De ce este numit "mare" sabatul de la Ioan 19:31?

In Ioan 19:31 scrie ca ziua care urma zilei in care a fost rastignit Domnul Yeșhua, era "un sabat mare". Ce fel de sabat era, daca era numit "mare"?

Am gasit aceasta explicatie pe internet:

"Sarbatoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii intai, era cea dintai din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numita ziua intai a Pastelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sarbatoare, in care trebuia sa nu se faca nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat saptamanal, care sa cada in ziua a saptea a saptamanii, ci cadea intr-o anumita zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare intr-o zi diferita a saptamanii in fiecare an. Era cel dintai din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sarbatori (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afara de Sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" - trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihna faceau parte din legea ceremoniala; deci, spre deosebire, memorialul creatiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau sa fie implinite in Hristos. 
"A doua zi dupa Sabat - Sabatul de sarbatoare dupa Pasti - adica la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de leganat, roadele cele dintai ale recoltei de orz. Pana nu se facea ceremonia aceasta era ilegal de a manca din cerealele noi. Sarbatoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sarbatoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709)."

(cercetatiscripturile)

http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=3191

Traditii gresite ce s-au suprapus peste adevar

Acoperirea adevărului

Azi nu se se mai inteleg anumite lucruri asa cum au fost. O astfel de traditie suprapusa pe adevar, este craciunul. Prin traditie ni se spune ca pruncul Isus s-a nascut pe 25 decembrie. Atat la evrei cat si la noi 25 decembrie este o zi de iarna. Uneori ninge, alteori ploua, o ploaie rece atat la noi cat si la ei. 

Iata ce scria evreul Iosif Flaviu in secolul I despre cum este iarna in Ierihon, in comparatie cu iarna din Iudeea:
"... insa (in Ierihon) iarna este caldicica si foarte placuta pentru băi, ba chiar si aerul este asa de moale incat cei de acasa umbla in haine de panza, cand in Iudeea ninge peste tot." (probabil un fel de lapovita cu ninsoare)
Citat din "Razboiul iudaic", pagina 356

Biblia spune ca in acel timp pastorii erau cu turmele pe camp, si sa retinem ca era noaptea (Luca 2:8). Acest sacrificiu nu se face iarna, fiindca oile noaptea sunt in adaposturi. Unii recunosc ca asa este, dar ei sustin ca putea fi un caz de exceptie si in acel an sa fi fost mai cald. Asa sunt obisnuiti oamenii, sa nu facem de rusine o sarbatoare. Mai bine sa fortam lucrurile.

Se impun niste traditii din nestiinta, apoi cand sunt descoperite ca fara suport biblic, se betoneaza cu explicatii exceptionale...

Un alt caz este ziua rastignirii Mantuitorului. Noi ne-am facut o practica de a nu mai analiza lucrurile asa de amanuntit cum ar trebui, avem prea mare incredere in explicatiile mai marilor nostrii si asa ne scapa niste lucruri esentiale.

Oamenii nu mai inteleg niste termeni, deoarece niste traditii puternice s-au suprapus peste adevaratul sens al lor... De exemplu, Domnul Isus a spus clar ca va sta trei zile si trei nopti in imima pământului (adică mormânt) (Matei 12:38-40). Trupul Domnului Yeșhua a fost pus în mormânt abia seara, după ce Iosif din Arimateea l-a cerut de la Pilat. Apoi femeile au vizitat mormântul abia duminica dimineața în zori. Calculand de vineri seara, nu mai ies cele trei zile și trei nopți, dar oamenilor nu le pasa si dau interpretari extreme, care sa cizeleze situatia. 

Apoi, apostolul Ioan spune clar ca ziua care urma rastignirii, a fost un mare sabat (Ioan 19:31). 
Ce este un mare sabat? Este un sabat saptamanal? Nicidecum. Ni se spune ca atunci cand a murit Policarp al Smirnei, fiind ars pe rug de autoritatile romane, de religie pagani, a fost o zi de mare sabat la evrei si totusi evreii prezenti acolo au participat la pregatirea rugului, lucru pe care cu siguranta nu l-ar fi facut intr-o zi de sabat saptamanal.
Oamenii nu dau importanta cuvenita acestui fapt, ca exista o diferenta intre un sabat saptamanal si un sabat mare. Nu sunt una si acelasi lucru. Deci nu a fost un sabat saptamanal ci un mare sabat, adica o zi deosebita de sarbatoare. Aceste zile asanumite sabate mari, erau sarbatori si aveau si ele o zi de pregatire. De aici vine marea confuzie ca nu se face deosebire dintre sabatul saptamanal si sabatul mare, respectiv nu se face diferenta dintre ziua pregatirii sabatului obisnuit cu ziua pregatirii sabatului mare. Sa retinem ca ambele categorii de sabate au cate o zi de pregatire. 
Bine, dar de ce nu au fost mai expliciti evenghelistii? - vor intreba unii. In timpul acela nu s-a pus problema identificarii gresite a sabatelor, fiindca toti stiau randuiala sarbatorilor evreiesti. Conform cu legea lui Moise, evreii trebuiau sa aiba o sarbatoare speciala imediat dupa evenimentul pascal. Aceasta sarbatoare era considerata sabat (caci nu se lucra in ea) si un astfel de sabat cadea in aceeasi saptamana cu saptamana in care era pastele. Nu s-a pus problema ca ulterior acestea vor putea fi confundate, totusi, apostolul Ioan a scris providential, aratand clar diferenta si elimina orice urma de confuzie.

Diversitatea de culoare este legat de blestemul lui Noe asupra lui Canaan?

De ce omul are culori diferite?

De ce au anumite regiuni de pe pamant oameni avand pielea mai inchisa? 

Este din cauza unui blestem? 

Unii leaga acest fenomen de blestemul lui Noe asupra lui Canaan (Geneza 9:20-27), deși nu sunt versete care indică așa ceva.
 
De ce Canaan a fost blestemat si nu Ham? Pot fi date doua variante. Fie fiul lui Ham, Canaan a existat deja si Ham spunand tuturor despre situatia tatalui sau, a facut ca fiul sau sa se poarte necuviincios (sa rada sau sa glumeasca pe seama bunicului sau), fie Ham a fost poreclit "Canaan". Oricum, populațiile cucerite de israeliți nu au fost de culoare închisă, deși erau urmașii lui Canaan.


Copii lui Ham: 
Geneza 10:6. Şi fiii lui Ham: Cuş şi Miţraim şi Put şi Canaan.

7. Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.

Urmasii lui Canaan, fiul lui Ham au fost numiti: Sidoniti, Hetiti, Iebusiti, Amoriti, Ghirghasiti, Heviti, Architi, Siniti, Arvaditi, Temariti, Hamatiti (Geneza 10:6-19). 

Dintre copii lui Cus a iesit Nimrod. 
Ceilalti fii ai lui Ham au fost Mitraim (stramosul egiptenilor) si Put (stramosul libienilor).

Priviți o hartă. S-a constatat că nuanța pielii la populații este în strânsă corelaţie cu distanţa faţă de ecuator. Cele mai intense radiații ultraviolete sunt la ecuator și primele populații care s-au stabilit acolo și care s-au expus cel mai mult, au pielea cea mai închisă. Cei care trăiesc mai departe de ecuator au o piele mai albă pentru că razele ultraviolete sunt mai puţin intense. 

Așadar, se pare că diversitatea de culoare nu este legat de blestemul lui Noe asupra lui Canaan, ci vine de la razele ultraviolete.

Cum putem să înţelegem corect Scripturile?

Se spune despre cartea profetului Daniel că este mica Apocalipsă, iar despre Cartea Apocalipsa că este Biblia Viitorului. Ambele cărţi profetice arată spre finalul dezastruos al acestei epoci, în care răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu va ajunge la apogeu. Deşi Biblia este foarte răspândită şi citită, mulţi oameni - inclusiv cei care merg la biserică, par a ignora avertizările clare din cartea lui Daniel şi Apocalipsa, că ei trăiesc în întuneric faţă de ce o să se întâmple, ca şi oamenii înainte de Potop.

De ce nu înţeleg mulţi oamni Biblia, chiar dacă o citesc?

SCRIPTURILE NE INVATA CLAR

Răul nu trebuie practicat:
nu te abate nici la dreapta, nici la stânga şi fereşte-te de rău. (Prov.4:27)
Feriţi-vă de orice se pare rău. (1Tes.5:22)

 

Ca să înţelegem corect Scripturile, trebuie să corespundem cu anumite cerinte impuse de Cuvântul lui Dumnezeu. Fără de asta nu putem progresa spre o maturitate a cunoaşterii şi a înţelegerii corecte printr-o interpretare care să fie călăuzită de sus, de la Dumnezeu. 

Practicarea răului, duce numaidecât la o ruptură între Dumnezeu şi om, încât duhul lui Dumnezeu nu mai poate comunica cu cel păcătos.
Iată o condiţie importantă: 

Dacă vrei să fi un om duhovnicesc, trebuie să nu fi rău, căci cei răi nu vor înțelege lucrurile duhovniceşti, conform cu Daniel 12:10. 
Daniel 12:10. Mulţi vor fi curăţaţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege. 

 

 1 Corinteni 2:11. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.
12. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
13. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
14. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
15. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.
16. Căci "cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?" Noi însă avem gândul lui Hristos

Ce înseamnă să fi rău? 
A fi rău înseamnă a trăi în păcat. Atât timp cât un om trăieşte în păcat, nu are cum să înţeleagă Scripturile, fiindcă păcatul îi întunecă capacităţile raţionale. Lucrurile spirituale nu pot fi înţelese numai de oameni spirituali. Dacă cineva crede că după o partidă de băutură sau îmbuibare, după circ şi blesteme, după patimi şi orgii, sau după un alt "idolaș" se pune să citească Biblia şi o va înţelege, se înşală singur. 

Prima dată trebuie o minte şi o inimă nouă, predaă lui Dumnezeu, prin mărturisirea păcatelor ştiute şi o rugăciune pentru eliberare de păcatele neştiute. Ca să înţelegi corect Biblia trebuie să te cureţi de orice păcat, atât de cele ştiute, cât şi de cele neştiute, acceptând jertfa de Domnului Yeșhua făcută pentru noi la Calvar, să te albeşti în sângele Mielului lui Dumnezeu, şi să te laşi lămurit de Fiul lui Dumnezeu, prin Cuvânt, apoi să te predai cu totul lui Dumnezeu, prin El, ca singur şi mare preot mijlocitor.

Ioan 5:
28. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.

Despre calendarul mozaic, găsit în Israel, la Qumran, lângă Marea Moarta

În acest calendar, Anul a fost compus din 364 zile, divizate în 4 anotimpuri egale de 91 de zile fiecare. Fiecare anotimp a fost compus din trei luni, primele două luni fiind egale de 30 de zile și a treia lună de 31 zile. Asadar fiecare an avea strict 12 luni. Întregul an a fost, astfel, compus din exact 52 de săptămâni, si fiecare zi calendaristică a cazut întotdeauna în aceeasi zi a săptămânii. Fiecare an calendaristic, si fiecare sezon a început întotdeauna in a patra zi a saptamanii biblice (miercuri), deoarece este ziua în care soarele, luna, stelele din cer si anotimpurile au fost create, luminand si aratand semnele, sezoanele anotimpurilor, zilele si anii (Geneza 1:14-19).

Pentru a concilia acest calendar cu anul tropical de 365 zile, adăugau șapte zile la zilele calendarul în anul sabatic, la sfârșitul anului. Anul sabatic era din șapte în șapte ani.

Avem de a face cu un calendar foarte performant, mai ales pentru calcularea lucrarilor agricole si a sarbatorilor, sarbatori care astfel cadeau in aceeasi luna, saptamana si zi a saptamanii, an dupa an.

Este clar, ca ceea ce au evreii in momentul de fata, nu este calendarul lor stravechi, ci un calendar care a suferit anumite modificări.

Dupa calendarul de la Qumran, prima zi calendaristica a anului, adica 1 Nisan, cadea intotdeauna in a patra zi din saptamana, asadar miercuri, dupa zilele saptamanii biblice, în care sabatul este ziua a șaptea și duminica este prima zi din săptămână. 14 Abib zis și Nisan cadea intotdeauna in a treia zi din saptamana, asadar marți, dupa zilele saptamanii biblice. Masa festivă, numită Pastele, conform cu acest calendar a avut loc intr-o zi de marți, după lăsarea nopții. 

Ziua morții lui Yeșhua

De ce nu au sarbatorit fariseii si saducheii în aceeași zi cu Yeșhua și apostolii Paștele? Nu știm. 

Uitându-ne după calendarul descoperit la Qumran, de lângă Marea Moartă, Yeshua si apostolii socotea zilele la fel ca pe timpul lui Moise. Nu știm de ce potrivnicii lor au rămas în urmă cu o zi (Ioan 19:28). In aceasta conjunctura, totul se cristalizeaza: Yeșhua si apostolii săi, au luat masa pascala in noaptea de marti spre miercuri, iar fariseii si saducheii au luat cina pascala în noaptea de miercuri spre joi. 

Evangheliile numite sinoptice (Matei, Marcu si Luca) indica faptul ca Yeșhua a fost răstignit cam pe la ora sase după socotirea orelor de atunci în stil ebraic (aproximativ ora 12:00) si a murit in jurul orei nouă (aproximativ ora 15:00).

Răstignirea a fost miercuri, dar trupul nu a fost pus în mormânt imediat după ce a murit. Atenție mare! Iosif a cerut trupul de la Pilat seara, conform textului din Matei 27:57. Cuvântul grec folosit aici este ”opsias”, la fel ca în Matei 26:20, unde ni se spune:

Biblia D. Cornilescu: Matei 26:20 Seara (opsias), Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

Biblia Ortodoxă: Matei 26:20 Iar cand s-a facut seara, a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici.

Biblia Traducerea Lumii Noi: Matei 26:20 Când s-a înserat, el era la masă cu cei 12 discipoli. 

În Matei 27:57 BDC și BTLN nu mai redă astfel:

Biblia D. Cornilescu: Matei 27:57 Spre seară (opsias), a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.

Biblia Ortodoxă redă astfel: Matei 27:57 Iar făcându-se seara, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care și el era un ucenic al lui Iisus.

Biblia Traducere Lumii Noi redă astfel: După-amiază târziu a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el discipol al lui Isus.

Ce anume urmărea DC și cei de la TLN, de nu au mai redat ”seara” aici la fel ca în Matei 26:20? Poate fi redat acelaș cuvânt în două moduri diferite? Nu cumva au încercat să creeze impresia că Yeșhua a fost înmormântat în timpul acelei zile, pe când era încă ziuă, lărgind ziua ca și cum ar fi fost spre seară și nu seara?

Dacă Yeșhua a murit vineri și chiar a fost spre seară și nu seara, și această zi se poate pune ca zi în care a fost în mormânt, unde este a treia noapte din cele trei zile si trei nopti cat timp a fost in mormânt, conform spuselor lui?

Vineri: 1 zi și noapte în mormânt

Sâmbătă: 1 zi și noapte în mormânt

Duminică: 1 zi și 0 noapte

Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului. (Matei 12:40)

IOAN 1:18 COMENTARIU TEXTUAL COMPARATIV

Un comentariu textual comparativ, despre Ioan 1:18.

(David R. Palmer)

"Varianta “monogenes theos“, a fost tradusa de unii ca “Singurul Fiu Dumnezeu”, “Dumnezeu singurul nascut” si “Singurul Fiu care este Dumnezeu“, care este opus restului copiilor lui Dumenzeu, care, desi si ei sunt zamisliti de Dumnezeu, nu sunt Dumnezeu. In comentariul textual din UBS, comitetul editorial a dat redarii “monogenes theos“ un grad “{B}“ de siguranta. Argumentele lor principale erau ca aceasta era o redare timpurie, si ca aceasta era o redare foarte dificila, unul din regulile comparatiei textuale este ca redarea mai dificila este de preferat, in timp ce copistii ar fi trebuit sa tinda sa netezeasca (usureze) sau sa simplifice, mai degraba decat alta metoda. Marturia din redarea NA 27 este impresionanta, si este cu peste 200 de ani mai devreme decat redarea Textului Majoritar, in timp ce redarea timpurie a Textului Majoritar este sprijinita de manuscrisul vechi italic Nr.3 (it_a), care este din secolul IV, si NA 27 a sprijinit Papirusul 66 (P66), din anul 200 d.Cr. 
Dar sunt cei ce spun ca redarea “monogenes theos” este extrem de dificila ca sa fie originala. Eu inteleg ca acest punct de vedere, este foarte greu de tradus. Marturiile intemeiate in mare masura redarile (transmiterile) diferite ale acestei redari in traducerile Bibliei in engleza. Alan Wikgren a fost in dezacord fata de majoritatea comitetului UBS, si a spus : ”Este indoielnic ca autorul ar fi scris “monogenes theos“, care poate sa fie o eroare simpla, de transcriere in traditia alexandrina (“γς” / “θς”; “γς” = prescurtare in manuscrisul original de la “υίος”; ”θς” = prescurtare in manuscrisul original de la “θεός” ). Cel putin decizia “D” ar fi fost de preferat (adica text foarte nesigur)”. Bart Ehrman spune ca (redarea) “theos”/”Dumnezeu” este o “ coruptie(stricare/stalcire) ortodoxa“, o redare introdusa de scribii ortodocsi cu scopul de a face acest citat bibilic mai clar (pentru) combaterea adoptionistilor (subordonationistilor). Aceasta idee are valoare, in special de cand aceleasi manuscrise timpurii P66, P75 si B cuprind aparent coruptia ortodoxa in Ioan 7:8: ”Eu inca nu merg la sarbatoare.” Pe de alta parte, eu propun ca noi sa examinam idea de “coruptie ortodoxa“ dintr-un unghi diferit, dupa cum urmeaza. Astazi, sunt multi aparatori ai textului bizantin care argumenteaza ca redarea “theos” aici a fost introdusa de gnosticii egipteni, (altii spun semi-arieni), adica, introdusa de un non-ortodox. Aparatorii bizantini spun ca ideea de “Dumnezeu nascut“ este gnostica sau ariana si eretica. Daca este asa, atunci redarea bizantina putea sa fie “coruptie ortodoxa“ de sortari (modele/alegeri), cu scopul de a comabate mai clar ereticii. Indiferent daca erau sau nu gnostici, sau semi-arieni, cine a introdus redarea “theos”, si indiferent daca (era) sau nu un tip de redare (transmitere) semi-arian este singura redare (transmitere) a redarii alexandrine, redarea “theos” poate sa fie “luata ca avantaj“ de gnostici, si astfel schimbarea tarzie la aparenta mai ortodoxa redare “huios”,”Fiul”."
(Material primit).

Nota: Nici eu nu cred ca varianta Alexandrina veche ("monogenes theos") este cea originala. Cred mai degraba ca este o varianta gnostica, deoarece gnosticii au fost in general aceia care l-au dumnezeificat pe Fiul.

Ioan 1:18. Dumnezeu (Theon) de nici unul (oudeis) n-a fost văzut (heōraken) vreodată (pōpote); Singurul născut (monogenēs) Fiu (Huios), care este (ho ōn) la (eis) sânul (ton kolpon) Tatălui (tou Patros), acela (ekeinos) l-a făcut cunoscut (exēgēsato). 

Despre autor:

”Sunt copilul unui misionar, născut și crescut în Papua Noua Guinee, din părinți lingviști. Public cărți despre traducerea Noului Testament, critică textuală și istoria bisericii. Acest domeniu, în special cel al criticii textuale, a fost prea exclusivist, în opinia mea, iar cărțile prea scumpe. Ofer lucrările mele publicate, cel puțin lucrările traduse, practic la costul meu de tipărire.

Asta consider eu slujirea mea. „Am primit gratuit, dau gratuit”. Nu vreau să fiu acuzat că fac o afacere lacomă din cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, traducerile propriu-zise sunt oferite practic la costul meu, dar poate exista un mic adaos de preț la cărțile despre alte subiecte.”

David Robert Palmer's blog

Biblia după Sulurile De La Marea Moarta în limba Engleză

A apărut traducerea Sulurilor De La Marea Moarta, în limba engleză. Ar fi interesant de comparat textul acesta, pe care eu l-aș numi Textul Essenian, cu varianta Textului Masoretic.
Acest text este redactat undeva între sec. II și sec I AD, iar Textul Masoretic, redactat undeva între anii 500 și 900 sau 700 si 900.

http://www.amazon.com/gp/product/0060600632?ie=UTF8&tag=restorationli-20&linkCode=as2&camp=1789&creative=9325&creativeASIN=0060600632

Aici se putea compara Textul Pentateuchului Samaritean cu Textul Pentateuchului Masoretic și Pentateuchul din Sulurile De La Marea Moarta. Din păcate siteul n-a mai fost funcțional la ultima accesare.
https://sites.google.com/site/interlinearpentateuch/online-samaritan-pentateuch-in-english

Pentateuch (Cinci Carti) = Primele cinci carti ale Bibliei, atribuite lui Moise:
1. Geneza
2. Exod
3. Levitic
4. Numeri
5. Deuteronom