Interviu imaginar dintre un reporter şi un pastor

Fratele reporter: Mulţumesc că aţi acceptat acest interviu. Stimate frate pastor, aş dori să vă întreb cum consideraţi că trebuie scris cuvântul “mâna lui Dumnezeu”, cu majusculă sau simplu?

Fratele pastor: Sunt onorat să vă răspund. Evident, simplu… de ce vă interesează?

Fratele reporter: O să vedeţi între timp. Dar cum argumentaţi, de ce simplu?

Fratele pastor: Deoarece mâna lui Dumnezeu, aparţine lui Dumnezeu, prin urmare nu este o persoană, pe care am putea să o onorăm astfel, ci face parte din persoana lui, nu?

Fratele reporter: Da, aşa este. Consideraţi că din respect pentru un om, ar trebui să-l numim “Dumneavoastră”, cu majusculă?

Fratele pastor: De ce nu? Chiar am observant mai nou acest trend şi uneori chiar şi eu îl folosesc. Trebuie să recunosc că este ceva frumos.

Fratele reporter: Mda. Şi eu îl folosesc - trebuie să recunosc - câteodată. Trendul mă trage şi pe mine în sus. Cum consideraţi că ar trebui scris cuvântul “duhul” în cadrul expresiei “duhul Dumneavoastra”? Cu majusculă sau simplu?

Fratele pastor: Simplu, duhul cu d mic. Totuşi, nu înţeleg unde vreţi să ajungeţi? Sunt curios…

Fratele reporter: OK. Haideţi să recapitulăm. Spuneaţi că o parte a unei persoane, fie chiar a lui Dumnezeu, nu trebuie respectată în scris cu majuscule, corect?

Fratele pastor: Aşa e normal, da. Şi ce vreţi să spuneţi prin asta?

Fratele reporter: OK. Haideţi să comentăm o frază dintr-un verset: Geneza 1:26 “Şi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră”. Consideraţi versetul spunând că omul este o copie fidela a lui Dumnezeu? Adică, el arată ca şi oamenii, având carne şi oase, etc.?

Fratele pastor: Nu, Doamne fereste, nu… Sfânta Scriptură spune clar că Dumnezeu nu este din carne şi oase… El este duh, după cum scrie la Ioan 4:24!

Fratele reporter: Amin! Atunci cum credeţi că omul se aseamănă cu Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu este din carne şi oase? Haideţi să luăm trupul. Dacă omul este o copie a lui Dumnezeu şi are un trup, conform logicii şi Dumnezeu trebuie să aibă un trup, după cum scrie apostolul Pavel sub inspiraţie: 1Corinteni 15:40 “sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti”. Şi mai departe la versetul 44 scrie că “Dacă este un trup natural (psychikon = sufletesc), este si duhovnicesc”. Deci, conform logicii acestor versete, Dumnezeu trebuie să aibă un trup duhovnicesc.

Fratele pastor: Da, în cartea Apocalipsa capitolul 22 cu versetul 4 scrie clar "Ei vor vedea faţa Lui", doar n-o fi Dumnezeu cu faţă, dar fără trup?! Sunt de acord şi urmăresc unde vreţi să ajungeţi. Mă întreb ce anume doriţi?

Fratele reporter: Ei bine, fac o altă paralelă între Dumnezeu şi om, între original şi copie. Dacă omul are un duh, înseamna că şi Dumnezeu are. Să trecem în revistă 1Corinteni 2:11 “Căci dintre oameni, cine cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? TOT AŞA nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de duhul lui Dumnezeu.” Sunteţi de acord?

Fratele pastor Stati: Da, şi ce mai urmează? Ştiţi că am un program foarte încărcat azi.

Fratele reporter: Nu vă reţin mult. Consideraţi că acest text ne vorbeşte despre duhul lui Dumnezeu, ca fiind o parte componentă a lui Dumnezeu, aşa cum vedem că duhul omului este o parte componentă a omului?

Fratele pastor: Da, în mod cert. Paralela este clara. Omul se aseamănă cu Dumnezeu şi în această privinţă. Copia reflectă originalul.

Fratele reporter: Dumneavoastră cum aţi scrie cuvântul “duhul” din expresia “duhul lui Dumnezeu” al versetul citat mai sus? Cu majusculă ca în VDC şi VBOR sau simplu?

Fratele pastor: Acum înteleg unde aţi vrut să ajungeţi… şi m-aţi pus pe gânduri. În mod cert, vă gândiţi că ar trebui să subscriu logicii la care eu am subscris la început, şi anume că o parte a unei persoane – fie chiar şi Dumnezeu - nu se scrie cu majusculă.

Fratele reporter: Păi ar trebui, ca să fiţi consecvent. Şi nu subscrieţi?

Fratele pastor: Vedeti Dumneavoastră, pe moment nu am prevăzut implicaţiile mai adânci, teologice, Duhul Sfânt fiind a treia persoană din cadrul Dumnezeirii. Din punct de vedere teologic, poate fi pus în cadru varianta cu majusculă…

Fratele reporter: Hm. Făcând astfel, aţi face ca anumite versete să se contrazică:

Conform cu 1Corinteni 2:11, a treia persoană a Dumnezeirii ar trebui să ştie toate lucrurile (inclusiv tainele) primei persoane a Dumnezeirii “Tot aşa nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu” pe când Marcu 13:32 ar infirma statutul privilegiat expus mai sus: “Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl."

Fratele pastor: Păi nu-i chiar aşa de simplu. Teologia persoanelor Dumnezeirii are multe ramificaţii ce converg în taine. Iar tainele lui Dumnezeu sunt ale lui Dumnezeu, nu ale noastre.

Fratele reporter: Totuşi să acceptăm puncte de vederi contradictorii de dragul unor aşazise taine, ce pot fi nişte păreri omeneşti impuse ca adevăruri? Şi ce facem la ora judecăţii de apoi, dacă scuza aceasta cu tainele nu o să meargă, ci se vor dovedi cecuri scrise dar fără acoperire ale unor distinşi teologi? Ştiţi, eu sunt precaut şi îmi este frică de lacul de foc mai mult decât de distinşii teologi…

Fratele pastor: Văd că aţi devenit nepoliticos, ca să nu zic mai mult. În aceste condiţii, eu mă retrag, considerând că a fost afectat mediul propice unui dialog civilizat.

Fratele reporter: Ce spuneţi de cuvintele Domnului Isus "Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici?
 ---
 "Dogmatismul e o dovadă mai mare a ignoranţei, decât a învăţării. Mi se pare că aşa stau lucrurile în cazul multora care adoptă doctrina Trinităţii." Raymond Franz

Judecata: Este judecata ta dreapta?

Cum am dori sa fim judecati asa sa judecam si noi. Da, ar fi frumos.
Uneori ma gandesc ce grosolan putem judeca pe cineva. Si asta denota lipsa de iubire.
De exemplu, daca un frate si o sora apreciaza pe youtube o melodie despre pocainta sau iertare, ca de exemplu "Exista iertare?" putem sa ne gandim si sa judecam gresit, crezand ca sigur are o problema de constiinta, posibil a pacatuit grav, etc. etc. etc., nestiind de fapt ca a fost apreciata melodia sau versurile. La fel, daca cineva apreciaza o melodie cantata de un autor de alta credinta (Maher Zain), am putea fi tentati sa credem ca simpatizeaza cu credinta respectiva, desi nu este cazul.
Totusi, cel mai dureros aspect este judecata pe care o poate aplica cineva, interpretand gresit anumite texte. Este ca si cum, ai dori sa faci dreptate prin nedreptate.
Anumiti indivizi din diferite biserici, sunt foarte ofensati daca un credincios anume a divortat pe criterii juste, biblice si vrea sa se recasatoreasca. Nu stiu si nu am avut inca timp sa analizez de unde, prin ce filiera istorica s-a perpetuat ideea ca divortul este gresit din toate punctele de vedere. Banuiesc ca legatura duce inapoi la miscarea ascetica a lui Cerdo si Marcion, arhiereticii asceti din secolul II. Avem mentiuni clare atat in Vechiul cat si in Noul Testament, care prezinta drepturi intemeiate, pentru divort si recasatorie a partilor vatamate moral:

Deuteronom 24:1-4, 1 Corinteni 7:15, Matei 19:9

 

 Luca 16:18B
kai (şi) ho (cel - nominativ masculin singular) apolelymenen (care a divortat-o - feminin) apo andros (de la barbat - masculin) gamon (casatorindu-se - nominativ masculin singular) moicheuei (comite adulter).
Textul nu spune "şi cea care a divortat de la barbat casatorindu-se comite adulter", ci "şi cel divorţând-o de la barbat casatorindu-se comite adulter", la fel fiind şi în Matei 19:9 partea B.
 Expresia corectă de altfel "Sola Scriptura", adică Numai Scriptura, nu are nici un efect dacă traducerile şchiopătează şi nu dau înţelesul corect.