Mi-au mai ramas niste dischete cu material.
Istoria
Martorilor Lui Iehova
Partea
II
După cum am
arătat în Partea I, ipoteza celor şapte timpuri, însumând 2520 de ani, a fost
preluată de la John Aquila Brown. El era reverend, adică pastor, preot. El
calcula cele şapte timpuri, cu începere de la 604, când după opinia lui,
Nebucadnetar a urcat pe tron, deci el nu credea ca Ierusalimul a cazut în anul
607 şi în opinia lui, aceste 7 timpuri se sfărşeau la 1917.
Această ipoteză a lui a fost preluată de către William
Miller, care a rearanjat-o ca să se potrivească cu cealaltă ipoteză a lui
Brown, care cădea pe 1843.
Apoi pe la
1875, al doilea care a rearanjat-o a fost Nelson H. Barbour, un colaborator al lui Miller, care a pus data începerii celor 2520 de
ani pe 606, găsind această dată pur şi simplu adăugând 70 de ani la anul 536,
când după părerea lui a fost construit altarul Templului. După Barbour cei 2520
de ani se sfărşeau în 1914.
Russell preia ipoteza de la Barbour în 1876 şi o publică
în periodicul Bible Examiner (Examinatorul Bibliei). Că nu se pricepeau la
cronologii arată faptul ca au pus un an 0, între anul 1 înaintea erei noastre
şi anul 1 era noastră. Abia în 1904 Russell publică un articol în care îşi
arată greşeala şi scrie că este posibil ca sfârşitul celor 2520 de ani să se
sfârşească în 1915.
Al treilea care o rearanjează, a fost Frederik Franz,
care în cartea "Adevărul vă va face liberi", mută anul începerii
celor "şapte timpuri" de la 606 la 607, scoţând anul 0.
Dar, haideti sa vedem ce credeau Russell şi colaboratorii
săi despre date:
Conducatorii
Societii Turnul De Veghere s-au considerat a
fi canalul de comunicare cu D-zeu, acel sclav fidel şi prevăzător aprobat de
Isus, Domnul nostru. Mai mult chiar, ei se considerau profeţi, mesageri
speciali ai lui D-zeu: Sursă: Taina Împlinită, ediţie primă 1917, p 31, Turnul
De Veghere 1/12/1916 (reprint p. 377), Turnul De Veghere 1/11/1917 (reprint p.
323) Russell era considerat al şaptelea "înger", sol, mesager,
"trimis special", adică apostol, dar ca al doilea de cea mai mare
importanţă, după apostolul Pavel, de asemenea despre colaboratorii săi, acea
mică rămăşiţă unsă cu spirit, se spunea că sunt oamenii lui Dumnezeu şi primesc
instrucţiuni prin îngeri: Lumină, Volumul I, p 64, 1930, scris de Rutherford,
Vindecare, Volumul III, p 250, 1932, scris de Rutherford, Turnul De Veghere
1/4/1972 (reprint 197), Treziţi-vă 8/10/1968, p 23, şi multe alte surse. TOATE
ACESTEA le puteţi vedea fotocopiate, expuse in limba engleză, ataşate la cartea
scrisă de Szalai Andras: Iehova şi organizaţia, p 271 - 289.
Dar, să observam
ce spune Cuvântul lui D-zeu, cu privire la oamenii ce au astfel de pretentii:
"Când ceea ce va spune prorocul acela în numele lui
Iehova nu se va întâmpla şi nu se va dovedi adevărat, va fi un cuvânt pe care
Iehova nu l-a spus. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de
el." Deuteronomul 18:22
Deci, să comparăm spusele "canalului de
comunicare" în lumina a ce se spune despre autentificarea "oamenilor
lui Dumnezeu" la Deuteronom 18:22:
1798 - Era considerat sfârşitul celor 1200 de zile din
Apocalipsa capitolul 12. Sursă: Three Worlds (Trei lumi), publicaţie în comun a
lui Barbour şi Russell, 1877, p.114. Această expicaţie a fost schimbată ulterior, 1798 fiind schimbat la 1889.
1799 - Era considerat începutul "ultimelor zile".
Prin faptul ca Napoleon a îndepartat pe Papă, s-a considerat ca s-a împlinit
cei 1260 de zile descrise în Daniel 7:25; 12:7; Apocalipsa 11:1-3. Sursă:
Turnul De Veghere Januarie - Februarie 1889, Studii În Scripturi Volumul II, p
256, Studii În Scripturi Volumul
III, p 58, 63, 64, scrise de CT Russell. În 1930 aceste explicaţii sau pus în legătură cu data de
1914.
1829 - Era considerat sfârşitul celor 1290 de ani, expuşi
în Daniel 12:11, care au început la 539 î.e.n. Era văzută o dată foarte
importantă, deoarece atunci a început lucrarea lui William Miller şi de fapt
Studentii Bibliei, la origini provin de acolo. Sursă: Lothar Gassman, Martorii
Lui Iehova, p 9, Studii În Scripturi Volumul III, p 40, 60, 163, Our Lord's
Return (Revenirea Domnului nostru) scrisă de JF Rutherford. Această învăţătură
a fost abandonată în 1930.
1844 - După Miller era considerat anul "sfârşitului
lumii", după Russell era începutul celor 30 de ani de "probă",
care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de
la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În
Scripturi Volumul II, p 240. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. De
remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic,
petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în
viitor. Pe această preconcepţie greşită s-au pus bazele tuturor
speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu
privire la date.
1846 - Era considerat sfârşitul celor 2300 de zile,
expuşi în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă deoarece atunci adventistul George Storrs şi alţi care l-au invatat pe Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel
"sanctuarul" a fost curăţit. De asemenea era considerat ca anul în
care a început "alianţa evanghelică" între grupările protestante,
ceea ce a fost catalogată ca "spiritism". Sursă: Studii În Scripturi Volumul
III, p 108, Studii În Scripturi Volumul VII (Taina Împlinită), p 163. Această
învăţătură a fost abandonată în 1930.
1873 - Era considerat data la care se împlinesc cei 6000
de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din
cartea Apocalipsa, "ziua Domnului". Sursă: Studii În Scripturi
Volumul II, Prefaţa, p 39. Învăţătură abandonată în 1930. Încheierea celor 6000
de ani din istoria omenirii, va fi pusă în anul 1943, ca fiind anul 1975, în
cartea Adevărul vă va face liberi. Începând cu anul 1966 anul 1975 va capata o
importantă profetică în literatura de atunci a martorilor. Sursă: Cartea Life
Everlasting (Viaţă veşnică).
1874 - Era considerat data de la care începe prezenţa
invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: Trei
lumi, p 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, Revenirea Domnului nostru,
p 27, Proclaimers (Proclamatorii), p 133, nota de subsol. Până la 1904 Russell
aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul De Veghere
15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii În Scripturi Volumul II, p
101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total.
1875 - Era considerat anul în care se sfârşeşte
"marele jubileu", ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel
12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, învizibil. Sursă: Trei
lumi, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a
fost mutată de pe 1875 pe 1878.
1878 - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca
evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Christos, a
creştinilor credincioşi. Sursă: Trei lumi, p 68, Proclamatorii p 632, Martorii
Lui Iehova În Planul Divin, p 19. Bineînţeles, dată abandonată după anul 1878.
Notă:
Alexander Hugh Macmillan, un apropiat al lui Russell şi
ulterior al lui Rutherford, în cartea sa: Faith On The March (Credinţă în
progres), descrie cum Russell a fost întrebat, dacă la acea dată aştepta şi el
rapirea şi dacă era printre acei credincioşi care aşteptau răpirea (în zori?)
de pe podul din Brooklyn? "Oh, nu. Erau doar câţiva fanatici. Eu la acea
oră dormeam." Dar, implicit recunoaşte că era o astfel de aşteptare
printre colaboratorii săi din acel timp. Cert este că Nelson H. Barbour,
redactorul şef al lui Russell, de la periodicul: Herald Of The Morning
(Vestitorul dimineţii) a fost foarte decepţionat după data de 1878 şi după
aşteptările legate de acea data. Este de înţeles, deoarece el a mai trecut prin
decepti, la 1843 şi 1844, când împreună cu William Miller aştepta revenirea lui
Christos şi răpirea lor, şi pe urmă la 1874 cand grupa lui şi grupa lui Jonas
Wendel (Barbour era asociatul lui Wendel), de aşa numiţi "second adventist's" (aşteptătorii celei de a doua reveniri) aşteptau
revenirea lui Christos la acea data. Barbour începuse o lucrare de predicare,
cam pe la 1869 şi scrisese o carte în care dezbătea şi anunţa mesajul lui
principal: Evidences for the Coming of the Lord in 1873, or The Midnight Cry
(Evidenţe pentru venirea Domnului în 1873, sau Strigătul de la miezul nopţii).
Cartea a apărut în 1871 şi a produs interes. El a pornit şi un periodic cu
numele de: The Midnight Cry (Strigătul de la miezul nopţii), nume schimbat
ulterior în: Herald of the Morning (Vestitorul Dimineţii). Barbour avea pe atunci,
înainte de 1874 circa 12000 de abonaţi la periodicul lui, şi după acea
decepţie, rămasese cu circa 200 de abonaţi şi fără fonduri. După decepţia din
1874, B.W. Keith, un asociat al lui Barbour, il convinsese pe acesta, că
cronologia este corectă şi venise cu "ideea salvatoare" că Christos s-a întors invizibil. Barbour acceptase
această nouă optică. Pe la începutul lui 1876 Russell, un tânăr negustor, de 23
ani citise un articol din periodicul acela, ce prezenta cronologia lui Barbour
şi a rămas profund impresionat. El la finanţat în continuare pe Barbour, până
ce acesta nu a fost de acord cu punctul de vedere al lui Russell, despre preţul
de răscumpărare, care după cum se arată în
http://heraldmag.org/2006_history/06history_5.htm
ar fi fost la origini ideea lui B.W. Keith. Russell
împreună cu Keith şi JH Paton (asociaţii lui Barbour) şi alti 3 asociaţi
lansează un nou periodic, la 1879, având numele:
Zion's Watch Tower and Herald of Christ's Presence (Turnul De Veghere Al
Sionului Şi Vestitorul Prezenţei Lui Christos). Din personalităţile marcante
cooptate de Russell, din mişcarea lui Wendel - Barbour, doar Keith va rezista
alături de Russell. Ceilalţi vor merge separat, unul va deveni chiar ateist. NH
Barbour va fonda o biserică sub numele de Church Of Strangers (Biserica
Străinilor), de orientare universalistă, ca şi mişcarea lui Russell, care de
altfel are multe idei negative în comun cu universalismul (din păcate), şi se
va implica în politică, susţinând drepturile negrilor din SUA, de a avea
propriul lor stat în cadrul SUA. Despre disputa dintre el şi Keith, via
Russell, putem să spunem ca este o dispută irevelantă, din moment ce toţi cei
implicaţi credeau (în mod fals) că în fond oamenii nu sunt responsabili acum,
pentru păcatele lor, ci doar pentru păcatele ce le vor face după revenirea lui
Christos.