de aceea "theion" este adjectiv iar "theiotes" este substantiv. Traducerile englezesti difera intre ele, cele vechi redand "godhead" iar cele noi "divine", in maghiara este "istensege". Un cuvant inrudit este in 2Petru 1:3,4 (theias). Tot ce are Dumnezeu este 'dumneze-iesc', la fel cum tot ce are un om este "ome-nesc".
Dumnezeu isi propune sa ridice pe cei alesi si credinciosi la starea (firea) pe care o are el (2Petru 1:3,4). Eu cred ca toate aceste cuvinte (theio-n, theio-tes, thei-as) sunt in legatura cu firea dumnezeiasca. Una dintre multele insusiri ale acestei firi dumnezeiesti este sfintirea, care ni se cere si noua, "fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu" Evrei 12:14. 
Şhalom şi binecuvântări!
http://bibliaantica.blogspot.ro/2015/02/o-intrebare-gresita-se-pot-folosi.html