În numele iubirii de Dumnezeu și de semeni susțineți o asemenea învățătură?

Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? ... Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare?...  (Iov.13:7,9)

Flagelul numit ”variolă” (de la Wikipedia)

”Variola a fost o boală contagioasă, fiind provocată de virusul variolei, un virus din genul Orthopovirus. Variola a fost una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii, omorând și desfigurând un număr imens de oameni de-a lungul secolelor; numai în secolul al XX-lea au murit de variolă între 300 și 500 de milioane de oameni. Numai în 1967 s-au îmbolnăvit de variolă circa 15 milioane de oameni și au căzut victime acestei boli două milioane. În același an Organizația Mondială a Sănătății a desfășurat o campanie intensă de vaccinare și de informare a opiniei publice cu privire la această boală. În 1977, variola a fost total eradicată; de atunci nu s-a mai semnalat nici un caz. Variola este singura afecțiune contagioasă ai cărei germeni au fost total eliminați din mediul natural.

Date generale

Variola se localizează în vasele de sânge mici de piele, în gură și gât. În piele, rezultatul este o erupție maculo-papular caracteristică, urmată de bășicuțe umplute cu lichid. Variola majoră, o boală mult mai gravă, are o rată de mortalitate globală de 30-35%. Variola minoră provoacă o formă mai ușoară de boală, care ucide aproximativ 1% din victimele sale. Complicații pe termen lung, datorită infectării cu variola majoră, includ cicatrici caracteristice, de obicei pe față care apar la 65-85% din supraviețuitori. Orbirea e rezultatul unor ulcerații corneene și cicatrici, iar deformațiile la nivelul membrelor din cauza artritei și osteomielitei sunt complicații mai puțin frecvente, observate la aproximativ 2-5% din cazuri.”

Variolizarea a deschis drumul spre vaccinare 

”Variolizarea a fost o metodă de imunizare în variolă, folosită în trecut, constând în inocularea persoanelor susceptibile cu material prelevat din pustulele sau crustele bolnavilor de variolă, spre a provoca o formă benignă, care să preîntâmpine o formă mai gravă de variolă. Variolizarea nu mai este utilizată în prezent. A fost înlocuită de vaccinul împotriva variolii, o alternativă mai sigură. Aceasta, la rândul ei, a condus la dezvoltarea multor vaccinuri disponibile acum împotriva altor boli.” (de la Wikipedia)

În lumea anglo-americană s-a dat o mare luptă împotriva imunizării timpurii făcute prin auto-infectare (numită și variolizare, care se practica de milenii), așa că chiar și familia regală din Londra, o făcea pe ascuns. Acest procedeu în cele din urmă a fost interzis, din cauza unor riscuri, ca de exemplu contactarea sifilisului și a altor boli, odată ce au apărut vaccinurile moderne. Unii au contestat pe mai departe procedura modernă a vaccinării, din cauza unor riscuri posibile și aici s-au încadrat și cei din cultul Martorii lui Iehova, mult timp, adăugând între timp și interdicția de a accepta transplante de organe și transfuzii de sânge.

Ulterior vaccinarea și transplantele de organe au fost permise, dar s-a menținut interdicția acceptării transfuziilor de sânge. Totuși, de-a lungul timpului au existat și martori care o considerau o problema de conștiinta și nu un act de apostazie, de aceea o făceau pe ascuns.

Este adevarat ca în legea lui Moise precum si în recomandarea apostolilor catre crestinii dintre neamuri, se prevede abtinerea de la mâncarea hoiturilor si a sângelui (Fapte 15:20). Dar ce este mancarea de sange? Inseamna consumul efectiv al sangelui, luarea lui in gura, mestecarea si inghitirea lui. 

Problema este daca transfuziile de sange pot fi numite mancare de sange sau nu, deoarece nu sunt consumate ca mancare și prin urmare nu au rol de aliment... Transfuzia de sange nu poate fi "mancare de sange", deoarece sangele este un organ al trupului, singurul organ lichid si daca donam o parte din el, respectivul nu il mananca ci il accepta ca inlocuitor al propriului sange pierdut.

Cum ar privi în zilele noastre aceasta problematica Tatal ceresc si Fiul sau, Domnul nostru Isus Christos? 
Putem întelege modul lui de a gândi, daca cercetam un caz similar. Ca o comparatie, avem un precedent exceptiv medical într-un alt caz al legislatiei Mozaice, la legea sabatului. În cazul sabatului se prevedea abtinerea de la orice lucrare (Exod 20:10). În baza acestei interdictii, corifeii legii lui Moise de pe timpul lui Isus Domnul, au interzis lucrarile medicale, dar Domnul Isus nu le-a interzis, ci facând o exceptie, le-a scos de sub jurisdictia legii sabatului (Marcu 3:1-6), considerându-le "o faptă bună". 
Tot asa, abtinerea de la mâncarea sângelui poate fi o interdictie gastronomica, de a nu consuma sângele în alimentatia zilnica, dar sa nu fie o interdictie medicala, în cazul transfuziilor de sânge. Asadar cazul transfuziilor de sânge si a vaccinurilor din sânge pot fi numite ca "fapte bune" si nicidecum o mancare ordinara, dacă lucrările medicale și de altă natură urgentă, erau exceptate de sub Legea lui Dumnezeu. Daca nu exista o alta cale de mentinere a vietii unui om si se iau toate masurile de rigoare care se impun, pentru a preveni infectarea pacientului, se pot folosi. 

Metodele cele mai bune
Cea mai buna cale de a preveni infectarea pacientilor prin sângele transfuzat, este recoltarea de sânge transfuzabil cu câteva săptămâni înainte de operație si colectarea sângelui pierdut în timpul operatiei si repunerea în circuitul sangvin.

Precedente
Alte doua precedente în favoarea acceptarii transfuziilor de sânge si a vaccinurilor rezultate din sânge (vaccinul împotriva turbarii si antivenin) sunt:
1. transplantele de organe 
2. mâncarea efectiva de sânge, prin consumarea de carne, deoarece chiar si cu o sangerare "coser" sangele mai ramane in carne (de aceea carnea este rosie), cu cat e sangele mai putin ramas, cu atat carnea e "mai alba"; deci orice am face, sange tot mancam, in proportii mai mici

Martorii Lui Iehova si interdictiile medicale 

Inițial, liderii din Cultul Martorii Lui Iehova au interzis vaccinarea și transplantul de organe, dar după câteva decenii le-au permis, după ce au constatat că nu au nici o legătură cu porunca de a nu mânca sânge. Totuși, ei au omis să constate că nici un organ al trupului uman nu se poate transplanta fără sânge în el, așa că la un transplant de organ străin primit se primește și "sânge străin". 

Interzicând transplantele de organe un anume timp, între 1967 si 1980, ca mai apoi sa le permită, dar interzicând transfuziile de sânge în continuare, fruntasii "Martorilor" au urmat o interpretare inconsecventa, impartiala si nedreapta în baza unui pasaj Biblic din Fapte 15:20, dând nastere unei mari segregari si discriminari religioase, deoarece si sângele este un organ.
In cazul transplantelor de organe, nici un transplant nu ar fi viabil daca s-ar lasa ca un organ donat sa fie scurs de sânge într-o proportie care sa permita coagularea vaselor sanguine (cu cat sangele ramas este mai putin cu atat se coaguleaza mai repede), prin urmare orice organ donat contine si sânge în vasele sanguine, si de fapt cei care refuza transfuziile si vaccinurile de sânge, dar accepta transplante de organe, accepta si sânge strain odata cu organul stain. 

Notati bine! E o inconsecvență nedreaptă!
Nu avem nimic cu acei frati care au facut un transplant de organ, sau urmeaza al face, din contra, credem ca si ei, ca acceptarea unui transplant de organ este o problema de constiinta si nu "canibalism", cum a fost catalogat cândva, de revista Turnul De Veghere (englez) din 15-Noiembrie 1967 (acum "Martorii" s-au dezis de acest termen, fara insa sa-si ceara scuze public, pentru aceste afirmatii facute publice). Dar, din considerentele aratate mai sus, este o mare nedreptate, segregare si discriminare sa se spuna ca cei care accepta transplantele de organe, nu încalca cu nimic porunca lui Dumnezeu, dar cei care accepta transfuziile de sânge, ori vaccinurile din sânge, aceia încalca legea lui Dumnezeu si trebuie priviti ca apostati si ca pacatosi.

Cum este permis sa se faca o astfel de nedreptate, segregare si discriminare între doua grupuri de bolnavi de aceeasi credinta?

Înghițând cămila și strecurând țântarul
În cazul consumatorilor de carne, un animal de 100 kg (exemplu porcul), are circa 7 l de sânge, care este transportat pretutindeni în masa de carne prin artere si vene (vizibile si invizibile cu ochiul). 
Autoritatile veterinare sustin ca datorita marii puteri de coagulare a sângelui, chiar si la cea mai reusita sacrificare, sângele nu se scurge total din animalul sacrificat, ci ramâne în carnea animalului în proportie de circa 30%, dând o culoare roz rosiatic carnii, deci o sângerare perfecta, "coser" nu exista si oricum s-ar stradui cineva care manânca carne sa nu manânce sânge, tot ar mânca sânge. 
Astfel într-o viata de om, un om care ar mânca chiar moderat carne, ar mânca împreuna cu carnea o cantitate însemnata de sânge, si aceasta cantitate ar fi cu mult mai mare fata de acel vaccin minuscul primit de cineva împotriva turbarii sau împotriva muscaturii unui sarpe si poate si mai mare ca primirea unei transfuzii moderate. 
Iata ce inconsecventa este interzicerea medicamentatiei sangvine! Oare asa doreste IEHOWAH Dumnezeu sa îi interpretam poruncile? Oare asa le-ar fi interpretat, fiul sau, Domnul nostru YEȘHUA MESIA (Isus Christos)?
Desigur, si pentru noi este o mare onoare de a asculta de poruncile Creatorului nostru, ca de exemplu abtinerea de a nu mânca sânge si nu vom mânca sânge daca Dumnezeu o cere. Nu vom mânca nici sânge, nici carne nesângerată, nici carne de la animalele sugrumate, ale căror sânge nu s-a scurs.
Dar urmând exemplul Fiului lui Dumnezeu, si din considerentele aratate mai sus, transfuziile de sânge si vaccinurile din sânge ar trebui privite ca o problema medicala, si nu ca mâncare de sânge, ce nu pot fi puse sub jurisdictia abtinerii de a mânca sânge. Acceptarea acestor doua proceduri medicale este o problema de constiinta a fiecarui credincios, care alaturi de transfuziile nesangvine si transplantele de organe pot contribui la mentinerea sanatatii si a vietii pacientilor. 

O ofensă la adresa lui Dumnezeu

Orice învățătură care nu vine de la Dumnezeu, vine de la Cel Rău și este o ofensă la adresa Creatorului sfânt.

În baza acestor dovezi concludente, trebuie să ne poziționăm împotriva unei asemenea interpretări inconsecvente si nedrepte a pasajului biblic din Fapte 15:20, indiferent de la ce ierarhie religioasă sau cultică vine. 

Dreptul, bunul și iubitorul nostru Dumnezeu și Tată să dea tuturor celor care acută sincer, o înțelegere corectă a voii sale sfinte, spre slava Sa și spre mângâierea si bucuria celor afectati si întristati de aceste nedreptati si spre sanatatea fizica si mentala a tuturor.

Vor putea fi reformați "Martorii Lui Iehova" în ce privește politica lor cu privire la sânge?

Poate fi o transfuzie de sânge ”mâncare de sânge”, dacă sângele nu intră în stomac și nu are rolul de aliment?

”Numai carne cu sufletul în sânge, să nu mâncați.” Geneza 9:4

În cartea Istoria Bisericii, de Eusebiu de Cesareea, există un pasaj care arată că creștinii din primele secole ale erei creștine nu mâncau sânge, în acord cu cele scrise în Faptele Apostolilor: sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie, lucruri de care, daca va veti pazi, va fi bine de voi. Fiti sanatosi!" (Fapt.15:29)

Deși nu se precizează, interdicția viza în mod clar alimentația, care interzicea consumul de carne de la temple, unde ea era dedicată zeilor, apoi era interzis consumul de sânge ca aliment și consumul din dobitoacele sugrumate.

Transfuziile de sânge nu pot fi considerate mâncare de sânge, pentru că nu intră în stomac și rolul lor nu este acela de a hrăni organismul, ci de a compensa sângele pierdut. Practic este vorba de un transplant lichid, sângele fiind singurul organ lichid al trupului. Deci aici nu sunt de acord cu frații martori sau indiferent cine zice că transfuziile sunt mâncare de sânge. Căci nu sunt. A interzice ceea ce Dumnezeu nu interzice este un păcat.

Ce spun "Martorii" conservatori?

 

„Este greșit faptul de a accepta o transfuzie de sânge?” 

Pe siteul oficial al Martorilor lui Iehova (http://www.watchtower.org acum jw.org), la sectiunea „Sa aratam respect fata de viata si sange”, este comunicata politica oficiala a acestei grupari religioase:

„Si sangele este sacru in ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu spune ca sufletul sau viata, este in sange. Prin urmare, este gresit sa mancam sange. (...) Este gresit faptul de a accepta o transfuzie de singe? Sa ne amintim ca Iehova ne cere sa ne abtinem de la sange. Aceasta inseamna ca nu trebuie sa introducem pe absolut nici o cale in organismul nostru singe de la alte persoane sau chiar propriul nostru singe care a fost depozitat (Faptele 21:25). Astfel, adevaratii crestini nu vor accepta o transfuzie de sange. Ei vor accepta alte tipuri de medicatii, cum ar fi transfuzarea unor produse care nu contin sange. Ei vor sa traiasca, insa nu vor incerca sa-si salveze viata incalcind legile lui Dumnezeu. — Matei 16:25”. 

Cine sunt si ce vor "reformistii"? 

Potrivit site-ului oficial al grupului http://www.ajwrb.org, ei si-au dedicat voluntar timpul si energia in efortul de a pune capat unei politici tragice si gresit indreptate, care a dus la pierderea a mii de vieti, multe dintre ele ale copiilor. Scopul acestui grup este de a educa „Martorii”, familiile, prietenii acestora si pe cei care ii ingrijesc in legatura cu aspectele „irationale” ale politicii oficiale a „Turnului de veghe” asupra folosirii sangelui si a produselor derivate din sange.


"Martorii lui Iehova asociati pentru Reforma asupra Sangelui (acum Avocati pentru Reforma asupra Sangelui a Martorilor lui Iehova) si acest site web (AJWRB.org) au fost stabilite în 1997 ca opera unui batran (prezbiter) disident dintre Martorilor lui Iehova, care a fost profund tulburat de politica de la Societatea Turnului de Veghere asupra utilizarii de sânge și produse din sânge și de dezinteresul lui Daniel Sydlik (de la Turnul De Veghere, membru in organismul de conducere) dezinteresat complet în chiar a discuta problema. Original, site-ul a fost numit "O nouă lumină asupra sangelui."

Răspuns: Dacă în prezent liderii cultului Martorilor sunt prea orgolioși pentru a sta la masa unui dialog echidistant, nu vor înțelege situația penibilă în care sunt, forțând asupra membrilor din cult ceea ce Biblia nu spune. De aceea, pare greu de crezut ca Martorii Lui Iehova per ansamblu își vor schimba punctul de vedere în ce privește transfuziile sanguine. Dar orice suflet dintre ei care e câștigat de partea adevărului, a meritat efortul depus pentru ai conștientiza. 

Un mesaj biblic pentru cei care doresc sa "il corecteze" pe Dumnezeu

Nu o spun eu, o spune Dumnezeu, care le știe pe toate "Sufletul care păcătuieste, acela va muri" Ezechiel 18:4,20. 

Problema aceasta mulți nu doresc să o priceapă, măcar că este atât de simplă, OMUL ESTE (UN) "SUFLET". Păi stai un pic, vor spune unii care doresc să îl "corecteze" pe Dumnezeu, omul nu este un suflet, din moment ce are un suflet. 

Tocmai aici e aici. Omul a fost numit "suflet" deoarece are suflet. Ce logica simplă! Asta nu se învață la bar, la disco, la televizor, pe net sau la o partida de șah, ci în scoala lui Dumnezeu, unde se studiază și se trăiește din Biblie, care conține Cuvâtul lui Dumnezeu (Luca 4:4). 

Deci, repet... Prunul este numit prun căci are prune, mărul este numit măr căci are mere, etc.. Tot astfel, omul este numit suflet, deoarece are suflet. 

Acum putem merge la o problemă mai grea de rezolvat: De ce este muritor sufletul?

Problema ar fi simplă și de data aceasta: Cum să trăiască fără trup? Tu poți gândi fără cap, poți răsufla fără plămâni? Nu, deoarece îți lipșeste cadrul. Asa este și cu sufletul, dragă frate și soră, dragă prietene, dragă pastore, dragă preot, mitropolit și papă. 

Adevărul este întotdeauna simplu și ușor de accesat, dar oamenii îl ascund sub o duzină de închipuiri deformate. O parte anume din om nu ar putea trăi separat, şi să fie conştient, adică trupul nu ar putea trăi fara suflet, dar nici sufletul nu ar putea trăi fără trupul de carne, dacă nu este trupul care să-l menţină în viaţă. Iar unde nu este suflet, nici duh (spirit (putere și intelect)) nu e, de aceea spune atât de clar la Psalmul 146:4 că la moarte omului i se pierd şi planurile, iar în altă parte că morţii nu mai au speranţă în adevarul lui Dumnezeu - Isaia 38:18 (Cornilescu, sau "credinciosia" dupa Biblia cu trimiteri).

Susține Biblia două păreri în legătură cu starea sufletului după moarte?

Unii cred că da. Ei sunt în derivă, neștiind ce să creadă și întreabă, fiind ”intoxicați” de o anumită ”alimentație” gnostică (ezoterică):

”De ce totuși parca Biblia ar susține și moartea sufletului în Vechiul Testament, dar și nemurirea sufletului în Noul Testament? Pentru că, daca suntem sinceri, Biblia din zilele noastre conține ambele păreri. Nu cumva Vechiul Testament este o inspirație inferioară, inspirația omului, pe când Noul Testament este inspirația Divinului?”

Răspunsul biblic este ”Nu”. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, nu de oameni, după cum citim:

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, sa îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, (2Tim.3:16)

Dacă Vechiul Testament ar fi de o inspirație inferioară, omenească, nici nu ar mai fi o ”inspirație”. Poate Dumnezeu să inspire contraziceri?  

Adevărul este că noi nu avem sută la sută textul Bibliei de pe timpul apostolilor. Ceea ce avem sunt versiunile "corectate" ale manuscriselor Bibliei apostolice antice.

Semnele de întrebare sunt clare:

De ce pe alocuri unii au tradus preferential textul biblic? Evident, pentru a manipula pe cititori si ai face sa creada varianta doctrinala sustinuta de traducatori, că sufletul este nemuritor...

Mărturia lui Origen, din secolul III, este copleșitor de sinceră, dar și avertizatoare: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rînduindu-se corectori cu de la ei putere" 
Citind aceasta marturie, se naște o întrebare: Oare acest fapt trist a fost specific doar secolului III sau a precedat acest secol? 
F.C. Kenyon, in cartea sa "The Text of the Greek Bible" (Textul Bibliei Grecesti), p. 241-242 scria: 
"La fiecare prima carte (copiata), a existat un singur text original, care acum este obiectul criticismului de restabilire, caci in primele doua secole, acest text original, grecesc, a disparut sub o sumedenie de variante, facute cu erori, alterate cu buna stinta si cu incercari de a remedia incertitudinile care au fost facute." 

Ce ar trebui să facă acum ”Adunarea (Biserica)” având în vedere aceste mărturii cutremurătoare? În primul rând să o accepte, căci unii și acum spun că totul a fost OK, crezând că Biblia s-a copiat fără greșeli.

De exemplu, am găsit trei citate din secolul II în care textul din Matei 10:28 sună altfel, decât este acum în Bibliile moderne. Acolo nu se spune că ”și nu pot ucide sufletul”, ci ”și după aceea nu mai pot face nimic” (Iustin Martirul, Clement din Alexandria, Tertullian).

Biblia ca etalon al credinței:

Nu se poate trece peste ce este scris.

Dacă Biblia nu este un etalon în toate, nu are sens porunca: ”Să nu treceți peste ce este scris”.

Fraților, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine și la Apolo, ca prin noi însine să învățați să nu treceți peste "ce este scris": și niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt. (1Cor.4:6)

Unii trec peste ce este scris, deoarece altfel nu pot să-și susțină părerile.  Dar dacă ei contrazic Biblia, cum mai pot zice în același timp că este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu? 

Alții nu cred că Biblia este un etalon, deoarece ei cred că se contrazice. Așa că iau din Biblie doar ce le place sau ce le convine.

Eu nu cred că Biblia originală se contrazice, doar dacă a fost falsificată. Și acum, în Bibliile moderne, există multe versete care nu mai corespund cu originalul. De ce am aceasta încredințare, ca textul Bibliei antice a fost falsificat pe alocuri, pentru a se susține nemurirea sufletului si ca este necesara restabilirea textelor alterate?
 
Cei care au o predispoziție spre a citi, cerceta, căuta și medita, se pot documenta, pentru că trăim în era informatică. Totul este la picioarele noastre, în biblioteca internațională numită ”internet”. 
Având în vedere acest lucru, puteți aflat multe. Puteți pune în motorul de căutare orice cuvânt, expresie sau propoziție și vi se va da o listă lungă de citit. Iar cine află lucruri încă ascunse și falsificate în lungul timpului, poate depune mărturie pentru adevăr în slujba lui Dumnezeu. Un om nu poate fi iubitor de Dumnezeu și de oameni, sau pocăit și născut din nou, dacă nu-l interesează adevărul, și numai adevărul, fiindcă adevărul sfințește (Ioan 17:17), iar neadevărul nu poate contribui la dragostea de Dumnezeu, după cum citim:

Iov 13:7. Oare de dragul lui Dumnezeu spuneti voi lucruri strambe si spre apararea Lui croiti minciuni?

8. Voiti sa tineti cu El si sa fiti aparatorii Lui?

9. Si daca ar fi ca sa va cerceteze, ar fi bine de voi, sau vreti sa-L inselati cum inselati un om?

10. Desigur El va va osandi daca in ascuns vreti sa fiti partinitori cu El.

Scriptura, chiar dacă este citită zilnic, nu are nici o valoare dacă este răstălmăcită în scris sau vorbire sau la copierea manuscriselor. Scriptura nu poate fi împlinită prin răstălmăcire. Din studiul Scripturii este de înțeles că în timpul de înainte de revenirea Domnului nostru Isus Christos, adunarea sfinților va fi trezita cu adevărat și hrănita pentru ultima ei misiune (Apocalipsa 12:6). 
Din Studiul Scripturii reiese că până la ”strigarea de la miezul nopții” este o perioadă a adunării (bisericii) în adormire. Cum spunea cineva: Lumea doarme în întuneric și biserica doarme în lumină. Iată de ce la ora actuala nu exista o trezire adevărată în poporul lui Dumnezeu, ci tot poporul lui Dumnezeu este în adormire și captivitate spirituală, așa cum a prevăzut Domnul nostru în pilda Sa, despre cele zece fecioare (Matei 25) și în profeția din Apocalipsa capitolul 18. Cum să treacă 1800 de ani fără să-ți dai seama tu ca biserică catolică că Biblia nu susține nemurirea sufletului, ci prezintă învierea ca singura speranță pentru cei ce mor? Cum să amesteci nemurirea cu învierea?
Ce trebuie să facem ca să ne trezim cu adevărat, atunci când vor suna trâmbițele de avertizare prezise în cartea Apocalipsa, la ziua Domnului? Să ne pregătim temeinic și să luam ulei (untdelemn) în candele, pună se poate, ca să nu umblăm atunci degeaba, să luăm împrumut. Uleiul acesta nu îl vom găsi numai in Scripturile Sfinte originale și nealterate. O întoarcere la textele originale care au fost falsificate va genera o trezire adevărată și statornică în adunarea creștină, dar mai întâi Adunarea poporului lui Dumnezeu trebuie să înceapă cu aprovizionarea uleiului. Asta înseamnă să cerem Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfânt), pentru a ne conduce și ghida. Să nu ne întoarcem la studiul reverențios al Scripturilor, fără o rugăciune sinceră și umilă, pentru iluminare, călăuzire și corectare. Să studiem manuscrisele cele mai vechi, deoarece o trezire adevărată nu se poate face numai cunoscând textul vechi, așa cum a fost la origini. Așadar, după o rugăciune sinceră și umilă, o reformă (reântoarecere, trezire) adevărată trebuie sa înceapă cu începutul: verificarea textelor antice ale Bibliei, peste care ”nu se poate trece”, cum au trecut unii, făcând din credința creștină o nouă babilonie. 

Dacă chiar Dumnezeu spune că sufletul care păcătuiește acela va muri (Ezechiel 18:4,20), și dacă un înger sfânt trimis de El spune că cei ce sunt în țărâna pământului dorm (Daniel 12:2) și dacă Domnul Isus spune că nimeni nu s-a urcat la cer (Ioan 3:13) și dacă apostolul Petru spune că David nu este în cer (Fapte 2:34), atunci nu are cum să fie omul nemuritor cu sufletul. 

Există două cazuri semnificative de falsificare a textului în Noul Testament, care se pot demonta foarte ușor:  

- la Matei 10:28 avem dovezi în citatele vechi din secolul II-III, unde nu există ”și nu pot ucide sufletul”

- la Luca 23:43 virgula trebuie pusă corect, cum există în Codex Vaticanus și Codex Curetonianus

Textele în cauză ar trebui redate astfel:

Matei 10:28 Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar după aceea nu mai pot face nimic; temeți-vă mai degrabă de Acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheenă.

A se compara cu: Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu va temeți de cei ce ucid trupul, și după aceea nu mai pot face nimic. (Luca 12:4)

Luca 23:43. Şi i-a răspuns acestuia: „Amin îţi spun astăzi, tu vei fi cu Mine în paradis“.

A se compara cu: "Nu mă ține", i-a zis Isus, "căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru." (Ioan 20:17)

Un adevăr divin ce nu poate fi ignorat

Domnul Isus a spus: ”veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi." (Ioan 8:32)

Cum? Numai dacă rămânem la Cuvântul Lui: Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: "Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; (Ioan 8:31). 

Ce se întâmplă când nu rămânem la Cuvântul Său? Nu suntem cu adevărat ucenicii Lui.
Fiul divin al lui Dumnezeu, venit din cer de la Dumnezeu Tatăl, Domnul și Mântuitorul nostru Isus Christos, susține ce spune Biblia in Vechiul Testament despre starea morților. Comparația unor versete arata clar acest fapt: 
Geneza 3:19. "In sudoarea fetei tale sa-ti mănânci pâinea, pana te vei întoarce în pământ, caci din el ai fost luat; caci țărână ești si in țărână te vei întoarce." 
Aici, Cuvântul lui Dumnezeu, venit de la Dumnezeu însuși, spune ca omul cand moare se duce in țărâna din care a fost creat. Nu spune ca se duce in cer si nici in nu știu ce lac de foc subteran. Textul sfânt spune de "țărâna pământului" si nu de altceva. Daca dorim sa fim fecioare înțelepte si credincioase, trebuie sa rămânem la terminologia (cuvintele) Bibliei. 
Acest adevăr mai apoi este confirmat in multe locuri din VT, ca de exemplu chiar si de un înger sfânt al lui Dumnezeu: 
Daniel 12:2. "Mulțimea celor cei ce dorm in țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică, și alții pentru ocara si rușine veșnică." 
Aici nu Daniel vorbește, ci chiar un înger sfânt al lui Dumnezeu. Si el folosește aceeași terminologie ca in primul caz arătat. 
Si acum sa vedem, daca Domnul nostru Isus, confirma si el acest adevăr sfânt si divin: 
Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului care este din cer." 
Ioan 5:28. "Nu va mirați de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toți cei din morminte vor auzi glasul Lui 
29. și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viața; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecata." 
Ce se întâmplă dacă nu susținem aceste texte? Păi atunci cum mai putem fi credincioși lui Dumnezeu și Fiului Său?

Cum vom înțelege alte adevăruri care au ca bază de pornire aceste adevăruri sfinte? Pentru a înțelege corect Biblia, acest adevăr si celelalte adevăruri ale Bibliei, despre moarte și starea morților sunt, precum și despre înviere, trebuie neapărat acceptate. Deci, noi nu trebuie să ne temem sa susținem sus și tare ce sta scris cu adevărat si sa demascăm toate falsitățile legate de subiect, precum și așa-zisele interpolări (adaosurile) ale copiștilor, care s-au făcut la textele vechi. 

Cazuri care nu pot fi înțelese corect, numai atunci când aplicăm adevărurile despre starea morților 

Am putea fi întrebați, de exemplu, daca morții nu sunt vii, cum se poate vorbii cu ei, ca in cazul din En-Dor, unde profetul Samuel desi fiind mort a putut fi sculat si adus la discuții?
Aplicând adevărurile despre starea morților, înțelegem că profetul Samuel nu a putut vorbi cu femeia din En Dor, ci acea femeie s-a prefăcut că a vorbit cu profetul respectiv... Așadar l-a mințit pe regele credul, Saul. Nimeni dintre cei necredincioși nu are putere sa facă minuni si nici sa învie morții. Asazisele minuni si invierei din morti facute de necredinciosi sunt de fapt sarlatanii, este iluzionism. Trebuie sa înțelegem ca textul este scris, dar nu este explicat, de aceea nu este înțeles de nimeni, care respinge adevărurile despre starea celor morți... Sa nu uitam ca Dumnezeu a întrerupt orice legătură de comunicare cu Saul. De ce ar fi revenit Dumnezeu asupra deciziei sale de a nu mai comunica cu regele Saul? Si daca ar fi dorit sa comunice, ar fi acceptat sa comunice printr-o femeie care practica ce era interzis? Nu chiar Dumnezeu interzicea mersul la cei ce cheama mortii la discutii (Deuteronom 18:9-14)? Chemarea morților la discuții era interzisa deoarece acest lucru era imposibil si prin urmare era o șarlatanie la mijloc.

Unii care nu cred adevărurile despre starea morților, aduc ca o dovadă a credinței lor, cazul lui Enoh, Moise și a lui Ilie.

De ce nu sunt acum Enoh, Moise si Ilie in paradisul ceresc?
Textul ebraic si grec nu conține nici o aluzie ca ei ar fi fost rapiți de pe pământ în cer, compară si cu Ioan 3:13. Dacă nu crezi în acest verset, nu e de mirare că nu crezi nici în cele despre starea morților.
Biblia arată într-adevăr că Ilie a fost răpit la cer, dar contextul apropiat nu spune în care cer, căci tot Biblia arată că sunt trei ceruri (2Corinteni 12:2). Ilie a fost răpit în văzduh (nu în paradisul ceresc, care este al treilea cer), iar cuvintele "de pe pământ" cu privire la Enoh nu apar în textul grec de la Evrei 11:5, e o găselniță a traducătorilor români. Iar Moise nu este arătat că ar fi fost răpit undeva. Faptul că Moise și Ilie apar pe un munte și vorbesc cu Domnul Isus în Noul Testament, nu este un argument pentru nemurirea sufletelor, deoarece acest eveniment este arătat ca o vedenie despre VIITOR, când Moise și Ilie, se vor întâlni cu Domnul Isus LA ÎNVIERE. Vedenia aceasta este la fel ca cele din Cartea Apocalipsa. Toate sunt despre viitor.

Așadar nu aveți cum să pricepeți Biblia corect, dacă nu credeți în adevărurile despre starea morților.

Să punem lucrurile în ordine biblică despre duh și suflet, moarte și viață în mintea noastră

Exista o traditie omeneasca, conform careia cuvintele "duh" si "suflet" au acelasi inteles, prin urmare se pot folosi la alegere, dupa preferinta si gustul fiecaruia. 

De exemplu în anumite Biblii vechi dar și noi din limba maghiară Duhul Sfânt a fost redat Sufletul Sfânt. Câtă ignoranță.

Biblia arata ca "duhul" si "sufletul", desi au anumite insusiri comune, totusi, sunt doua lucruri total diferite: 
"Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El Insusi pe deplin: si duhul vostru (in greaca: "umon to pneuma") si sufletul ("kai e psuche") si trupul ("kai to soma") sa va fie pazite intregi, fara vina, la venirea Domnului nostru Isus Christos (Care înseamnă Unsul (lui Dumnezeu)." 1Tesaloniceni 5:23 
"Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri; patrunde pana acolo ca desparte sufletul (psuches) si duhul (pneumatos), atat incheieturile cat si maduva si judeca gandurile si intentiile inimii." Evrei 4:12 
Deci, sa definim ce este "duhul" si ce este "sufletul"? Ce rol are duhul si ce rol are sufletul intr-un om? 
"Si Maria a zis: Sufletul (psuches) meu mareste pe DOMNUL 
si duhul (pneumatos) mi se bucura in Dumnezeu, Mantuitorul meu." Luca 1:46,47 
Vedem aici ca sufletul "mareste (lauda) pe DOMNUL", asadar este o calitate ce descrie starea exterioara a omului, pe cand duhul "se bucura", asadar este o calitate ce descrie starea interioara a omului. 
Cu exceptia somnului, odihnei si a cantatului si vorbitului (aici fiind inclusa si rugaciunea), care se pot face si cu duhul, dar si cu sufletul, nu este nici un text in care s-ar arata ca duhul ar putea manca, bea, merge, dansa, lupta cu arma sau face vre-o actiune asemanatoare, actiunile duhului sunt actiuni strict interioare ce tin de cunostinta, gandire, planuire, bucurie, tristete, si alte trairi (manifestari) ale duhului, ce mai apoi genereaza actiuni exterioare, ca de exemplu in textul din Luca 1:46,47: deoarece Maria era bucuroasa, a inceput sa preamareasca pe Dumnezeu. 
Sa comparam doua texte: 
"Duhul lui Iehova (YHWH) se va odihni peste El, duh de intelepciune si de pricepere, duh de sfat si de tarie, duh de cunostinta si de frica de Iehova." Isaia 11:2 
Dupa cum vedem din text, toate aceste fenomene (intelepciune, pricepere, sfat, tarie, cunostinta, frica) sunt aspecte (calitati, insusiri) interioare, ale duhului, deci sunt calitati duhovnicesti. 
"Iata" a zis el, "ce voi face: imi voi strica hambarele si voi zidi altele mai mari; acolo voi strange toate roadele si toate bunurile mele; 
si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bogatii stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si inveseleste-te!" Luca 12:18,19 
Dupa cum vedem din text, toate aceste fenomene (stricare, zidire, strangere, mancare, baut) sunt aspecte exterioare, ale sufletului, deci sunt calitati sufletesti (trupesti). 
Exista la unii o parere ciudata, ca oamenii nepocaiti, cei din lume, n-au duh. Că n-au Duhul lui Dumnezeu este cu totul altceva. Dar a spune că omul nu are duh omenesc, acest lucru este imposibil. Fiecare om are un duh, chiar si cei rai. E simplu: oamenii buni au un duh bun, bland, generos, etc., oamenii rai au un duh rau, aprig, avar, etc.. Calitatea duhului unui om, depinde de cine il inspira: Dumnezeu sau Diavolul. 
Exista o alta parere ciudata, ca "sufletul" si "viata" sunt sinonime identice, prin urmare se pot folosi la alegere, dupa preferinta si gustul fiecaruia. In nici un caz. Nu am citit nicaieri in Biblie, ca "viata" mananca, bea, canta, lauda sau face altceva de genul acesta. Este adevarat ca ambele "se pot stinge", dar asta nu demonstreaza deloc ca ar fi sinonime perfecte. Despre becul electric ce lumineaza putem spune ca "Am stins becul!", la fel despre lumina electrica din camera "Am stins lumina!", dar asta nu inseamna ca becul este lumina, sau ca lumina este becul. La fel, sufletul nu este viata si viata nu este sufletul. 
Sufletul este "becul", iar viata este "lumina", acea energie, care este "aratata" prin bec. 
Parerea majoritara a lumii este ca omul este nemuritor, deoarece are un suflet nemuritor in el, insa in mod socant, aceasta parere coincide cu cea a Diavolului (Geneza 3.4; Apocalipsa 12:9). Biblia (atat VT cat si NT) arata ca sufletul este muritor. 
Cuvantul "suflet" in ebraica este "nephesh", iar in greaca este "psuche"; cuvantul "duh" in ebraica este "ruach" iar in greaca este "pneuma". 
Cuvantul pentru viata in ebraica este "chai" iar in greaca "zoe". 
Se poate verifica pe: 
http://www.biblehub.com/ 

Versete biblice din Vechiul și Noul Testament, care arată clar că sufletul este muritor 

"acel suflet (ebr. nefeș) va fi nimicit din Israel" Exodul 12:15; 
"sufletul acela va fi nimicit din adunarea lui Israel” Exodul 12:19; 
"sufletele lor vor fi nimicite din mijlocul poporului lor" Leviticul 18:29; 
"sufletul acela va fi nimicit din poporul lui" Leviticul 19:8; 
"sufletul acela sa fie nimicit din poporul lui" Numerii 9:13; 
"si ca ne veti scapa sufletele de la moarte" Iosua 2:13; 
"Eu sunt cauza mortii tuturor sufletelor din casa tatalui tau!" 1Samuel 22:19-22; 
"ca sa le scape sufletul de la moarte si sa-i tina cu viata in mijlocul foametei" Psalmul 33:19; 
"Sa fie rusinati si infruntati toti cei care imi cauta sufletul ca sa-l distruga!" Psalmul 40:14; 
"Iti voi aduce jertfe de multumire caci mi-ai salvat sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cadere, ca sa umblu inaintea lui Dumnezeu in lumina celor vii." Psalmul 56:12,13; 
"Spune: Asa vorbeste Stapanul Iehova: Vai de femeile care cos perne pentru subsuori si fac voaluri pentru capetele oamenilor, de orice marime, ca sa prinda sufletele! Socotiti ca veti prinde sufletele poporului Meu si ca veti scapa cu viata sufletele voastre? Voi Ma necinstiti inaintea poporului Meu, pentru cativa pumni de orz si cateva bucati de paine, ucigand niste suflete care nu ar trebui sa moara, si facand sa traiasca niste suflete care nu ar trebui sa traiasca, inseland astfel pe poporul Meu care asculta minciunile voastre. De aceea asa vorbeste Stapanul Iehova: Iata sunt impotriva persoanelor voastre prin care prindeti sufletele ca pasarile; de aceea vi le voi smulge de la brate si voi da drumul sufletelor, si anume sufletelor pe care le prindeti ca pasarile!" Ezechiel 13:18-20; 
"Este o uneltire a profetilor lui in mijlocul lui, ca sa inghita sufletele, ca un leu care racneste si isi sfasie prada; distrug sufletele; pun mana pe bogatii si pe lucruri scumpe si maresc numarul vaduvelor in mijlocul lui." Ezechiel 22:25; 
"Capeteniile lui sunt in mijlocul lui ca niste lupi care isi sfasie prada; varsa sange, distrug sufletele, ca sa aiba un castig necinstit" Ezechiel 22:27; 
"Asa ca nici faraon nu va veni cu o armata mare si popor mult sa-l ajute in razboi, cand se vor ridica intarituri si se vor face santuri pentru nimicirea multor suflete." Ezechiel 17:17; 
"Iata, toate sufletele sunt ale Mele. Dupa cum sufletul fiului este al Meu, tot asa si sufletul tatalui este al Meu. Sufletul care pacatuieste, acela va muri." Ezechiel 18:4; 
"Sufletul care pacatuieste acela va muri." Ezechiel 18:20; 
Vorbind cu un inteles si mai adanc, deoarece nu a fost si nu este nici macar un suflet care sa nu fi pacatuit, in cele din urma fiecare suflet moare: 
"Caci toti au pacatuit (inclusiv Enoh, Moise si Ilie) si n-au ajuns la slava lui Dumnezeu" Romani 3:23. Iar "plata pacatului este moartea" (inclusiv pentru Enoh, Moise si Ilie) Romani 6:23
De aceea Enoh, Moise si Ilie nu pot fi in paradisul ceresc, ci ca toti oamenii care au murit credinciosi, sunt morti si ei si asteapta invierea, judecata si rasplata (Evrei 11:39).
Asadar nici macar un suflet nu poate fi nemuritor: 
"Este un rau in tot ce se face sub soare: anume ca aceeasi soarta au toti (inclusiv Enoh, Moise si Ilie...) Se duc la cei morti. Caci pentru cel care este impreuna cu cei vii este nadejde; caci un caine viu, face mai mult ca un leu mort. Cei vii macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nici o rasplata, fiindca pana si amintirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si invidia lor , de mult au si pierit, si ei deloc nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. (...) Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta. Caci in Locuinta Mortilor, in care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunostinta, nici intelepciune." Eclesiastul 9:3,4,5,6,12; 

”Este vreun om care sa poata trai si sa nu vada moartea, care sa poata sa-si scape sufletul din Locuinta mortilor? - (Oprire)” (Ps.89:48)

Noul Testament nu are cum sa invete o cu totul alta viziune despre moarte! Și aici sufletul este muritor.
Iata dovezile ca conform Noului Testament sufletul este muritor: 
"Soala-te, ia Copilasul si pe mama Lui si du-te in tara lui Israel, caci au murit cei care cautau sa ia sufletul Copilasului." Matei 2:20 (în textul de față grec este "psychin" (sufletul) si nu "zoe" (viata))
Iata (in Biblia pe care o posed) un text modificat de traducatori. N-au mai tradus fidel textul grec. 
"Dupa cum nici Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-si dea sufletul ca rascumparare pentru multi." Matei 20:28 
Iata un alt text modificat de traducatori. N-au mai tradus fidel textul grec. 
"Apoi le-a zis: Este ingaduit in sabat sa faci bine sau sa faci rau, sa scapi sufletul sau sa il pierzi." Marcu 3:4 
Iata un alt text modificat de traducatori. N-au mai tradus fidel textul grec. 
"Si Isus le-a zis: "Va intreb: Este ingaduit in ziua sabatului a face bine ori a face rau, a scapa sufletul sau a-l pierde?" Luca 6:9 
Aici au tradus dupa textul grec. De ce in celelalte citate de mai sus nu? 
"DOAMNE, pe prorocii Tai i-au omorat, altarele tale le-au daramat; am ramas eu singur si cauta sa-mi ia sufletul!" Romani 11:3 
Iarasi un text modificat, deoarece în textul grec nu este "zoe" (viata). 
"Si orice suflet nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit din mijlocul poporului" Fapte 3:23. 
In Biblia pe care o posed, se omite cuvantul suflet: "Si oricine nu va asculta..." 
Ma intreb si intreb si pe altii, de ce si-au permis traducatorii sa modifice textul? 
Biblia arata ca si animalele au suflet: 
"Si tuturor animalelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele un suflet (nefeș) viu, le-am dat ca hrana toata iarba verde." Geneza 1:30 
"Cine va da unui animal o lovitura de moarte, sa-l inlocuiasca: suflet (nefeș) pentru suflet (nefeș)" Leviticul 24:18 
Iarasi un text modificat in Biblia pe care o posed: "viata pentru viata". 
"Al doilea a varsat potirul lui in mare. Si (marea) a devenit sange, ca sangele unui om mort. 
Si a murit orice suflet (psychi) viu care este in mare." Apocalipsa 16:3 
Iarasi un text tradus preferential in Biblia pe care o posed: "Si a murit orice faptura vie..." 
"Si a treia parte din fapturile care erau in mare si aveau suflet (psychas si nu zoe) a murit si a treia parte din corabii a fost distrusa." Apocalipsa 8:9 
Iarasi un text tradus preferential in Biblia pe care o posed: "si aveau viata" 
"Orice suflet (nefeș) viu, care se misca, va trai pretutindeni pe unde vor curge cei doi torenti si vor fi o multime de pesti." Ezechiel 47:9. 
Iarasi un text tradus preferential in Biblia pe care o posed: "Orice faptura vie..." 
Bibla arata ca si animalele au duh: 
"Cine stie daca duhul (ruach) fiilor oamenilor se duce in sus si daca duhul (ruach) animalelor se duce in jos, in pamant?" Eclesiastul 3:21 
Iarasi un text tradus preferential in Biblia pe care o posed: "daca suflarea animalului". 
In Eclesiastul 12:7 apare acelasi cuvant "ruach" ca si in Eclesiastul 3:21 si cu toate acestea asistam la doua traduceri diferite ale aceluiasi cuvant: 
"si tarana se intoarce in pamant cum a fost si duhul (ruach) se intoarce la Dumnezeu care l-a dat."  
Iarasi constat ca este un text tradus preferential. Aici nu este vorba de suflare, deoarece "suflare" inseamna "nishma" iar "i-a suflat" este "vaiyippach". Vedem ca "suflarea" si "duhul" sunt doi termeni diferiti: 
"Si Iehova Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat (vaiyippach) in nari suflare (nishma) de viata (chaiyim) si omul a devenit un suflet (nephesh) viu (chaiyah)." Geneza 2:7 
Dupa cum am aratat, asistam la traduceri preferentiale ale textului Bibliei, ori cuvantul divin spune sa nu luam si sa nu punem la el. Nu sunt de mirare atunci roadele: parerile gresite despre viata, suflet, duh, moarte si pedeapsa. 
Toate aceste pareri gresite vin intre cei ce-si zis "credinciosi pocaiti" deoarece nu se pocaiesc cu adevarat, nu-si schimba cu desavarsire mentalitatea, nu fac acea transformare radicala in gandirea lor, nu cauta adevarul ca pe o comoara, nu pretuiesc cu adevarat si la adevarata ei valoare Biblia, unde se gaseste Cuvantul scump si inspirat al lui Dumnezeu. 
Multi oameni desi au Biblia pe masa, nu o cunosc. Multi oameni citesc foarte multe carti despre Biblie, si totusi sunt inselati de filozofiile omenesti, inspirate de Cel Rau. De ce? Deoarece nu citesc sistematic Biblia si nu cauta raspunsurile la Dumnezeu, prin calauzire de la duhul lui Dumnezeu. O, cum o sa arunce acele "best sellere" (inseamna "carti bine vandute") la plagile Apocalipsei, cand o sa vada ca au fost inselati de ele! O, cum o sa mai arda si cum o sa mai trosneasca acele carti care au invatat minciuni si l-au dezonorat astfel pe Creator! 
Urmeaza ceasul de pe urma. Sa ne trezim cu adevarat! 

Si atunci cum vom invia in cazul in care trupul nu mai exista, iar sufletul e mort (poate întreabă cineva)?
 
NU va speriati, omul mort nu este ANIHILAT TOTAL de intaia moarte, el există în baza de date a lui Dumnezeu, dar nu este viu, nu este conştient, nu are viață la nici un nivel (nici în trup, nici în duh și nici în suflet). Numai moartea a doua elimina complet baza de date a celor care au murit ca pacatosi ce nu au vrut sa se pocaiasca (vezi Matei 10:28 după Iustin Martirul). Să ne amintim că telefoanele mobile au o cartela de memorie, la fel avem și noi undeva în noi, care nu se pierde, pentru că nu poate fi distrusă. Trupul este mult mai complex decât ne imaginăm, dacă nu-l studiem. Încă de la concepere, este un fel de folder cu fisiere, care nu pot fi distruse numai dacă știi să umblii la cutia trash.

Să luăm de exemplu pe cei arşi la crematorii. Au din ce invia? Da. Exista cenusa si baza de date este acolo. Aici sunt acele foldere de care v-am scris mai înainte. Legea conservării energiei, o lege a termodinamicii, spune că în actuala stare a Universului, nimic nu piere (in sens deplin), ci totul se transforma. Aceia care sunt arşi în crematorii se transformă în cenușă. Deci, chiar daca noi suntem arşi sau transformaţi în tărâna pământului, noi suntem CONSERVAŢI, cum s-ar spune cu cuvintele termodinamicii, căci orice materie este de fapt o forma de energie la origini, şi Dumnezeu oricând ne poate aduce la viaţa, din această stare de conservare, având toate datele despre noi în folderele trupului. Fiti pe pace, nu este necesara teoria nemuririi sufletului, pentru a putea fi inviati. Oricum, nu ajuta la nimic.

Contează ce crezi?

De ce ar fi important totuși să crezi corect dacă sufletul este muritor sau nemuritor?

  Deoarece învățătura păgână și diabolică despre nemurirea sufletelor - venită de la Satan Diavolul, și începută încă din Grădina Edenului, a provocat şi provoacă lumea la lucruri deşarte, costisitoare şi periculoase, ca: închinarea la morți, cultul străbunilor, zeificarea morților, vrăjitoria, spiritismul, chemarea morţilor, frica de morţi, ceremonii şi tradiţii costisitoare pentru a scoate mortul din aşazisul iad, de a împăca mortul cu Dumnezeu, cu zeii, cu rudele, etc., mutilarea, uciderea oamenilor pentru a sluji în lumea de dincolo ca sclavi, sinuciderea, etc...

Domnul Isus spunea ca pomul bun (omul bun) se cunoaşte dupa rodul lui (Matei 7:17-20). Putem spune acest lucru şi despre învăţături? Răspunsul este, da, neapărat. Deoarece orice învăţătrură bună, vine de la Dumnezeu, prin oamenii buni şi are roade (efecte, rezultate) bune, iar orice învăţătura rea, vine de la Satan Diavolul, prin oamenii răi şi are roade rele.

Cuvântul lui Dumnezeu învată din timpuri străvechi adevărul incontestabil, că omul este neputincios în faţa morţii şi moare datorită păcatului strămoşesc. Singura speranţă pentru cei morţi fiind învierea. Această învăţătură despre înviere produce pace, sperantă şi bucuria revenirii, celor care au dus o viaţă după voia lui Dumnezeu. Despre cei răi şi ce îi aşteaptă, vom discuta mai încolo. În schimb, în antichitate, marea majoritate a oamenilor credeau în viaţa de dincolo. Această învăţătură ajunsese un moft şi o obsesie în sine pentru unii. Erau doritori să o afle şi chiar practicau lucruri fanatice: regii şi nobilii îşi ucideau sclavii şi prizonierii de război, chipurile pentru ai avea ca slujitori "dincolo", se ofereau jertfe umane zeilor, prin acei "trimisi" (ambasadori) care urmau să mijlocească şi să înduplece pe zei, soţiile morţilor erau silite să urce pe rugul mortului, unde erau arse de vii (un lucru înfiorător) şi chiar unii practicau sinuciderea - uneori în grup - ca să intre cât mai repede în viata de dincolo (se mai întâmpla şi azi acest fenomen trist), etc..

Fanatismul era atât de mare încât unii nu aşteptau să moară, ci îşi scoteau ochii, consideraţi un obstacol, ca să vadă cât mai repede ce este în lumea de dincolo. Ei considerau trupul uman ca o temniţă a sufletului, unde sunt închişi şi chinuiţi. Moartea era privită ca o binefacere, nu ca un blestem. De exemplu filozoful grec Porfirius îi elogia pe aceia care, din dorinta de a contempla aşazisa lume de dincolo, erau în stare să-şi scoată ochii. Pe când cel ce se spânzura era catalogat de Biblie ca fiind blestemat, elogierea sinuciderii era şi ea o practică întâlnită la păgâni: "Viaţă îmi eşti dragă datorită morţii" scria Seneca.

Un alt citat din Seneca către Novatus:

"Ori încotro ţi-ai rotii ochii, tot acolo (în moarte) este sfârşitul relelor. Vezi acea prăpastie? Pe acolo se coboară către libertate. Vezi acea mare, acel râu, acea fântână?  Acolo pe fund îţi vei găsi libertatea. Vezi acel copac pipernicit şi uscat care nu mai dă rod? Acolo atârnă libertatea. Îţi vezi gâtul şi inima? Sunt mijloace de a scăpa de sclavie ... Întrebi care este drumul spre libertate? Orice venă din trupul tău..."

Din păcate acest elogiu al sinuciderii mai bântuie din când în când Lumea și uneori oamenii se sinucid chiar în masă. Închipuie-ți că ești părinte și ai un singur copil, care se sinucide, din cauză că neștiind sau neînțelegând adevărul despre starea morților, până la înviere, s-a îndrăgostit de ideea unei lumi mai bune, care poate fi accesată imediat după moarte (cum aflăm din anumite scrisori de adio, lăsate anumiți de tineri sau de altă etate). Nu-i așa că adevărul l-ar fi putut opri? Și atunci, nu ar trebui ca Lumea să cunoască acest adevăr protector în fața provocărilor demonice suicidale?

Nu există viaţă după Moarte.

Sufletul este muritor.

Singura speranță pentru cei ce mor este Învierea.

Mai jos o pictură cu o văduvă hindusă în momentul în care intră în rugul de foc al soțului ei, decedat; pictură din anii 1820.

Ce spune internetul despre "Inventatorii iadului", cine au fost ei? Filozofii pagani!

Despre "Istoria infernurilor" (iadului) puteti citi o lucrare de George Minois, a fost publicata la Humanitas, prin anii 2000.
http://www.humanitas.ro/humanitas/istoria-infernurilor
Histoire des enfers, Fayard, 1991 (deutscher Titel: Die Hölle. Zur Geschichte einer Fiktion)

Aceasta viziune necrestina cu infernul (iadul) este o preluare a surselor pagane si o adaptare a lor in crestinism, este straina de spusele profetilor din Vechiul legamant, a Domnului Isus si primilor sai ucenici.
Vreau sa precizez cu sinceritate, ca eu cred in judecata viitoare si in pedepsirea pacatosilor fara de Dumnezeu, dar conform Bibliei, aceasta pedeapsa este distrugere totala si nu chinuirea lor vesnica intr-un lac de foc (iad): Evrei 10:26,27; Apocalipsa 20:11-15. 

Iata ce se preda in crestinismul autentic despre pedeapsa celor rai:

2Tesaloniceni 1:9,10. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui,
când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.

Evrei 10:26,27 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. 

Biserica catolica care s-a pus stapana peste Biblie si a persecutat pe toti cei care aveau o alta Biblie de cat a ei, ucigand pe posesorii ei si distrugand toate aceste Biblii, a modificat cum a dorit ea textele si adaugand la ele si-a facut o versiune proprie din care sa rezulte ca Dumnezeu ii chinuie pe pacatosi dupa ce mor, insa daca platesti anumite taxe pentru rugaciuni, preotii lor ii pot scoate pe pacatosi din acel foc. Teologul Martin Luther s-a ridicat impotriva acestei invataturi nebiblice, insa nu si-a dat seama ca Biblia detinuta de catolici a fost deja modificata cu mult timp inainte, in secolul II. Revenirea la adevarul adevarat nu s-a putut face din cauza acestor texte modificate sau intoduse alaturi de textul biblic.
Dar conceptia despre un iad cu foc si chinurile de acolo n-a fost inventata de Biserica catolica. Ea doar s-a inspirat din paganism, de unde provenea aceasta doctrina.

Iata de ce, cu privire la aceasta conceptie a infernului, se ridica anumite semne de intrebare: De ce au inventat filozofii pagani iadul (infernul)? Si de ce a fost adoptata aceasta conceptie in crestinism, de catre cei descrisi in pildele Mantuitorului ca "neghina", "capre" si "fecioare nechibzuite"? Deoarece ei credeau ca prin apelarea la teroarea vesnica din iad, ii pot tine pe oameni departe de a face rau, poti face pe om mai bun. A reusit aceasta dogma sa fac din oamenii rai oameni mai bun? Nici vorba. Numai adevarul poate schimba oamenii rai in oameni buni.

Si acum sa ii cunoastem pe inventatorii antici ai iadului (infernului) din antichitate: 

Marturiile invatatilor din antichitate despre cine au fost inventatorii iadului

Ce au spus filozofii pagani despre iad? De ce credeau filozofii pagani ca iadul ar fi necesar?

Iata cine a inventat iadul pagan si de ce iadul paganilor a fost inventat de filozofii pagani, conform unor resurse de pe internet:

Marturia lui Polybus:
"Polybius, istoric antic, spune:" Din moment ce mulțimea este mereu schimbătoare, plin de dorințe nelegiuite, pasiuni iraționale și violență, nu există nici o altă cale de a le menține în ordine, decat teama și teroarea lumii invizibile; ptr. care relatare mi se pare ca strămoșii noștri au acționat judicios, când AU NASCOCIT să aducă în credința populară aceste noțiuni ale zeilor, și a zonelor infernale." B. vi 56.

Marturia lui Titus Livius:
"Titus Livius, istoricul celebru, vorbește despre el în același spirit, iar el laudă înțelepciunea lui Numa Pompilius, pentru că el A INVENTAT teama de zei, ca "un mijloc mai eficace de guvernare a unei populatii ignorante și barbare." Hist., am 19.

Marturia lui Stabon:
"Strabon, geograful, spune:" Mulțimea este retinuta de la viciu prin pedepsele zeilor, ce se spune ca leprovoaca pe infractori, și prin aceste terori și amenințări prin care anumite cuvinte îngrozitoare și forme monstruoase le imprima în mintea lor ... Pentru că este imposibil să guvernezi mulțimea de femei, și toată gloata comuna, prin raționament filozofic, și să le conduci la evlavie, sfințenie și virtute - dar acest lucru trebuie făcut prin superstiție, sau teama de zei, prin seminificatia BASMELOR și minunilor; pentru ca tunetul, egida, tridentul, torțele (ale Furiilor), dragonii, și celelalte., sunt toate basme, cum este, de asemenea toata teologia veche. Aceste lucruri legiuitorii le utilizeaza ca sperietori de ciori pentru a îngrozi mulțimea copilăreasca." Geog., B.

Marturia lui Timaeus Locrus, Pitagoreanul (numai in treacat spun ca in antichitate se spunea "pitagorean" celor ce urmau cultul mistico-secretist religios inventat de Pitagora din Samos, ce se considera un "semizeu"):
"Timaeus Locrus, Pitagoreanul, care dupa ce atesta că doctrina recompensei și pedepsei după moarte este necesară pentru societate, continuă după cum urmează: "Pentru ca dupa cum uneori vindecam corpul cu remedii nesănătoase, când cele mai sănătoase nu produc nici un efect, așa am restrânge acele minți cu relații false, pe cei care nu vor fi convinși de adevăr. Există o necesitate, prin urmare, de insuflare a spaimei acestor chinuri straine: cum că sufletul isi schimbă locuința aceasta; că lașul este impins rușinos în trupul unei femei; criminalul este încarcerat în formă de fiară sălbatică; cel vanituos si nestatornic este schimbat în păsări, și leneșului și neștiutorii în pești."

Marturia lui Platon:
"Platon, în comentariul său catre Timaeus, susține în totalitate ceea ce spune el cu privire la invenția fabuloasa a acestor chinuri străine. Și Strabon spune că "Platon și brahmanii din India au inventat basme cu privire la viitoarele judecati ale iadului" (Hades). Și Chrysippus il blama pe Platon pentru încercarea de a descuraja oamenii de la rău prin poveștile înspăimântătoare ale pedepselor viitoare.
Platon însuși este extrem de inconsistent, uneori adoptând, chiar și în discursurile sale grave, basmele ale poeților, iar alteori le respinge ca totul false, și da vederi prea înspăimântătoare ale lumii invizibile. Uneori, el susține, pe motiv sociale, că acestea sunt necesare pentru a restrânge oameni răi de la răutate și criminalitate, și apoi din nou el protesteaza împotriva lor pe motive politice, ca infrica cetățenii, și face lași de soldați, care, crezând aceste lucruri, se tem de moarte, și, prin urmare, nu lupta bine.
Dar toate acestea arată în ce lumină le considera; nu ca adevăruri, cu siguranță, doar ficțiuni, convenabile, în unele cazuri, dar dificil de gestionat în altele."

Marturia lui Seneca, Sextul Empiricus si Aristotel:
Seneca scria: "Acele lucruri care fac regiunile infernale teribile, întunericul, închisoarea, râul de flacără de foc, scaunul de judecată, si celelalte, sunt toate un basm, cu care poeții se amuza, și prin ei ne agita cu spaimele deșarte."
Sextus Empiricus le numește "basmele poetice ale iadului;" și Cicero scrie despre ele ca "absurdități stupide și basme" (ineptiis ac fabulis).
Aristotel scria: "Acesta a fost pronunțată în formă mitică de la cele mai vechi timpuri până la posteritate, că există zei, și că divinul (Divinitate) compase toată natura. Toate lângă acestea au fost adăugate, după stilul mitic, cu scopul de a convinge mulțimea, precum și pentru interesele legilor, și avantajul statului." Neander Biserica Hist., I, p. 7. 11

Marturia filozofului ATEU Voltaire: "Avem de-a face cu nenumăraţi  pungaşi care nu gândesc prea mult; cu brutali, beţivi şi hoţi. Predicaţi-le, dacă vreţi, că nu există iad şi că sufletul este muritor. Dar eu sunt prevăzător, nu risc: le voi ţipa în urechi că dacă mă fură, vor fi osândiţi la chinuri veşnice."

Concluzie
Adevarul e ca minciunile oamenilor intelepti (in felul lumii) despre iad si suferintele vesnice - indiferent pentru ce scop au fost facute - nu au facut o lume mai buna, din contra, fapt care dovedeste ca numai adevarul divin poate sta la baza unei societati civilizate, demne si fericite. Biserica catolica si sectele desprinse din ea - care sustin iadul ca si mama lor - n-au putut face o lume mai buna, indiferent cat de mult au apelat la grozaviile din iad. Doar insusirea adevarului prin pocainta, poate face o lume mai buna.


FINALUL iadului traditional ... un IAD NOU este inventat

Acum, dupa ce savantii au aflat originile doctrinei despre iad, dezgropand vestigiile ei scarboase de sub molozul istoriei, unii teologi de frunte din Biserica Catolica incearca sa se debaraseze de conceptia ei veche despre iad, argumentand ca iadul nu este altceva decat o metafora, ca nu focul din iad va chinui pe pacatosi, ci pacatosii insisi se vor chinui mental, vazandu-se departe de Dumnezeu. 

Pentru mai multe detalii cititi cartea  Istoria infernurilor de Georges Minois.

La prezentarea cartii se scrie: 
"De-a lungul unei naratiuni captivante subtil asezonata cu informatii erudite, Georges Minois, adept al curentului „noua istorie“, coboara in trecutul unei idei nascute o data cu constiinta raului. Ideea de infern a fost anterioara dogmei crestine, insa infernul crestin, o data instituit de doctrina oficiala a Bisericii, se va dovedi cel mai crunt si durabil. In secolul al XIX-lea infernul devine o constructie intelectuala, ideea ajungand astfel la apogeu. Ea isi pierde definitiv in veacul nostru trasaturile traditionale, dar nu dispare, ci imprumuta „culoarea constiintei moderne“, in succesiunea de infernuri ale istoriei se regasesc fantasmele fiecarei epoci.
Cititorul acestei carti are impresia ca parcurge – cu mult profit spiritual – intreaga istorie a umanitatii, intelegand-o pentru prima oara din interior, ca istorie a propriei noastre vulnerabilitati.
traducere de Alexandra Cunita"


Despre autor:
"Georges Minois Georges Minois (n. 1946), doctor in istorie si filogie (studii la Ecole Normale Superieure), este unul dintre cei mai reputati experti francezi in istoria sociala si a mentalitatilor. Este autorul a numeroase lucrari din care mentionam Histoire de la vieillesse de l'Antiquite a la Renaissance (1987), Le Confesseur du roi (1988), Henri VIII (1989), L'Eglise et la science."
http://www.humanitas.ro/humanitas/istoria-infernurilor

Iata si textele in engleza de pe internet

Polybius, the ancient historian, says: "Since the multitude is ever fickle, full of lawless desires, irrational passions and violence, there is no other way to keep them in order but by the fear and terror of the invisible world; on which account our ancestors seem to me to have acted judiciously, when they contrived to bring into the popular belief these notions of the gods, and of the infernal regions." B. vi 56.

Livy, the celebrated historian, speaks of it in the same spirit; and he praises the wisdom of Numa, because he invented the fear of the gods, as "a most efficacious means of governing an ignorant and barbarous populace." Hist., I 19.

Strabo, the geographer, says: "The multitude are restrained from vice by the punishments the gods are said to inflict upon offenders, and by those terrors and threatenings which certain dreadful words and monstrous forms imprint upon their minds... For it is impossible to govern the crowd of women, and all the common rabble, by philosophical reasoning, and lead them to piety, holiness and virtue - but this must be done by superstition, or the fear of the gods, by means of fables and wonders; for the thunder, the aegis, the trident, the torches (of the Furies), the dragons, &c., are all fables, as is also all the ancient theology.
These things the legislators used as scarecrows to terrify the childish multitude." Geog., B. I 

Timaeus Locrus, the Pythagorean, after stating that the doctrine of rewards and punishments after death is necessary to society, proceeds as follows: "For as we sometimes cure the body with unwholesome remedies, when such as are most wholesome produce no effect, so we restrain those minds with false relations, which will not be persuaded by the truth. There is a necessity, therefore, of instilling the dread of those foreign torments: as that the soul changes its habitation; that the coward is ignominiously thrust into the body of a woman; the murderer imprisoned within the form of a savage beast; the vain and inconstant changed into birds, and the slothful and ignorant into fishes."

Plato, in his commentary on Timaeus, fully endorses what he says respecting the fabulous invention of these foreign torments. And Strabo says that "Plato and the Brahmins of India invented fables concerning the future judgments of hell" (Hades). And Chrysippus blames Plato for attempting to deter men from wrong by frightful stories of future punishments.

Plato himself is exceedingly inconsistent, sometimes adopting, even in his serious discourses, the fables of the poets, and at other times rejecting them as utterly false, and giving too frightful views of the invisible world. Sometimes, he argues, on social grounds, that they are necessary to restrain bad men from wickedness and crime, and then again he protests against them on political grounds, as intimidating the citizens, and making cowards of the soldiers, who, believing these things, are afraid of death, and do not therefore fight well.

But all this shows in what light he regarded them; not as truths, certainly, but as fictions, convenient in some cases, but difficult to manage in others. Seneca says: "Those things which make the infernal regions terrible, the darkness, the prison, the river of flaming fire, the judgment seat, &c., are all a fable, with which the poets amuse themselves, and by them agitate us with vain terrors." 
Sextus Empiricus calls them "poetic fables of hell;" and Cicero speaks of them as "silly absurdities and fables" (ineptiis ac=fabulis). 
Aristotle. "It has been handed down in mythical form from earliest times to posterity, that there are gods, and that the divine (Deity) compasses all nature. All beside this has been added, after the mythical style, for the purpose of persuading the multitude, and for the interests of the laws, and the advantage of the state." Neander's Church Hist., I, p. 7. 11


Notati bine: Despre "Istoria infernurilor" puteti citi o lucrare de George Minois, a fost publicata la Humanitas, prin anii 2000.

http://www.humanitas.ro/humanitas/istoria-infernurilor