”Oamenii pesterilor” l-au identifica pe Mihail cu viitorul Mesia

Din păcate, cei care susțin că Arhanghelul Mihail ar fi Mesia (martorii și adventiștii), ne dau niște informații foarte sărăcăcioase în această privință, ducând însăși asocierea aceasta în derizoriu, făcând-o să fie de compătimit, sau mai rău, chiar de râs. Dar oare chiar așa să fie, la o examinare mai atentă a situației din Biblie?

Domnul Isus a spus clar că El, ca Fiu al lui Dumnezeu, are o descendență (origine) cerească. Unii susţin că creştinii nu au avut propria lor noţiune despre Logos, ci l-au preluat, de la niște rabini evrei eleniști, ca Ben Sira și Filon. Mă mir de această afirmaţie total eronată, având în vedere că în Evanghelia după Ioan scrie clar despre obârşia cerească a fondatorului creştinismului, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu și această carte n-a fost scrisă nici de Sira, nici de Filon:

Ioan 6:38 VDC

căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Necunoscând bine textul Bibliei, am putea cădea de la interpretarea corectă a Cuvântului Dumnezeu, răstălmăcindu-l, luându-ne după doctrina musulmană, care a pătruns în creştinism prin diferite filiere, şi care afirmă că Fiul lui Dumnezeu este doar de la Fecioara Maria şi nu a existat ca fiinţă cerească, înaintea ei. Totuși, ce au spus Sira și Filon?

 

Istoricul musulman Shahrastani, susţine că Arius (secolul III-IV) a preluat doctrina sa despre Isus, de la ”oamenii peşterilor”, care - sustine el, au trăit cu 300 de ani înainte de Arius și care credeau că Arhanghelul Mihail va fi viitorul Mesia, care trebuia să vină în lume, pentru a-i ajuta pe evrei. Această informație istorică ne arată că a existat un curent de gândire, numită ”scoală teologică”, care l-a identificat pe Mihail cu Mesia, atât în sânul evreilor, cât și în sânul creștinismului timpurilor. 

Carl Gustav Adolf Harnack (1851 – 10 1930) a fost un teolog luteran german baltic și un istoric important al Bisericii și susține că această părere a fost foarte populară în secolul II, în creștinismul de atunci şi s-a păstrat mult timp în iconografia bisericii ariene, reprezentându-l pe Mesia, ca fiind arhanghelul Mihail, având aură în jurul capului şi două aripi. 

Anumiți rabini evrei de orientare elenistă (considerați eretici de evreii de acum) din secolul II î.Hr -I d. Hr. susțineau o teologie foarte asemănătoare cu cea a primilor creștini, cum ar fi Ben Sira și Filon din Alexandria, Egipt, unde a fost stabilită o scoală cu această teologie. Ben Sira spunea că el se închină lui Mihail, deoarece acesta este Conducătorul (Prințul) invizibil al lui Israel. Evident, ideea de închinare a lui Sira este suspectă de erezie, ca și ideea de a-l numi pe Mihail ca ”al doilea dumnezeu”, de către Filon. Nu este de mirare, de ce acei creștini care au citit cărțile acestor rabini eleniști, au căzut în aceste erori, adică au crezut că Christos poate fi numit ”dumnezeu” și că merită închinarea cuvenită unui ”dumnezeu”. Ulterior, ca această idee să fie văzută și biblică, în secolul II a fost rescrisă fraza de la Ioan 1:1, din ”și Fiul a fost Cuvântul” în ”și Dumnezeu a fost Cuvântul”, erezia aceasta de orientare rabincă-elenistică fiind perpetuată până în zilele noastre.

În concepţia acestei școli de gândire evreieşti elenistice, şcoală cu rădăcini adânci în învăţătura lui Moise, Solomon şi Agur și a profeților – așadar aceştia se inspirau din cărțile Vechiului Testament, Arhanghelul Mihail era văzut al doilea ca importanță cerească, după Dumnezeu. El a fost văzut, ca fiinţa cu cea mai mare autoritate după Dumnezeu, și a fost numit de către Philon Alexandrinul (Yedidia Iudeul) ”cuvântul”, ”înțelepciunea”, ”primul născut al lui Dumnezeu” şi ”arhanghel” purtător de multe nume.

Pentru a se face şi mai bine înţeles de către păgâni, Filon se apropie periculos de politeism, când spune că ființele cerești pe care ei, evreii, le numesc ”îngeri” sunt numiți ”zei” de către păgâni și numește Logosul "al doilea zeu [deuteros theos]" din ierarhia cerului.

 (Questions and Answers on Genesis, 2:62, Întrebări şi răspunsuri despre Geneza)

Chiar și după anii de glorie ai mișcării ariene, au existat mulți interpreți creștini, care au privit din această perspectivă originea lui Mesia. Dintre aceștia amintesc doar doi, Jean Calvin, reformatorul din Geneva, Elveția, contemporan cu Martin Luther și predicatorul baptist Spurgeon, din Anglia. Deși Calvin a fost aspru criticat pentru această părere a sa, fiind numit chiar eretic arian, el nu a dat înapoi, deoarece asta ar fi dat câștig de cauză socinienilor, și celor care susțineau ca și musulmanii, că Fiul lui Dumnezeu nu există menționat în Vechiul Testament, pentru că în opinia lor, exista doar de la Maria. Întrebarea stridentă a socinienilor și musulmanilor ”Unde este Fiul lui Dumnezeu (Isus) în Vechiul Testament?” este justificată și posibil că îi răsuna și lui Calvin în cap. Dumnezeu în Vechiul Testament a făcut (face) totul prin îngeri (numiți și ”fii ai lui Dumnezeu”), însă în conformitate cu Noului Testament, El a făcut (face) totul prin Fiul (Ioan 1:3). Prin urmare, este evident că Unul dintre așa-zișii ”îngeri” sau ”fii ai lui Dumnezeu”, este ”Fiul lui Dumnezeu”. Altfel, Fiul lui Dumnezeu nu există în Vechiul Testament și trebuie să admitem că socinienii și musulmanii au dreptate. Deci problema este crucială, nu una de neglijat.

Pentru oricine citește Biblia fără o prejudecată prestabilită în această chestiune, este evident că nu este așa și se poate demonstra, că Fiul lui Dumnezeu, a purtat și denumirea de ”Înger” în Vechiul Testament, nefiind însă ”unul de al lor”, ci fiind pe o treaptă superioară față de ei, adică, fiind Căpetenia Îngerilor.

Viața lui Charles Spurgeon a fost ecranizată după cartea cu același titlu, tradusă în limba română de Uniunea Baptistă. Baptistul Charles Spurgeon numit si Printul predicatorilor, a fost contestat de anumiți lideri baptiști, fiind în cele din urmă dat afară din Uniunea Baptistă, pentru opinii eretice. Nu știu dacă una dintre ele a fost sau nu asocierea lui Mihail cu Mesia, pentru că el asta credea și preda public în biserica unde predica. 

După ce am luat puțin din cadrul istoric, propun sa trecem in revista cadrul textual. Pe ce texte s-au putut baza "oamenii pesterilor" și acei rabini eleniști, Sira și Filon, când au dedus ca Mihail (Mikha-El  = Cel ce este ca Dumnezeu) este viitorul Mesia? Ei trebuiau sa aibă anumite texte care i-au condus la aceasta identificare. Să ne gândim logic, ce texte i-ar fi putut influenta și de ce?

Mai întâi să scoatem în vizor textele - după textul ebraic - care vorbesc explicit de o legătură între ele prin cuvântul mesianic ”sar”: Isaia 9:6 (Căpetenia Păcii), Iosua 5:14,15 (Căpetenia oștirii lui Iehova) Daniel 8:25 (Căpetenia Căpeteniilor vezi și Daniel 10:13), Daniel 12:1 (Marea Căpetenie), Daniel 10:13 (”Mihail, prim al căpeteniilor, celor mai de seamă), Daniel 10:21 (Căpetenia voastră). Cuvântul ”ahad” (Daniel 10:13) poate fi redat atât ”unul”, cât și ”prim”, în funcție de context, iar contextul este cel hotărâtor, după cum vedem expresia Sar-Sarim (Căpetenia Căpeteniilor) în Daniel 8:25.

Iată cum redă aceste versete o traducere literala, Traducerea Literala Young:

Young's Literal Translation Daniel 12:1
'And at that time stand up doth Michael, the great head, who is standing up for the sons of thy people, and there hath been a time of distress, such as hath not been since there hath been a nation till that time, and at that time do thy people escape, every one who is found written in the book.

Young's Literal Translation Daniel 10:13
'And the head of the kingdom of Persia is standing over-against me twenty and one days, and lo, Michael, first of the chief heads, hath come in to help me, and I have remained there near the kings of Persia;

Young's Literal Translation Daniel 10:21
but I declare to thee that which is noted down in the Writing of Truth, and there is not one strengthening himself with me, concerning these, except Michael your head.

Smith's Literal Translation

And by his intelligence and he caused deceit to prosper in his hand; and he shall magnify in his heart, and in security he shall destroy many: and against the Chief of chiefs he shall stand; and without hand shall he be broken.

Vă rog să observați, am scos în evidenta ”head” și ”chief”, după cum se traduce în engleză, după unii ”head” (fiind ”cap, căpetenie”), iar după alții ”chief” (șef).

Daniel 12:1 great head - marea căpetenie

Daniel 10:13 first of the chief heads - prima dintre marele capetenii, in sens de ”prim căpetenie”, căpetenie peste ceilalti, cum este la Daniel 10:25.

Daniel 10:21 your head - capetenia voastra

Observati ca nu au tradus cu prinț? Oare de ce? Deoarece cuvântul tradus nu înseamna prinț, prinț înseamna "nasi", însă noi avem aici cuvantul "sar", care înseamna căpetenie (în sens de căpetenie de armată de cel mai înalt grad). Sună cam milităros, nu-i așa? Da, si conform textului ebraic așa trebuie să sune. Prin urmare Arhanghelul Mihail este Căpetenia de oștire a lui Dumnezeu și nu o căpetenie oarecare din această armată de îngeri - "una dintre" - cum traduc greșit erudiții români, ci chiar Căpetenia care este peste căpetenii, care conform cărții Apocalipsa sunt 24, nu șapte. De ce este numit Fiul lui Dumnezeu așa milităros, atât înainte de întruparea lui carnală, cât și dup înălțarea lui? Deoarece există un război între El și Satana (Lucifer), un război ce ține de veacuri, din Grădina Eden. 

Unii comentatori ai Bibliei susțin că Satana a avut poziția a treia în Univers, după Tatăl și Fiul. În antichitate, cele mai importante funcții în stat au fost după cum urmează:

- regele

- căpetenia oștirii

- sfetnicul (curteanul principal, un fel de sfătuitor-secretar-trezorier, un om care supraveghea totul)

Fac. 26:26 Abimelec a venit din Gherar la el, sfetnicul său, Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.

Așadar, conform terminologiei din antichitate, ierarhia cerului era următoarea:

- Tatăl fiind Regele 

- Fiul fiind Căpetenia oștirii, 

- Lucifer (devenit Satanas) fiind sfetnicul, curteanul principal

Iată de ce Lucifer, crezându-se în mod greșit, cel mai potrivit la toate, s-a băgat în lucruri care nu-l priveau, luptând în taină să preia și locul Fiului. Evident, nu s-ar fi oprit aici, după ce Tatăl n-a fost de acord cu el și astfel, s-a declarat pe față atât împotriva Fiului, cât și împotriva Tatălui, care îi ținea partea Fiului, în adevăr și dreptate. Din păcate, mulți dintre îngeri s-au alăturat Satanei (a treia parte din îngerii cerului), luând ființă două armate opuse de îngeri. Iată așadar motivul milităros, din spatele denunirii de Căpetenie (Șef)

Aceste texte au trei detalii de marcă:
1. Mihail este Cea mai mare Căpetenie (comandant) de oștire, nu unul dintre ofițeri
2. El are putere și peste îngerii decăzuți, ceea ce un înger de rând nu are, compara cu "NIMENI nu mă ajută împotriva acestora, în afară de Căpetenia voastră" versetul 21
3. El este numit Căpetenia voastră (a evreilor), implicând aici pe poporul lui Dumnezeu, deci nu era doar Căpetenia îngerilor, ci și Căpetenia evreilor, a israeliților, adică PORUNCEA ȘI LOR; AVÂND AUTORITATE ȘI PESTE EI:

De aici putem trage doua concluzii: Mihail este atat comandantul ingerilor cat si comandantul poporului lui Dumnezeu
Totusi cum se leaga aceste versete de viitorul Mesia, care trebuia sa vina? Contine careva verset un detaliu asupra acestui fapt? Da, de fapt toate cele trei versete si acest detaliu este tocmai cuvantul "sar" (capetenie, comandant). In postarea viitoare voi compara aceste trei versete cu o profetie clara despre Mesia.

La Isaia 9:6 apare acelaşi cuvânt "Sar-Shalom" adică "Comandantul Păcii = Instauratorul Păcii).

Articolul este lung, dar merită să îl citiţi.

De unde au preluat creştinii noţiunea Logosului?

Unii susţin că creştinii nu au avut propria lor noţiune despre Logos, ci l-au preluat. Mă mir de această afirmaţie, având în vedere că în Evanghelia după Ioan scrie clar despre obârşia cerească a fondatorului creştinismului, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu:

Ioan 6:38 VDC

căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Exisă în Biblie câteva versete formulate la plural dual, ce implică doar două persoane (Geneza 1:26, Geneza 3:22, Geneza 11:7) ce dovedesc existenţa unui personaj important alături de Dumnezeu care a asistat la opera creaţiei şi la evenimentele din Eden şi acest citat din Evanghelie însoţit de altele arată clar că acesta a fost Fiul lui Dumnezeu.

După cum am arătat în postarea anterioară, unii - adică saducheii, au încercat să rescrie aceste versete în speranţa că astfel vor proteja monoteismul.

Geneza 1:26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“ 

(În versiunea saducheană: Atunci Dumnezeu a zis: „Să fac om...")

Citind versetele de mai sus în forma lor nemodificată construite la plural dual, unii credincioşi din vechime au tras logica concluzie, că Dumnezeu trebuie să aibă un Fiu.

Provebe 30:4 Cine a urcat în ceruri şi a coborât de acolo? Cine a adunat vântul în palmele lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a stabilit toate marginile pământului? Care este numele lui şi cum se numeşte Fiul său? Spune-mi, dacă ştii! 

VDC Proverbe 8:22 Domnul m-a făcut cea dintai dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. ...
30. eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui

"eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El" indică o relaţie dintre un arhitect (inginer) proiectant şi un meşter subordonat, care execută proiectul.

Din aceste versete din Biblie vedem că înţeleptul rege Solomon şi înţeleptul Agur n-au tras concluzii pripite ca saducheii, şi se pare că de aici se formase un lanţ, adică o şcoală evreiască care a dat mai departe conceptul Companionului Înţelept (Logosul) din generaţie în generaţie.

Urmând concepţia acestei şcoli de exegeţi (interpreţi, comentatori ai Bibliei) de pe timpul lui Solomon şi Agur, filozoful evreu Yedidia (secolul I AD) - cunoscut ca Filon Iudeul sau Philon din Alexandria a folosit termenul "Logos" (Cuvânt de înţelepciune) pentru a desemna o ființă cerească de cel mai înalt rang - după Dumnezeu, văzându-l ca un Artizan (Demiurg, Meşter) al creaţiei lui Dumnezeu - care este Arhitectul.  

Aşadar nu evreii au împrumutat conceptul de Logos de la păgâni, ci tocmai invers, păgânii l-au împrumutat de la evrei, stâlcindu-l cu filozofia lor. Filozoful Heraclit din Efes a trăit la sfârşitul secolului al Vl-lea şi la începutul secolului al V-lea î.Hr, perioadă în care grecii intră tot mai strâns în contact cu ideile ce circulau în Orientul Mijlociu, în special cu cele persane. Dar perşii au intrat deja în contact cu ideile evreieşti şi le adaptaseră într-o formă stâlcită. Ca şi alţi gânditori greci din această epoca, Heraclit are o atitudine negativă faţă de vechile credinţele religioase ale poporului grec şi e deschis spre altele. El critică nemilos şi misterele cu simbolismul lor nebulos.

Ioan Botezatorul se poate adauga acestei şcoli de interpretare, fiind ales de Dumnezeu să-l confirme pe Isus, ca mesager ceresc şi Mesia:

Ioan 3:

27 Ioan a răspuns: – Omul nu poate primi decât ceea ce i-a fost dat din cer.

28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Christosul, ci eu sunt trimis înaintea Lui.“

29 Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă şi-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare această bucurie a mea este deplină.

30 El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.

31 Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ12. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor.

32 El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui.

33 Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat13.

34 Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu14 nu-I dă Duhul cu măsură.

35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.

36 Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Dar unii evrei - ca saducheii, vedeau în această exegeză, amprenta politeismului şi au încercat să îl combată cu viziunea lor stranie despre un Dumnezeu singuratic, panteist. 

Dar ce este monoteismul şi politeismul de fapt? Monoteismul biblic înseamnă nu excluderea fiinţelor cereşti pentru a rămâne doar unul singuratic, ci acceptarea şi adorarea unui singur Dumnezeu, pe Creator, deorece celelalte fiinţe cereşti, toţi sunt slujitorii acestuia, care îl slujesc pe Dumnezeu - bine sau rău - cum fac şi oamenii (Apocalipsa 19:10, 22:9), unii bine, alţii rău.

Politeismul grec - deşi admite un Dumnezeu peste ceilelţi dumnezei, un Dumnezeu al dumnezeilor - din contră, spune că într-un fel sau altul toţi dumnezeii fac ceva bun pentru omenire şi trebuie recompensaţi pentru asta cu adorare. Aşadar politeiştii nu înţeleg că acel ceva bun, pe care îl fac pentru omenire, este de fapt tot de la Dumnezeu, un dar pe care aceştia nu l-au avut, ci au fost înzestraţi cu aceasta de la Dumnezeu. De exemplu Apocalipsa 16:5 ne vorbeşte de "îngerul apelor", adică cel care are grijă de apele de pe pământ. Ar trebui să ne închinăm lui, pentru că are rolul acesta benefic pentru omenire, sau lui Dumnezeu, care i-a încredinţat acest rol? Nu! Categoric nu, căci apostolul Ioan a fost dojenit pentru că a încercat un astfel de act în faţa unui înger (Apocalipsa 22:9).

Acest lucru nu l-au perceput saducheii şi ca atare şi-au cladit în neştire, propria lor teorie păguboasă, despre un Dumnezeu singuratic, panteistic.

Când a apărut învăţătura creştină, evident că au strigat în gura mare, acuzând creştinismul  că e politeist, având doi dumnezei şi că prin afirmaţiile sale Isus se face Dumnezeu, ceea ce nu era adevărat. Isus nu s-a identificat niciodată cu Dumnezeu şi nu s-a făcut niciodată Dumnezeu, a rămas la ceea ce era şi declara de la început, Fiul lui Dumnezeu, care a coborât să facă voia superiorului său, voia lui Dumnezeu. Întotdeauna l-a considerat pe Creator, căruia îi spunea „Tată”, singurul Dumnezeu adevărat (Ioan 17:1-3).

Din păcate nu toţi creştinii au rămas la aceste cuvinte. Astfel n-au înţeles esenţa creştinismului, Logosul, înţelepciunea lui Dumnezeu, întruchipat de Fiul lui Dumnezeu, Companionul special de la dreapta Creatorului (Geneza 1:26, Geneza 3:22, Geneza 11:7). În mintea lor s-a creat un talmeş-balmeş filozofic de sorginte păgână, în loc să vadă adevărul sublim despre două fiinţe speciale: Tatăl şi Fiul; primul care a trimis un har şi un dar nemeritat omenirii întregi - nu numai evreilor şi altul care a venit, El fiind acel dar special, din partea lui Dumnezeu însuşi (Ioan 3:16).

căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. (Ioan.1:17)

Drept raspuns, Isus i-a zis: "Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: "Da-Mi sa beau!", tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie." (Ioan.4:10)

Dar cu darul fara plata nu este ca si cu greseala; caci, daca prin greseala unuia singur, cei multi au fost loviti cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul pe care ni l-a facut harul acesta intr-un singur Om, adica in Isus Hristos, s-au dat din belsug celor multi. (Rom.5:15)

Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom.6:23)

Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efes.2:8)

Nu era cazul, să se inventeze aceste filozofii, descrise mai jos în cărţile apocrife:

"În momentul în care m-am gândit la ele, iată, cerurile s-au deschis, toată creatura de sub cer s-a luminat și lumea s-a agitat. M-am speriat și, iată, am văzut pe cineva așezat lângă mine în lumină. Privind, părea să fie cineva bătrân. Apoi și-a schimbat aspectul cu un tânăr. Nu că ar fi fost mai multe fețe în fața mea, dar în interiorul luminii, era o față cu mai multe fețe. Aceste fețe erau vizibile între ele, iar fața avea trei fețe." Apocriful lui Ioan

Cartea secretă a lui Ioan, numită și Apocriful lui Ioan, este o scriere mincinoasă din secolul al doilea. Este mincinoasă deoarece cel ce a scris-o (a inventat-o) l-a numit pe apostolului Ioan ca autor. Nici vorbă că el ar fi debitat aşa ceva. Ioan într-adevăr vorbea de Logos, ca de Dumnezeu, dar nu în ideea ca produsele de supermarket, trei în unul - cum bine a spus cineva, ci ca de Fiul lui Dumnezeu, care a moştenit natura calitativă a Tatălui, devenind astfel Logosul – adică Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:1-3).

Pentru cei care doresc să ne edificăm împreună, vă invit în grupul Biblia De Studiu pe Facebook:

https://www.facebook.com/groups/289841265419722/

Cadrul istoric, filiera identificarii Marelui Voievod Mihail (Daniel 12:1) cu Mesia (Isus)

Versiunea Ortodoxa Daniel 12:1 "Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în carte."
  
Versiunea Cornilescu Daniel 12:1 "În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n'a mai fost de cînd sînt neamurile şi pînă la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mîntuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte."

Versiunea GBV 2001 Daniel 12:1 "Şi, în timpul acela, se va ridica Mihail, căpetenia cea mare, care stă pentru fiii poporului tău; şi va fi un timp de strâmtorare cum n-a fost niciodată de când există o naţiune, până în timpul acela. Şi, în timpul acela, poporul tău va fi salvat, oricine va fi găsit scris în carte."

Versiunea Noua Traducere Romana Daniel 12:1 "În vremea aceea se va ridica Mihail, marea căpetenie, ocrotitorul poporului tău; va fi o vreme de necaz, cum n-a fost de la începutul neamurilor şi până atunci. Dar în vremea aceea poporul tău va scăpa, şi anume oricine va fi găsit scris în carte."

As vrea sa raspund la nedumerirea celor care raman uimiti cand constata ca sunt anumite biserici care il identifica pe Mihail cu Mesia, trecand in revista cadrul istoric, sau filiera - daca vreti - prin care aceasta invatatura a ajuns la aceste biserici. Doua dintre aceste grupari sunt Martorii Lui Iehova si Adventistii De Ziua A Saptea. 

Acum nu se mai poate tagadui, ca "martorii", la origini, nu ar fi o grupare "adventista". La ora actuala cand spui "adventist", automat iti trece prin cap cei ce tin sambata, deci cuvantul este adus peste cei ce tin sambata. Dar la inceputul adventismului nu a fost asa. La inceput, cuvantul adventist era asociat cu cei care asteptau infocat iminenta venire a Domnului Isus pe data de 1843 (si mai apoi pe 1844), luandu-se dupa calculele predicatorului baptist William Miller. Nu avea conotatia actuala, deoarece pe atunci adventistii tineau cu toti duminica si erau interconfesionali, adica erau din mai multe denominatii. 

William Miller a fost un "baptist primitiv" ("primitiv" aici are sensul de "baptist cu vedederile primilor baptisti", asa se numea o ramaura a baptistilor), ordinat dupa obiceiul acestei miscari si nu se deosebea cu mare lucru de baptistii de acum. Dupa esecul misiunii sale ca interpret al profetiilor, el a recunoscut ca a gresit. Numai ca unii nu au fost de acord si asa au fost nevoiti sa se organizeze in grupare proprie. Asa au aparut adventistii ca biserica sau miscare noua, urmand ca sa se divizeze in mai multe fractiuni. Una dintre ele, condusa de George Storrs, a botezat cativa din familia Russell, unul dintre ei fiind tanarul Charles Taze Russell. Data era vara anului 1874. Asa a ajuns CTR printre adventisti, urmand ca la numai doi ani dupa botez sa fie hirotonisit, dupa modelul de hirotonire al baptistilor primitivi - sau ordinat daca vreiţi - ca pastor al unei biserici adventiste locale (de acest soi, sau grup) din orasul sau natal. Numai ca urmand alte diviziuni in acest grup, el a ajuns in varful unei fractiuni adventiste si a reorganizat-o, fractiune care schimbandu-si numele, mai intai in Vestitorii Diminetii, mai apoi in Studentii Bibliei, astazi este cunoscuta ca Martorii Lui Iehova. 

Ei bine, prin aceasta filiera multe dintre invataturile acestei grupari adventiste - la origine sa nu uitam ca se numeau baptisti primitivi (primitiv in sens antic, adica baptisti vechi) au fost mostenite de Martorii lui Iehova. Una dintre aceste invataturi este asocierea Marelui Voievod Mihail (din cartea lui Daniel) cu Fiul lui Dumnezeu, cunoscut mai apoi sub un nume nou, numele de Isus. Dar de unde au avut baptistii vechi, aceasta invatatura? Ma refer tot la cadrul istoric. Pai de la protestantii de unde au iesit. Baptistii au iesit din Biserica Anglicana, o perioada s-au unit cu anabaptistii, apoi s-au divizat de ei, din cauza diferentelor de vedere asupra botezului, ei sustinand botezul prin scufundare, iar anabaptistii botezul prin turnarea apei pe cap. Asadar ideea asocierii Mihail - Isus este venita prin filiera protestanta. Marii lideri ai lumii protestante, in frunte cu Jean Calvin, (poreclit "stapanul" Genevei), sustineau infocat aceasta parere. Din aceasta cauza Calvin a fost numit chiar ca fiind arian, de opozantii sai, desigur ca o aluzie deoarece si Arius sutinea la fel. Dar nu, Calvin nu a fost arian si nu se poate dovedi ca el ar fi luat ideea de la Arius. Dar de unde au luat liderii protestanti ideea aceasta daca nu de la Arius? Pai din Biserica Catolica de unde au iesit cu totii. Se stie foarte bine ca in Biserica Catolica existau doua ramuri de interpretare asupra lui Mihail si inca foarte timpurii, inainte de Arius. Sa retinem asta. Ideea nu a fost a lui Arius, desi o sustinea si el. Nu putea sa fie a sa din moment ce existau personalitati bisericesti catolice, de inaintea lui Arius, care au sustinut acest lucru. Acum o intrebare finala la aceasta tema de prezentare a cadrului istoric: De unde au avut catolicii (se numeau catolici si inainte de Niceea) - ma refer la acea fractiune care sustinea asocierea Mihail - Isus, aceasta invatatura? Din ce cadru istoric? Oare nu din crestino-iudaismul de unde au iesit? Exista dovezi ca biserica crestino-iudaica - sau macar o parte din ea, a sustinut si ea, asocierea Mihail - Isus? Da, exista surse care arata ca anumite fractiuni iudeo-crestine au avut aceasta viziune de interpretare. Dar oare o fi fost ideea lor proprie sau o mostenire din iudaism? Unii istorici ca Shahrastani si Raoul Wanegeim sustin ca apoximativ cu 300 (!!!) de ani inainte de Arius (asta ar precede perioada crestina), exista deja o asociere a lui Mihail cu viitorul Mesia. Ei sunt numiti "oamenii grotelor (pesterilor)" si probabil a fost un alt nume al essenienilor sau a unei fractiuni ale lor (essenienii aveam mai multe ramuri).

Oare botezul trebuie facut in numele unei organizatii sau grup religios?

Problema botezului a fost simplă la început, din punct de vedere biblic, dar l-au complicat oamenii cu timpul.
Nicăieri in Biblie nu scrie de botezul sugarilor. Copiii de la varsta de sugari, pana la maturizare, sunt binecuvantati si sunt considerati sfinti, daca sunt crescuti si educati in sfintenie, urmand ca sa se boteze si ei cand simt chemarea. Cu privire la oamenii din lume, se pot boteza numai cei ce cred si se pocaiesc, iar pocainta inseamna lepadarea de viata pacatoasa, intoarcerea la Dumnezeu Tatal, pentru a trai o viata dupa voia Sa, credinta in Fiul Sau si in jertfa lui si ascultarea de Cuvantul Evangheliei care ni s-a vestit prin el si apostolii lui.
"si sa vestesc Iudeilor si Grecilor: pocainta fata de Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Isus Christos." (Fapt.20:21) 
Fapte 26:15. ,Cine esti, Doamne?" am raspuns eu. Si Domnul a zis: "Eu sunt Isus, pe care-l prigonesti. 
16. Dar scoala-te, si stai in picioare; caci M-am aratat tie, ca sa te pun slujitor si martor atat al lucrurilor, pe care le-ai vazut, cat si al lucrurilor, pe care Ma vei vedea facandu-le. 17. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia si din mijlocul Neamurilor, la care te trimet, 
18. ca sa le deschizi ochii, sa se intoarca de la intuneric la lumina, si de supt puterea Satanei la Dumnezeu; si sa primeasca, prin credinta in Mine, iertare de pacate si mostenirea impreuna cu cei sfintiti." 
19. De aceea, imparate Agripa, n-am vrut sa ma impotrivesc vedeniei ceresti. 
20. Ci am propovaduit intai celor din Damasc, apoi in Ierusalim, in toata Iudea, si la Neamuri, sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, si sa faca fapte vrednice de pocainta lor.  
21 Iata de ce au pus Iudeii mana pe mine in Templu, si au cautat sa ma omoare. 
22. Dar, multamita ajutorului lui Dumnezeu, am ramas in viata pana in ziua aceasta; si am marturisit inaintea celor mici si celor mari, fara sa ma departez cu nimic de la ce au spus proorocii si Moise ca are sa se intample; 
23. si anume, ca Christosul trebuie sa patimeasca, si ca, dupa ce va fi cel dintai din invierea mortilor, va vesti lumina norodului si Neamurilor." 

Botezul - care este o "icoana" adica "chip" (simbol) al marturisirii unui cuget curat, dupa ce ne-am schimbat modul de viata pacatos - se face pin scufundarea totala in apa, pecetluind consacrarea intoarcerii noastre la Dumnezeu, prin pocainta, semnificand moartea noastra fata de pacat si invierea la o viata sfanta, dupa Cuvantul lui Dumnezeu, pentru a-l urma pe Fiul lui Dumnezeu si astfel a face voia Tatalui Sau, care l-a trimis.
De fapt cuvantul "botez" este transcrierea in limba romana a cuvantului grec "baptizo" care inseamna a scufunda.
http://strongsnumbers.com/greek/907.htm
"Icoana aceasta inchipuitoare va mantuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Christos" (1Pet.3:21) 
Romani 6:1. Ce vom zice dar? Sa pacatuim mereu, ca sa se inmulteasca harul? 
2. Nicidecum! Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? 
3. Nu stiti ca toti cati am fost botezati in Isus Christos, am fost botezati in moartea Lui? 
4. Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentruca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua. 5. In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. 
6. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentruca trupul pacatului sa fie desbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului; 
7. caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat. 8. Acum, daca am murit impreuna cu Christos, credem ca vom si trai impreuna cu El, 
9. intrucat stim ca Christosul inviat din morti, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stapanire asupra Lui. 
10. Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna; iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu. 
11. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Christos, Domnul nostru. 
12. Deci, pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor, si sa nu mai ascultati de poftele lui. 
13. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularile voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularile voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. 
14. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentruca nu sunteti supt Lege, ci supt har. 
15. Ce urmeaza de aici? Sa pacatuim pentruca nu mai suntem supt Lege ci supt har? Nicidecum. 
16. Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati, fie ca este vorba de pacat, care duce la moarte, fie ca este vorba de ascultare, care duce la neprihanire? 
17. Dar multamiri fie aduse lui Dumnezeu, pentruca, dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii, pe care ati primit-o. 
18. Si prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de subt pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii. 
19. Vorbesc omeneste, din pricina neputintei firii voastre pamantesti: dupacum odinioara v-ati facut madularile voastre roabe ale necuratiei si faradelegii, asa ca savarseati faradelegea, tot asa, acum trebuie sa va faceti madularile voastre roabe ale neprihanirii, ca sa ajungeti la sfintirea voastra! 
20. Caci, atunci cand erati robi ai pacatului, erati slobozi fata de neprihanire. 
21. Si ce roade aduceati atunci? Roade, de care acum va este rusine: pentruca sfarsitul acestor lucruri este moartea. 22. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit: viata vecinica. 
23. Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vecinica in Isus Christos, Domnul nostru.
Efeseni 2:11. In El ati fost taiati imprejur, nu cu o taiere imprejur, facuta de mana, ci cu taierea imprejur a lui Christos, in desbracarea de trupul poftelor firii noastre pamantesti, 
12. fiind ingropati impreuna cu El, prin botez, si inviati in El si impreuna cu El, prin credinta in puterea lui Dumnezeu, care L-a inviat din morti. 
13. Pe voi, care erati morti in greselile voastre si in firea voastra pamanteasca netaiata imprejur, Dumnezeu v-a adus la viata impreuna cu El, dupa ce ne-a iertat toate gresalele. 14. A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. 15. A desbracat domniile si stapanirile, si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce. 16. Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua, sau cu privire la o zi de Sabat, 
17. care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Christos. 
18. Nimeni sa nu va rapeasca premiul alergarii, facandu-si voia lui insus printr-o smerenie si inchinare la ingeri, amestecandu-se in lucruri pe care nu le-a vazut, umflat de o mandrie desarta, prin gandurile firii lui pamantesti, 
19. si nu se tine strans de Capul din care tot trupul, hranit si bine inchegat, cu ajutorul incheieturilor si legaturilor, isi primeste cresterea pe care i-o da Dumnezeu. 
20. Daca ati murit impreuna cu Christos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: 
21. "Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!" 
22. Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor, si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, 
23. au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti.

Cu privire la numele in care suntem botezati:
Botezul este şi o identificare cu Christos care a fost botezat în apă, un indemn de a-l urma in ceea ce a facut si a lasat ca exemplu de urmat, placut si bine primit inaintea Tatalui Sau, insa după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, nici Duhul Sfânt, ci doar Domnul Isus, atunci cum putem fi botezaţi noi în numele lor? 
Oare nu chiar Biblia ne învaţă în Coloseni 3:17, ca ,,orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” Porunca este clară, şi anume ca tot ce facem deci inclusiv botezul să facem: ,,în Numele Domnului Isus” 

Pasajele directe şi indirecte ce conţin formularea de botez:
„Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” - Fapte 2:38. 
,,Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.” - Fapte 8:16.
,,Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” – Fapte 10:44.
,,Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.” – Fapte 19:5.
,,Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi pentru Isus Hristos, am fost botezaţi pentru moartea Lui?” - Romani 6:3.
,,Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos (botezul în apă), şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (botezul cu Duhul Sfânt)”- 1Corinteni 6:11.
,,Toţi care aţi fost botezaţi pentru Christos, v-aţi îmbrăcat cu Christos.” - Galateni 3:27.

Nu aducem dezonoare Tatălui, dacă nu botezăm în numele lui, căci nici apostolii n-au botezat în acest nume, şi totuşi nu l-au dezonorat, ci din contră l-au sfinţit, cum le-a cerut Domnul Isus (Matei 6:9). În ceea ce priveşte botezul doar în numele Domnului Isus Christos, oare nu chiar Dumnezeu Tatăl a poruncit să fie aşa? Căci este scris: "De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat foarte sus şi i-a dat numele care este mai presus de orice nume (notă: se subânţelege că cu excepţia numelui aceluia care i-a dat acest nume), pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Christos este Domn." (Filipeni 2:9-11). 
Iata ca botezul doar in numele lui Isus Christos, Fiul Sau, nu il dezonoreaza pe Tatal, ci din contra il slaveste.
În Dicţionarul Biblic Ilustrat se spune la subiectul „Botez”: „Spre deosebire de botezul lui Ioan, botezul creştin a fost îndeplinit de la bun început „în Numele lui Isus" (Faptele Apostolilor 2:38; 8:16; 10:48; 19:5). Această expresie probabil că indică fie că botezătorul se considera că acţionează ca reprezentant al lui Isus, care era înălţat (cf. în special 3:6,16 şi 4:10, cu 9:34), fie că persoana botezată considera că botezul este un act de angajare de a fi ucenic al lui Isus (cf. 1 Corinteni 1:12 şi mai jos, IV). Este foarte probabil că s-a considerat că expresia însumează ambele aspecte. 
Prin urmare, este clar că încă de la început botezul în Numele lui Isus a funcţionat ca ritual de intrare sau de iniţiere în cadrul celor care chemau Numele lui Isus (ca Mare Preot Mijlocitor - nota mea) (Faptele Apostolilor 2:21,41; 22:16; cf. Romani 10:10-14; 1 Corinteni 1:2). Botezul era completat uneori prin punerea mâinilor şi trebuie să fi exprimat de asemenea într-un mod plastic acceptarea celui botezat de către comunitatea celor care credeau în Isus, la fel ca şi el (Faptele Apostolilor 8:14-17; 10:47 ş.urm.; 19:6; Evrei 6:2).”
Cipryan un părinte bisericesc, a găsit necesar să insiste asupra formulei în numele Sfintei Treimi, pentru că unii creştini botezau după o formulă de botez, veche şi scurtă şi anume: „în Cristos Isus” sau ,,în numele Domnului Isus” ceea ce lasă să se înţeleagă că formula de origine veche şi apostolică folosită de unii creştini chiar şi în vremea lui Cipryan era cea „în numele Domnului Isus”. În acest sens Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365 declară: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. În secolul trei, botezul în Numele lui Hristos era încă la fel de răspândit încât papa Stefan l-a declarat valid, opunându-se lui Ciprian din Cartagina”.
În Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, se spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul.
În A History of Christian Thought; Otto Hieck; Vol. 1, pag. 53, se precizează: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.”
Tot la fel în Canney Encyclopedia of Religion, pag. 53 se susţine că – La început biserica boteza în Numele Domnului Isus până în secolul al doilea.
Alte studii în acest sens mai declară:
Dicţionarul Biblic explicativ (1962), vol.I, pag. 351: „Dovezile... Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Hristos sau în Numele Domnului Isus”.
Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez...a luat locul vechii formul de botez „în Numele lui Isus”.
Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos”
Canney's Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Isus Hristos” ... Sau „în numele Domnului Isus”... După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”.
Encyclopedia Biblică (1899), I, 473: „Este normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Isus Hristos”, sau „în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.
Publicaţia „Taina botezului Biblic” (lb. Română) citează următoarea referire istorică care a avut loc în Roma în anul 100 e.n. şi a fost reprodusă în revista „Time” din 5 decembrie 1955, a botezului „în Numele lui Isus”: „Diaconul şi-a ridicat mâna, şi Publius Decius a păşit prin uşa baptistierului. Stând până la brâu în bazin era Marcus Vasca vânzătorul de lemne. El zâmbea aşa cum Publius a străbătut în bazin lângă el. „Credis”? A întrebat el. „Credo”, a răspuns Publius. „Eu cred că mântuirea mea vine de la Isus Cristosul, care a fost răstignit sub Ponţiu Pilat. Cu El eu am murit ca să pot avea cu El Viaţă Eternă”. Atunci el a simţit braţe puternice sprijinindu-l aşa cum el s-a lăsat pe spate în bazin, şi a auzit glasul lui Marcus în urechea lui – „Eu te botez în Numele Domnului Isus...”
Studiind exegeţi ai textului biblic, se poate constata, că, după ce evangheliile şi celelalte epistole au început să fie copiate, unii copişti şi-au permis să cizeleze acestea sub motiv că doresc să fie o mai mare armonie între ele, să aibă mai mult stil şi să fie corecte din punct de vedere gramatical. Probabil că unii au avut doar aceste intenţii, însă s-au găsit şi dintre aceia care doreau un pretext pentru a " umbla" la textul biblic, pentru aşi susţine anumite puncte de vedere. Formularea ,,în numele Tatălui al Fiului şi al Sfântului Duh” a fost introdusă mai târziu în textul din Matei 28:19,20, spre susţinerea unei concepţii, fără ca făptaşii să prevadă că prin aceasta crează disharmonie. În plus, unii, ca Episcopul Cyrill au mers pana acolo cu inovatiile, de botezau chiar si in numele Mariei.

Conform cu „Aparatul critic al Noului Testament în limba greaca”, ediţia 25, redactat de Nestle şi Aland, în anumite scrieri ale lui Eusebiu de Cesarea, versetul din Matei 28,19 apare citat diferit: „…în Numele Meu.” 
Eusebiu din Caesarea (Cezareea), a fost un istoric creştin al secolului IV, episcop participant la Conciliul de la Nicea si un fel de prim ministru al Imparatului Constantin Cel Mare. Fiind episcop la Cesarea, a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri crestine anti-nicene, depozitate in biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi Pamphilus, care era chiar in orasul sau, Cesarea. 
Istoricul Conybeare, cercetând scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), a descoperit 17 citări ale versetului din Matei 28:19 în aceasta forma: 
,,πορενθέντες μαθητύσατε πάντα τά έθνη έν τώ όνόματί μον, διδάsκοντες αύτούς τηρεϊν πάντα όςα ένετειλάμην ύμϊν.”
,,Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în numele meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.”   
Ele se gasesc în ‘The Proof of the Gospel’ de 5 ori; ‘Commentary in Psalms’ de 4 ori; ‘The Theophania’ de patru ori; în ‘Commentary in Isaiah’ de două ori; în ‘The History of the Church’ o dată; în ‘In Praise of Constantine’ o dată. Doar spre finalul vietii sale citeaza forma traditionala, de trei ori.

„In cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antica n-a păstrat pentru noi o citare intacta. Dar asta nu e o surpriza pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte ca manuscrisele Greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau ca sunt adevărate citări.” 
„In singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”( F.C. Conybeare). 

Comentariul lui Peake's, 1919: „'Biserica primelor zile nu a observat această poruncă "cât lumea", chiar dacă ei o ştiau. Porunca să boteze în numele întreit este o târzie extensie doctrinală.'”

Eusebiu „Dovada Evangheliei”: „...Spunând chiar în aceste cuvinte acelor discipoli ai Lui, cei mai săraci dintre săraci: 'Duceţi-va şi faceţi discipoli din toate naţiunile'. 'Dar cum putem face asta', ar fi putut răspunde ei în mod rezonabil Stăpânului?... Însă în timp ce discipolii foarte probabil spuneau sau se gândeau la acest aspect, Stăpânul le-a rezolvat dificultăţile prin adăugarea unei fraze, spunând ca ei vor triumfa 'în numele Meu'. Căci El nu i-a însărcinat  simplu si vag 'faceţi discipoli din toate naţiunile', ci cu adăugarea necesara 'în numele meu' . Iar puterea numelui Sau fiind atât de mare, încât apostolul spune: 'Dumnezeu i-a dat un nume care este mai presus de orice nume, astfel încât în numele lui Isus fiecare genunchi să se plece al celor din ceruri , de pe pământ şi de sub pământ.' El a arătat virtutea puterii în numele Sau ascunsa de mulţime, când El a zis discipolilor Săi: 'Duceţi-vă şi faceţi discipoli din toate naţiunile în numele Meu'. (Dovada evangheliei VOL 1, editat si tradus de W.J. Ferrar, 1981, pag. 157). 

Citatul din Evanghelia după Matei dat de Eusebiu de 17 ori, concordă şi cu contextul, unde ni se spune „…Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”

Un alt citat asemanator cu al lui Eusebiu, se gaseste intr-un manuscris evreiesc, numit "Shem-Tob". Profesorul George Howard, care a cercetat manuscrisul, scrie ca textul original a fost alterat intre timp, dar la origini este unul vechi „cam din primele patru secole ale erei creştine”. (New Testament Studies, vol. 43, nr. 1, ianuarie 1997, p. 58-71.).
În "Shem-Tob", textul din Matei 28:19,20 este redat astfel: 
„Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate lucrurile care Eu v-am poruncit pentru totdeauna.” 
Ceva asemanator cu citatul lui Eusebiu mai apare şi intr-un text coptic:
„Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.”
(E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts, 1915, pp. 58 ff., 628 şi 636). 
Episcopului siriac Aprahates, participant si el la Conciliul din Niceea si Iustin Martirul citeaza si ei forma neconventionala.
Domnul Isus a spus: ,,Şi să se predice în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim.” (Luca 24:47). Oare numai predica, pocainta si iertarea pacatelor trebuia facute in numele lui? Iata de ce varianta ramasa de la Eusebiu, nu trebuie sa ne mire: 'Duceţi-vă şi faceţi discipoli din toate naţiunile în numele Meu'
Cei care se pregatesc cu adevarat pentru acest pas curucial, nu se vor impiedica de acest aspect, ci prin harul lui Dumnezeu Tatal si a Fiului Sau vor gasi raspunsuri satisfacatoare la intrebarile lor in aceasta tema, daca le vor cauta cu staruinta, umilinta si sinceritate. 
Botezul este un pas indispensabil pe calea mantuirii. Fara botez, nu se poate ajunge la mantuire, fiindca trebuie sa implinim tot ce este scris cu privire la lucrarile sfinte: 1Petru 3:21: „Această imagine vă mântuieşte (salvează) acum şi pe voi, adică botezul…” iar în Fapte 22:16 se declară: ,,Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” Astfel, cei care îl iubesc sincer pe Dumnezeu si pe Fiul Sau, vor spune ca famenul etiopian: „…ce mă împiedică să fiu botezat?” (Fapte 8:36). 

Diferente intre angajat si sef

Cand faci cerere de concediu, precis te duci sa iti cauti de lucru in alta parte.

Cand seful pleaca in concediu, este ca e foarte obosit.

Cand ii faci placere sefului, esti lingusitor.

Cand seful face placere sefului sau, el coopereaza.

Cand iti sustii punctul de vedere, esti incapatanat.

Cand seful face acelasi lucru, este ferm.

Cand ceva iti ia mult timp, esti incet.

Cand sefului tau ii ia mult timp, el este meticulos.

Cand faci o greseala, esti idiot.

Cand seful greseste, doar om este si el.

Cand faci ceva fara sa ti se spuna, iti depasesti atributuiile.

Cand seful face acelasi lucru, se numeste initiativa.

Cand nu esti in birou, chiulesti.

Cand seful nu este in birou, e plecat dupa afaceri.

Cand bei prea mult la o petrecere, esti betiv.

Cand seful face acelasi lucru, el intretine femeile.

Cand ai scapat din vedere o regula de eticheta, esti necioplit.

Cand seful trece peste cateva reguli, el este original.

Marcu10:

42. Isus i-a chemat la El şi le-a zis: "Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.

43. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;

44. şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.

45. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!"

Ce a creat Dumnezeu prima data?

Am intalnit doua variante de expunere:
1. La inceput Dumnezeu (care este numai Tatal) a creat un Fiu, denumit Fiul lui Dumnezeu (Ben Ha Elōhīm) si prin el celelalte fiinte spirituale (Benei Ha Elōhīm - Fii lui Dumnezeu), apoi cerurile si pamantul. 
2. La inceput Dumnezeu (care dupa doctrina trinitatii este trimorficul Tata, Fiu si Duh Sfant) a creat cerurile si pamantul si dupa aceea fiintele spirituale. "Trimorfic" e ceva asemanator ca un copil siamez intreit in trei persoane. Aceasta doctrina a trinitatii excude crearea Fiului, argumentand ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant au existat intotdeuna, impletiti intr-o fiinta ca copii siamezi. Doctrine opuse doctrinei trinitatii sunt:
- doctrina modalista, care spune ca Tatal a devenit Fiu, doar prin nastere din fecioara Maria, pana atunci neexistand ca Fiu, ci doar ca Tata, iar dupa inviere Fiul a devenit Duhul Sfant, nemaiexistand acum ca Fiu 
- doctrina triteista, care spune ca Tatal, Fiul si Duhul sfant nu sunt impletiti intr-o singura fiinta, ci sunt trei fiinte separate
- doctrina paterteista, ca

Varianta 1 ar fi sustinuta de Ioan 1:1-3 insotit de Iov 38:4-7, care spune ca "toate" au fost facute prin Fiul, deci Fiul ar precede creatia, inclusiv cerurile si pamantul, iar segmentul din Iov ar confirma creatia Fiilor lui Dumnezeu inainte de creatia cerului si al pamantului.

Varianta 2 se doreste a fi sustinuta de Geneza 1:1 insotit de Isaia 44:24. Insa la textul din Isaia apare o problema de traducere, care face ca varianta 2 sa atarne mai degraba de o predispozitie de traducere, decat de o logica corecta de traducere. In plus aceasta predispozitie de a traduce textul cu "Cine era cu Mine?" face ca Dumnezeu sa contrazica tot ce a spus la Iov 38:4-7, ca sa nu mai vorbim de Ioan 1:1-3. Isaia 44:24 poate fi intercalat foarte usor in varianta 1, daca interpretam ca Domnul Isus si fiintele spiritual numite "Fii lui Dumnezeu", au asistat la creatie, fiind alaturi de Creator, dar nu pentru a-l ajuta sau al consilia la crearea planului cerului si al pamantului, care a fost deja creat inainte de crearea lor. Nici chiar Fiul nu a consiliat sau ajutat pe Tatal in derularea planului creatiei. Ce a facut Fiul a fost pur si simplu o punere in practica a proiectului creatiei, un proiect gata facut de Tatal, proiect la care nu a fost consusltat NIMENI, NICI CHIAR FIUL. Proiectul creatiei ii apartine exclusiv Tatalui. De aceea Fiului nu-i putem spune "Creator". Acest rol ii apartine exclusiv Tatalui.
Nota bene: Eu sustin varianta 1.
Iata variantele de traducere a textului din Isaia 44:24
Traducerea Ortodoxa
Isaia 44:24. Asa graieste Domnul, Izbavitorul tau si Care te-a zidit din sanul maicii tale: "Eu sunt Domnul, Care a zidit lumea; singur am facut cerurile, Eu am intarit pamantul, si cine Mi-a fost intr-ajutor?
Traducerea Cornilescu
Isaia 44:24. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: "Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?
Young's Literal Translation
Isaiah 44:24. Thus said Jehovah, thy redeemer, And thy framer from the womb: 'I am Jehovah, doing all things, Stretching out the heavens by Myself, Spreading out the earth -- who is with Me?
Traducerea Karoli Gaspar
Ésaiás 44:24. Így szól az Úr, megváltód és alkotód anyád méhétől fogva: Én vagyok az Úr, a ki mindent cselekszem, a ki az egeket egyedül kifeszítem, és kiszélesítem a földet magamtól (si am întins pământul de la mine);
"Cine a fost cu mine?" din Isaia 44:24 nu apare la traducerea lui Karoli Gaspar, dar nici la alti traducatori, dupa cum urmeaza:
New International Version 
"This is what the LORD says--your Redeemer, who formed you in the womb: I am the LORD, who has made all things, who alone stretched out the heavens, who spread out the earth by myself (ca la traducerea Karoli),
English Standard Version 
Thus says the LORD, your Redeemer, who formed you from the womb: “I am the LORD, who made all things, who alone stretched out the heavens, who spread out the earth by myself (ca la traducerea Karoli),,
New American Standard Bible 
Thus says the LORD, your Redeemer, and the one who formed you from the womb, "I, the LORD, am the maker of all things, Stretching out the heavens by Myself And spreading out the earth all alone,.
Ce sa spunem? Complicate sunt caile traducatorilor! Unii au tradus si parerea lor in text.