Așa că, nu este ceva rău să ai anumite întrebări firești față de noile traduceri care apar. Nu pot sa nu trec in revista frica (ca sa nu scriu de dispretul unora) de a citi si analiza si alte traduceri ale Bibliei, decat cea simpatizata de ei. Acestia sunt de obicei oameni care au fost presati - de sustinatorii anumitor sabloane de vedere asupra Bibliei - sa creada ca Biblia X (Regele Iacob, Ortodoxa, Milescu, Cornilescu, Karoly, Traducerea Lumii Noi, etc.) ar fi cea mai buna. Unii vorbesc chiar de o traducere inspirata ("Textuls Receptus aka KJV") si ca ar trebui sa folosim doar acest text. Teoriile conspirationiste au intrat deja si in sfera traducerilor, nu de alta dar pentru a calca in picioare imaginea traducerilor neagreate de fanii KJV. Si astfel oamenii se inghesuie sa sustina niste idei de conjunctura, impuse sub pretextul ca apara Biblia, desi, mai degraba aceste idei ii fac un deserviciu, ei fiind aparatori inversunati ai traducatorilor, nu a textului ce ar trebui tradus.
Intrebarea care o pot pune unii, este justificata: De ce, dom'le, apar atatea traduceri noi?
Motive sunt si ele pot fi citite la introducerile sau apendicele noilor traduceri. Insa cel mai justificat motiv este cel oferit de "detectivii textuali", adica de cei care se ocupa cu studierea comparativa a manuscriselor antice. In ternenii de specialitate acest domeniu se numeste "critica textuala", desi - atentie mare - "critica" aceasta nu e ce-si inchipuie un prea-zelos "bade Pavele" sau "fan KJV" (!); a nu se confunda cu domeniul denumit "inalta critica" - aka "high criticism" un domeniu speculativ, care uneori intra in sfera interpretarii Bibliei cu ochii necredintei sau al ezoteriei. Fiti sigur prea-zelos bade Pavele, fan KJV sau NWT, ca fara critica textuala acum am citi tot Biblia Catolica, cu cine stie cate inovatii adaugate intre timp. "Critica textuala" - desi poate pentru unii, care nu stiu ce este si cu ce se manaca este la limita blasfemiei - in realitate, daca se situeaza pe principii logice si stiintifice, este ca un fel de arhivar, pentru buna intelegere a textelor ce variaza fata de textul sau contextul Bibliei. Asadar, pe de o parte "critica textuala" stopeaza aparitia unor noi adaugiri la textul Bibliei, iar pe de alta parte, limpezeste textele adaugate intre timp. Negresit, si aici trebuie rugaciune, pentru calauzirea spiritului lui Dumnezeu.
Iata si cateva nume de referinta si de marca al domeniului: Erasmus, Stephanus, Griesbach, Tischendorf, Metzger, etc..
Deci ce este "critica textuala" si de ce este necesara?
Poate unii cred sau ar tinde sa creada ca "critica textuala" inseamna sa critici Biblia in sens negativ. Nicidecum. Critica textuala se ocupa pur si simplu cu compararea textelor diferitelor manuscrise ale Bibliei, facand inventarierea cuvintelor, a diferentelor textuale si a altor aspecte.
In timp ce se aduna, se contabilizeaza si se studiaza noi si noi texte ale manuscriselor, sau se reexamineaza texte vechi, apar intelegeri mai bune asupra textului primar, uneori alterat inconstient sau constient de catre traducatori. Asa ca, dupa cum sustineau Bruce Metzger, F. C. Kenyon si alti, avem nevoie de o restabilire a textelor, bineinteles, este vorba doar despre acele texte, unde avem evidente (resuse directe sau resurse indirecte) ca textul primar, cel original, numit textul autorului (textul autografic) a fost alterat.
Pentru a nu speria inutil poporul chiar ar fi bine sa se renunte la acest termen de "critica textuala" si specialitatea aceasta sa se renumeasca "comparatie textuala".
Avem texte alterate constient?
Da, din pacate, s-au facut si “greseli de copiere la superlativ (modificari intentionate)”.
"Alterate constient?" - vor intreba unii. "Dar in Biserica mea m-au invatat ca textul Bibliei s-a pastrat pur si nealterat, deoarece Dumnezeu a avut grija!"
Da, asa invata anumite Biserici, dar nu avem evidente ca Dumnezeu a pus gardieni angelici si CTCisti angelici la masa traducatorilor sau in scriptorium-ul manastirilor. Din pacate, si sunt evidente clare in acest sens, anumite texte (dar atentie mare: nu toata Biblia (!) au fost modificate (modificate in sens coruptiv, negativ, de schimbare sau alterere a mesajului). Putem vorbi de doua tipuri de alterare: alterare individuala neorganizata, cand in alterarea textului sau implicat doar traducatorii si alterare colectiva organizata, cand in alterarea textului s-au implicat mai multi si a fost un proces bine organizat.
Iata o astfel de marturie ce vorbeste de la sine, gasita de savantul crestin John William Burgon, care il citeaza pe Gaius (AD 175-200): "Prin urmare, si-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile divine, susținând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această chestiune, oricine dorește poate să învețe. Căci dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, și să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Și multe dintre acestea pot fi obținute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecțiile, cum le numesc ei, care sunt o corupție, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum și cele de Apollonides nu sunt consecvente cu ele însele. Pentru că puteți compara cele pregătite de ei la o dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, și le veti gasi foarte diferite. Dar ce indrazneata este această infracțiune, ea nu este ca si cum ei înșiși sunt ignoranți. Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de duhul sfânt, și, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înțelepti decât duhul sfânt, și în acest caz, ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".
Cand imparatul Constantin Cel Mare, a unit fortat puzderia de gupari crestine aflate sub jurisdictia sa (pe la 316, deci cu mult timp inainte de Conciliul de la Niceea) si le-a confiscat patrimoniul, dand-o partidei simpatizate de el (catolicilor), n-a facut altceva decat sa legitimeze statal (si nu divin) un grup si manuscrisele aflate in posesia acestui grup. Asadar noi am mostenit Biblia de la catolici? Sunt dovezi ca Biserica catolica si-a modificat Biblia in anumite locuri? Sunt.
Referinte in acest domeniu se gasesc in trilogia de critica textuala a renumitului biblist Bruce Metzger:
The Text of the New Testament: Its Transmission, Corruption, and Restoration (1964; 2nd ed., 1968; 3d enlarged ed., 1992); Textul Noului Testament: Transmisia, Coruperea Si Restaurarea Lui
The Early Versions of the New Testament: Their Origin, Transmission, and Limitations (1977);
Versiunile Timpurii Ale Noului Testament: Originea Lor, Transmisia Si Limitele Lor
The Canon of the New Testament: Its Origin, Development, and Significance (1987).[3]
Canonul Noului Testament: Originea, Developarea Si Semnificatiile Lui
De asemenea F.C. Kenyon, "The Text of the Greek Bible" Textul Bibliei Grecesti, p. 241-242. si Prof. Eberhard Nestle: "Textkritik des griechischen Testaments" Critica Textuala A Textelor Grecesti
Un caz aparte
Un caz aparte il constituie cazul alterarii Septuagintei si a Textului Masoretic, aici intrand doar Vechiul Testament. Desigur, slava Domnului, nu putem vorbi nici aici de o modificare generala a Bibliei, ci doar de unele texte. Despre autorii Septuagintei (exceptand, poate cartile atribuite lui Moise, despre care se spune ca au fost traduse de traducatori evrei) se poate spune ca au facut anumite greseli deoarece au tradus “interpretand textul original” (de aici si neconcordanta cu Textul Masoretic ...) Pe alocuri au lasat netraduse cuvintele pe care nu le-au inteles, fapt ce arata ca exceptand cartile lui Moise, celelalte carti ale Septuagintei au fost traduse de neevrei sau evrei grecizati, care nu cunosteau limba ebraica la perfectie.
Concluzie: Cel mai bine e sa nu "ajuti" nicidecum textul ce urmeaza a fi tradus
Trecand peste faptul ca in unele traduceri pot aparea nepotriviri din cauza necunoasterii corespunzatoare a limbii, neatentiei si oboselii traducatorului, greselile pot veni si din cauza ravnei traducatorului de a ajuta putin textul, sa spuna mai mult sau mai putin decat spune textul ce-l traduce sau chiar sa spuna cu totul altceva decat este in text, rezultatul fiind unul dezastruos.
De aceea legea lui Dumnezeu prevedea ca sa nu se adauge si sa nu se scoata nimic din lege. Un exemplu ce trebuie urmat cu strictele la orice traducere a Bibliei.
Ce este gresit tot "rau" ramane, daca dupa cum spunea si Domnul Isus: in cuvantul lui Dumnezeu chiar si o virgula (semn ortografic in scrierea ebraica) conteaza (nu va trece fara sa nu se implineasca).
Din pacate, atat copistii evrei cat si cei crestini se poate spune ca pe alocuri au gresit, deoarece au tradus “ajutand textul original” cu parerea lor. Masoretii au incercat sa reduca acest handicap lucrand la un text ebraic standard, modelul lor de lucru fiind copiat acum de catre cei de la asanumitul aparat critic textual Nestle-Aland.
Masoretii si soferimii au fost doua categorii de scribi (copiatori de texte sacre) ce au trait in timpuri diferite. A se vedea Apendicele la The Companion Bible, pentru Textul Masoretic, ce au spus "masoretii" despre "soferimi":
http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm
http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm
http://livingtheway.org/sopherim.html
Despre tentativa de standardizare a textului crestin:https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_critic
https://en.wikipedia.org/wiki/Novum_Testamentum_Graece
Desigur, se pune si altfel problema, cat ne putem baza pe "criticii textuali" care vor un "text standard"? Fiindca, sunt si ei oameni si pot gresi, nu-i asa? De aceea, orice text asazis "standard" (American Standard Version, Revised American Standard Version, etc.), oricat de bogat sau laudabil va fi, nu poate deveni o "autoritate finala", acesta ar fi doar textul autorului, numit "textul autograf".
AUTOGRÁF, -Ă, autografi, -e, adj., s. n. (Text, document, semnătură etc.) scris de mâna autorului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autographe. Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
Sa speram, ca intre timp "detectivii" comparatori ai textelor biblice sau altfel spus “criticii" textuali, vor lamuri toate problemele care sunt cunoscute sau intre timp vor fi cunoscute legate de texul Bibliei, painea noastra spirituala cea de toate zilele. Eu cred ca acest domeniu nu trebuie tratat cu o inversunata opozitie habarnista, delasare sau superficialitate, ci trebuie facut din el un domeniu de frunte, pentru o cat mai buna intelegere a textului autorului si nu al textului traducatorului. Ma refer doar la textele alterate.
Sa stam de vege, in pocainta, caci numai asa vom putea lua decizii aprobate de Tatal nostru ceresc.
Ionica T.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.