2Corinteni 13:5 Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi? Afara numai daca nu sunteti netrebnici.
joi, 13 octombrie 2022
Cine este Fiul lui Dumnezeu (Matei 16:13-16)? Pogorârea şi descendenţa cerească a Domnului nostru Isus, Fiul lui Dumnezeu
luni, 10 octombrie 2022
Din bibliografia unui mare reformator: în spatele oricărei închinari la idoli se află Satana și diavolii
Dévai, un Luther al Ungariei, apologetul credinţei în somnul sufletelor până la înviere
Dévai Bíró Mátyas a fost un mare reformator maghiar, din epoca feudală.
duminică, 9 octombrie 2022
Crimele de la Charlie Hebdo
Cunoașterea adevărului învierii, poate ajuta? (Adevăratul motiv al crimelor de la Charlie Hebdo)
ÎN MEMORIA Oscar Cullmann
Jurnaliştii de la Charlie Hebdo au fost ucişi de terorişti în mijlocul Parisului pe 7 ianuarie 2015. Charlie Hebdo este o revistă săptămânală satirică franceză care publică în principal ilustraţii (caricaturi şi desene), precum şi reportaje, articole controversate şi glume. O revistă cu opinii puternice de stânga și anti-religioase, se caracterizează printr-o poziție critică asupra islamului, catolicismului, iudaismului și extremismului de dreapta.
Revista a fost fondată în 1969 și a fost publicată până în 1981. După o pauză de mai bine de zece ani, publicația a fost reluată în 1992, fiind editat de François Cavanna (1969–1981), Philippe Val (1992–2009) și Stéphane Charbonnier (2009 –2014).
Amenințată de mai multe ori de fundamentaliștii islamiști, revista a răspuns provocărilor menținându-și tonul satiric și punând pe Allah într-o situație de nedescris. Vechiul sediu a fost incendiat pe 2 noiembrie 2011. Pe 7 ianuarie 2015, în cadrul unei ședințe editoriale, a fost atacat și noul sediu al săptămânalului satiric din Paris. Atacul asupra revistei Charlie Hebdo a provocat 12 morți și 11 răniți, iar atacatorii au fost uciși două zile mai târziu de forțele speciale de poliție.
Pentru că seamănă vânt și culeg furtună. (Os. 8:7)
Adevărata cauză a crimelor de la Charlie Hebdo este ignoranța. Pe de o parte, din partea celor care au provocat-o, pe de altă parte, din partea celor care au participat la ea. Unde este limita dintre o glumă curajoasă și o batjocură fără gust? Dacă ar fi știut că cine seamănă vânt culege furtună, cred că ar fi procedat altfel. Este chiar atât de important să-i umilești pe alții?
Acesta este un exemplu bun pentru noi, ca să nu facem astfel.
Aceasta este pe de o parte.
Pe de altă parte, dacă doctrina învierii ar fi fost cunoscută și luată în serios, este probabil ca nici această crimă să nu fi avut loc. Desigur, ei nu pun preț pe viața lor sau a celorlalți, dacă pot primi imediat mântuirea veșnică, fără înviere. Nu vă mirați dacă azi sau mâine se întâmplă și aici, iar un bărbat își ucide fratele, în credința că 72 de fecioare îl așteaptă când va muri.
Conform interpretării Bibliei făcute de predicatorii protestanți timpurii, dacă murim, răsplata noastră veșnică poate fi dată de Dumnezeu numai la înviere (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29). Până atunci, moartea este un somn dulce (Luther Martin). Din păcate, acest lucru a fost uitat sau este interpretat greșit în multe cercuri, din moment ce lumea noastră creștină de credință de astăzi – și din trecut – se află încă sub influența scriitorilor păgâni. Renumitul teolog protestant (luteran) Oscar Cullmann a atras atenția asupra acestui lucru: Nemurirea sufletului sau învierea morților? Mărturia Noului Testament. (Prelegerea Ingersoll, 1955. Londra: Epworth.)
În prefața sa, el scrie: „Nici o altă publicație a mea nu a evocat un asemenea entuziasm sau o ostilitate violentă. Acest studiu s-a bazat pe exegeză și, până acum, niciun critic de amploare nu a încercat să mă respingă prin exegeză”.
În concluzia sa, el avertizează că învățăturile marilor filozofi, Socrate și Platon, nu pot fi în niciun fel însoțite de învățăturile Noului Testament, adică nu pot fi împăcate. Dar persoanele, viețile și moartea lor pot fi încă respectate de creștini, așa cum au demonstrat apologeții din secolul al II-lea.
Cartea a fost pe world wide web și această pagină a fost vizitată de 205.718 ori, apoi textul a fost eliminat, mă întreb de ce? A dat faliment ziarul sau a deranjat pe cineva de sus dacă citeau cartea mai multe persoane?
De asemenea, citind cartea, a apărut întrebarea - deoarece acesta nu este un studiu voluminos, dacă poate Cullmann știa mai multe despre lucruri decât îndrăznea să scrie, temându-se de alte complicații? S-ar putea să existe în Biblie niște inserții străine care strica armonia internă a cărții sfinte și de aceea predicatorii protestanți de astăzi cad în număr mare în mâinile unei ideologii greșite?
Și desigur, dacă s-ar afla aceste lucruri, cu siguranță ar fi un avantaj pentru teologia protestantă, pentru că, după cum vedem, este în declin numeric.
Prin urmare, nu este de mirare că, dacă astfel de date ar exista, acestea ar fi păstrate sub un lacăt cu șapte sigilii, astfel încât partea protestantă să nu câștige un avantaj în dezbaterile teologice, ca de exemplu că Matei 10:28 a fost cunoscut altfel de anumiţi scriitori din secolul I-III.
Îl cunoşti tu pe Domnul nostru Isus cu adevărat? (Ioan 17:3)
Îl cunoşti tu pe Domnul nostru Isus cu adevărat?
"Dar voi", i-a întrebat El, "cine ziceţi că sunt?" "Hristosul lui Dumnezeu!", I-a răspuns Petru. (Luca 9:20)
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, Hristos (substantiv propriu masculin) este supranumele lui Isus. [Adică „Unsul”, traducere grecească după ebraicul Messiah].
Conform acestui dicţionar, Isus m. («Mântuitorul»), numit și Hristos («Unsul lui Dumnezeu»), născut la Betleem din sfânta Fecioară, fu răstignit la vârsta de 33 de ani din ordinul guvernatorului roman Ponțiu Pilat.
Sursa: Șăineanu, ediţia VI (1929)
La fel, dicţionarul din 1939 îi dă cuvântului Hristos sensul de Uns, ales.
Aşadar Hristos înseamnă „Unsul” sau „Alesul” lui Dumnezeu, după cum ne spune clar şi Biblia, Sfânta noastră Scriptură, a creştinilor de pretutindeni:
"Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata." (Matei 12:18)
Iată de ce, când apostolul Petru şi primii creştini mergeau la adunare (biserică), sau îşi scriau scrisori, sau se întâlneau pe stradă cu un frate sau soră, era plăcut pentru ei să spună un salut călduros, cerând harul şi pacea lui Dumnezeu şi a Fiului Său, să fie peste ei! Iar fraţii şi surorile peste care era chemată această binecuvântare frumoasă şi solemnă, spuneau „Amin!”.
Avem nevoie şi noi de harul, pacea şi adevărul care vine de la Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său. Ei sunt două fiinţe distincte, cereşti: Dumnezeu şi Fiul Său. Problema e că unii nu pot să facă această diferenţă, considerând că atât Tatăl, cât şi Fiul sunt parte a unei singure fiinţe. Deci, spun ei, fie că vorbeşti de Tatăl, fie că vorbeşti de Fiul, vorbeşti de acelaşi Dumnezeu. Dar vai, ce mare eroare este această închipuire!
Dacă şi tu crezi că Tatăl este Fiul, sau altfel spus, că Dumnezeu este Fiul lui Dumnezeu, ambii fiind acelaş Dumnezeu – dă-ne voie să îţi spunem cu iubire, frăţeşte – că încă nu ai înţeles corect nişte adevăruri elementare din Evanghelie, chiar dacă ai citit Biblia mai mult de 100 de ori! Tocmai de aceea, te invităm cu dragoste creştină, să te informezi temeinic.
Ioan 3:16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Când facem un enunţ biblic de felul acesta, intenţia noastră nu este să supărăm, nici să ne evidenţiem cu ştiinţa noastră, că nu asta a fost intenţia, ci doar să dăm un îndemn biblic, de îndreptare, spunând adevărul din dragoste:
"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire" (2Timotei 3:16)
sâmbătă, 1 octombrie 2022
Spune într-adevăr în Biblie, ceea ce crezi tu sau biserica ta?
Isus a raspuns: "Bagati de seama sa nu va amageasca cineva. Caci vor veni multi in Numele Meu si vor zice: "Eu sunt Hristosul" si "Vremea se apropie." Sa nu mergeti dupa ei. (Luc.21:8)
Foarte mulţi consideră că acest război care este acum între Rusia şi Ucraina, va fi câştigată de ruşi. Unii încearcă să îşi justifice această părere din profeţiile lui Nostradamus, iar alţii din cartea profeţilor Daniel şi Ezechiel.
La fel, când a izbucnit războiul rece între Vestul democratic şi Esul comunist Martorii lui Iehova spuneau despre ruşi că ei vor câştiga deoarece aşa scrie în cartea profeşilor Daniel şi Ezechiel. Iar când a început al doilea război mondial tot ei credeau că nemţii şi aliaţii lor vor câştiga războiul.
Iată un extras dintr-un articol din 1969, editat de Martorii lui Iehova, în care au legat Biblia de interpretările lor greşite : ”Dacă eşti o persoană tânără, de asemenea, trebuie să conştientizezi faptul că niciodată nu vei îmbătrâni în actualul sistem de lucruri. De ce nu? Deoarece toate evenimentele ce au loc ca împlinire a profeţiilor biblice indică faptul că acest sistem corupt urmează să se încheie în câţiva ani. … Prin urmare, ca persoană tânără, niciodată nu vei urma vreo carieră oferită de acest sistem. Dacă eşti în liceu şi te gândeşti la o facultate, aceasta înseamnă cel puţin patru, poate chiar şase sau opt ani pentru a o absolvi şi a urma o carieră de specialitate. Dar ce se va întâmpla cu acest sistem de lucruri în acel moment? Acesta va fi bine pe sfârşite, dacă nu deja sfârşit! — Watchtower, Treziţi-vă, 1969, 22 mai, pag. 15.
Ce să faci ca să nu mai greşeşti în evaluarea unor profeţii din Biblice?
1. Citeşte tot capitolul
2. Fii atent la context
3. Verifică textul dacă e tradus corect din ebraică sau greacă
4. Nu urmări să cauţi dovezi pentru ce spui tu, ci caută ce spune cu adevărat textul
5. Fii sincer şi smerit, altfel Dumnezeu nu te va ajuta în analiza ta
Pana ce am fost smerit, rataceam; dar acum pazesc cuvantul Tau.
(Ps.119:67)
Este spre binele meu ca m-ai smerit, ca sa invat oranduirile Tale. (Ps.119:71)
Stiu, Doamne, ca judecatile Tale sunt drepte: din credinciosie m-ai smerit. (Ps.119:75)
Mai bine sa fii smerit cu cei smeriti, decat sa imparti prada cu cei mandri. - (Prov.16:19)
Mandria unui om il coboara, dar cine este smerit cu duhul capata cinste. - (Prov.29:23)
Ce sa mai spun? El mi-a raspuns si m-a ascultat. Acum voi umbla smerit pana la capatul anilor mei, dupa ce am fost intristat astfel. (Isa.38:15)
Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. (Isa.53:4)
Caci asa vorbeste Cel Preainalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant: "Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite. (Isa.57:15)
Ei nu s-au smerit nici pana in ziua de azi, n-au frica, nu urmeaza Legea Mea si poruncile Mele pe care le-am pus inaintea voastra si inaintea parintilor vostri." (Ier.44:10)