De ce nu ii urasc pe Martorii Lui Iehova?

Ultima data am fost cu Martorii Lui Iehova, ma refer la ultimul grup frecventat, grupul fratelui Gheorghita Chis (Martori Crestini), anul trecut in primavara. La un timp dupa Cina Domnului a tinut o discutie cu mine si mi-a comunicat ca nu mai poate sa ma priveasca ca pe un frate, deoarece nu tin sabatul. El doreste o grupare de Martori care sa tina sabatul. Ei bine, eu nu pot tine ceva ce nu este poruncit expres in Noul Testament. Nu ma mai pot lua dupa oameni. Dupa nici un om. Asta este deja al cincilea grup de Martori, din care am fost nevoit sa plec (CAMI, ORMI, ICAMI, ADC (ex Martori), MC), din motive de constiinta. Poate ca altii trecand printr-o asemenea experienta (internetul este plin), ar fi prins ura pe ei sau cel putin nu ar fi vrut sa mai auda de loc de ei. Eu nu pot. Nu pot decat sa ii iubesc. Si vreau in continuare sa ii ajut. Pe cat pot. De aceea voi continua sa le marturisesc tot ce Dumnezeu imi va pune pe inima, aratand cu nepartinire si iubire, atat partile bune cat si partile ne-bune.
Prin urmare, doresc sa pezenint intenţia şi speranţa mea de a vă marturisi adevarul in toate, alături şi în armonie cu toţi cei ce vor dori sa imi dea o mana de ajutor, ca urmare a chemării pe care Domnul Christos, o adresează în mod retoric, celor ce sunt gata, se pregătesc sau doresc să slujească ca robi, nu ca stapani (Matei 24:45-47). Nu sunt de acord cu fratii, care cred ca aceste versete sustin ca printre crestini trebuie sa fie o "elita" de credinciosi care "vor servi" pe ceilalti. Asta ar presupune ca unii ar trebui doar sa serveasca si altii numai sa primeasca. Ce chestie! Biblia spune clar ca toti crestinii (si aici ma refer la cei adevarati) sunt preoti si regi, nu doar elita dintre ei, toti fac parte din trupul lui Christos, toti sunt parte din Mireasa Lui. Cum atunci unii ar fi mai suspusi fata de ceilalti? In aceste versete nu avem o profetie despre CT Russell, cum o interpreteaza unii si nici pentru Corpul De Guvernare, cum o interpreteaza altii, ci este o chemare retorica, adresata in stil metaforic figurativ, tuturor crestinilor.
Doresc să vă asigur că nu doresc plecaciuni si nici plata pentru ce fac, o voi face gratuit, din toată inima, deşi am mari emoţii, cand vorbesc publicului. Din cauza acestei misiuni specifice de a le marturisii Martorilor adevarul, mulţi dintre ei se vor supăra, se vor înfuria, vor transpira de indignare şi vor spumega de mânie, căci alături de alţi slujitori ai lui Dumnezeu, am misiunea să le propovăduiesc Cuvântul, aşa cum este el prezentat în evanghelii şi epistole, simplu şi clar, fără înflorituri, să stărui asupra sa la timp şi la netimp, să-i mustru, să-i cert şi să-i îndemn cu toată blândeţea şi învăţătura. Ştiu că de la caz la caz voi fi numit "apostat", "eretic", şi "lumesc". Unii mă vor mesteca, mă vor înghiţi şi mă vor găsi bun la gust, dar după un timp mă vor scuipa afară, alţii mă vor întoarce pe toate părţile, mă vor ridica, şi mă vor scutura, ca să-mi arate toate păcatele, şi vor spune tot felul de lucruri adevărate şi neadevărate despre mine, interzicând contactul cu mine. Deja pe alocuri au facut-o.
Dragii mei Martori! Nu sunt "apostat", atât timp cât nu m-am lepădat de nici un adevăr, ci doar de tradiţii nescripturale, minciună, făţărnicie şi nedreptate, pe care împreună cu mulţi dintre voi le urăsc din toată inima şi din tot sufletul. Însă există adevăraţi apostaţi, atât printre voi, cât şi în afara voastră, care nu mai ştiu ce să creadă, care nu mai cred că există o singură cale şi un singur adevăr pe lumea asta, şi din această cauză au un duh de adormire şi rătăcire, ei cred că trăiesc în cea mai mare libertate, prosperitate şi fericire, dar spiritual sunt robi, orbi şi morţi, ca şi cei din Marele Babilon, pe ale căror cale umblă. 
Nu sunt nici eretic, atât timp cât - prin harul şi îndurarea lui Dumnezeu, consider Biblia, acea Sfântă şi de Dumnezeu inspirată Scriptură, singura mea autoritate în materie de credinţă. Aşadar nu oamenii sunt "autoritatea" în materie de credinţă, cu atât mai puţin eu. Dacă spun, sau voi spune vreodată ceva care nu se dovedeşte a fi Biblic, îndemn pe fiecare dintre voi să nu mă urmeze, ci să urmeze mai degrabă Scripturile. În loc să vestească o supunere totală numai faţă de Dumnezeu, prin Christos, dând un exemplu personal, unii vestesc o supunere orbească şi prostească faţă de ei înşişi şi sistemul lor sau faţă de anumiţi oameni şi sistemele acestora. Eu nu voi pretinde aşa ceva, făcându-mi un sistem, şi nici nu voi tolera "înrolarea" mea în aşa ceva.
Deşi sunt un om care mă lupt cu diferite slăbiciuni ale mele, slăbiciuni pe care prin rugăciuni şi cereri către Dumnezeu, încerc să le înving sau să le ţin sub control, nu sunt nici "lumesc", "ca Esau", atât timp cât mă lupt din răsputeri şi mă rog lui Dumnezeu să-mi dea putere, ca nici Cel Rău şi nici lumea înstrăinată de El să nu mă biruiască. Asta nu înseamnă că sunt perfect sau că voi fi perfect în sensul absolut, dar voi stărui ca atât cât voi putea mai bine să dau ascultare Scripturii prin care Dumnezeu ne îndeamnă la sfinţenie şi curăţie, sfinţenie şi curăţie pe care le voi recomanda cu stăruinţă şi la alţii.
Dacă aţi primit mesajul de bine sau de rau, ramane la latitudinea voastra. Daca veti ceva de spus, de bine sau de rau (ma refer la critica), vă rog, daţi-mi un semn. Împreună cu toţi cei ce vor dori, îmi voi îndeplini slujirea în toată ţara şi oriunde Domnul şi fraţii mă vor chema.

Cu dragoste crestineasca,
TI

Sunt transfuziile de sange mancare de sange?

Un apel de urgenta, adresat Martorilor Lui Iehova.

În ceea ce privesc procedurile medicale, folosindu-se deseori sângele, noi toţi trebuie să credem că sângele nu trebuie luat în gură că aliment şi nu trebuie înghiţit (sau băut), căci aceasta înseamnă "mâncare" de sânge, ceea ce este strict interzis. Dar medicii spun clar că transfuziile de sânge (sau vaccinurile din sânge) nu sunt "mâncate" de organism, ele nu devin hrană pentru organism, ci din contră ele sunt doar înlocuitori ai sângelui deja pierdut, deci sângele transfuzat devine parte al unui organ al trupului şi nu hrana trupului. Trebuie sa intelegem, ca sangele este un organ al trupului, singurul organ lichid. Biblia spune una si liderii Martori inteleg alta. Facand astfel, se face exact ce faceau fariseii cu sabatul, punand reguli periculoase, dure si inutile ce nu ar fi trebuit puse in ziua sabatului.
Acest fapt trebuie înţeles şi acceptat ca atare, căci degeaba vin unii ca vechii inchizitori romano-catolici, care susţineau că pământul nu se mişcă, pentru că vin savanţii ca Galileo Galilei şi demonstrează că pământul se mişcă, aşadar degeaba spun (şi spre paguba lor) că transfuziile de sânge sunt mâncate de organism, când de fapt savanţii au demonstrat că nu sunt mâncate. Fratilor Martori, nu fiti extremisti! Nu cred ca sunteti incapabili sa acceptati faptele demonstrate stiintific, ca transfuziile de sange nu sunt mancate de organism, ci inlocuiesc sangele pierdut. Nu va faceti de rusine si bagati de seama ca din cauza interpretarilor voastre eronate, Biblia, cat si Dumnezeu sunt vorbiti de rau! Nu mai puneti inca o pricina de poticnire in fata crestinismului, ca sunt destule pe lumea asta!
Când cineva are nevoie de sânge în urma unui accident sau pentru operaţie, sau pentru că pur şi simplu trupul lui nu produce sângele necesar, sau este ars într-un incendiu, sau altceva de acest gen, sângele merge la inimă şi nu în stomac, el este compus din leucocite, care luptă împotriva virusurilor, din trombocite care repară ce este stricat şi face ce e stricat ca nou, din eritrocite care duce oxigen de la plămâni în tot corpul şi face curăţenie în ţesuturi eliminând tot ce nu este necesar, aşadar totul trece prin inima, care suferă din cauza lipsei de sânge (şi nu prin stomac!). Numai sângele care trece prin gură şi prin stomac poate fi numit pe drept mâncare şi poate fi interzis ca mâncare de sânge.

Trebuie sa il asteptam pe profetul Ilie?

Ma ingrozesc, efectiv ma ingrozesc cand vad cate secte apar printre oameni. Si toti pun accent pe un om, pe lucrarea unui om, dandu-i diferite nume ca Ilie, Elisei sau Ioan Botezatorul al timpurilor moderne, altii vin cu sclavul fidel si prevazator, etc.. În ceea ce priveşte "sclavul fidel şi prevăzător" sunt toţi cei care doresc să răspundă chemării retorice a Domnului Isus Christos şi să slujească poporul Adunării lui Dumnezeu.
Vorbind pe limbajul vorbit în ultimul timp de mulţi în anumiţi termeni simbolici, aşanumitul "Ilie", "solul", sau "sclavul" nu va face altceva decat sa implineasca profetia ca vor veni multi profeti falsi. Nicaieri nu scrie ca trebuie sa asteptam un mare om al credintei. Copilul de parte barbateasca din Apocalipsa 12 este Domnul Isus. Cei menţionaţi în cartea Apocalipsa ca fiind cele "două sfeşnice" şi "cei doi profeţi", care în ultimul timp vor milita pentru restabilirea adevărului şi a închinării curate, nu sunt doua persoane, deoarece sfesnicul inseamna adunare (Apocalipsa 1:20). Biblia se explica singura, dar cei ce resping explicatiile ei cad in greseli de interpretare grosolane. Cu siguranta se vor ridica câţiva "privilegiaţi" auto-numiţi, spunand ca ei sunt cei doi martori, desi nu vor fi ei, ci toţi aceia care doresc să slujească în chip vredenic, sfânt, umil şi sincer pe Dumnezeu, prin Domnul Isus Christos şi pot dovedi aceasta. Nimeni nu a închis uşa înaintea acestei slujiri a lui Dumnezeu, nici înainte de 1935, nici în 1935 şi nici după 1935, ea fiind deschisă pentru toţi aceia care doresc să intre şi să slujească în Templul (Adunarea) lui Dumnezeu, până la venirea "Mirelui". 
Aşadar aceia care ca şi "Studenţii Bibliei" (Mileniştii) susţin că aşanumitul "Ilie", sau "solul", sau "sclavul" este de fapt un singur om, sau câţiva privilegiaţi şi nu se compune din totalitatea celor care doresc să slujească şi slujesc Adunarea în chip vrednic, sfânt, umil şi sincer, până la venirea "Mirelui", aceia sunt în necunoştinţă de cauză şi ar trebui să citească foarte serios evangheliile şi celelalte epistole, ca să nu fie membrii unei secte a vreunui profet (sau profeţi) mincinos din Marele Babilon.
Repetând din nou şi din nou, doresc să scot în evidenţă importanta nasterii din nou (Ioan 3:7), fara de care putem deveni foarte usor prada aventurierilor sau obsedatilor posedati de Diavol, care se pretind fii ai luminii, mesageri trimisi de Dumnezeu. Cei care doresc să fie copiii lui Dumnezeu, trebuie să dea o atenţie deosebita indemnului Domnului Isus.
Singura fortăreaţă a noastră în faţa tentativei profeţilor falşi ai Marelui Babilon este Sfânta Scriptură. Să stăm uniţi în jurul mesajului ei foarte simplu şi uşor de înţeles pentru toată lumea care este credincioasă si nu prefacuta. Avem nevoie de fraţi sfinţi: bătrâni (prezbiteri) şi slujitori (diaconi), care să înveţe, să îndemne, să vegheze, să păstorească şi să slujească, nu într-un sistem de tip clericalo-ierarhic piramidal împrumutat din Babilonul Cel Mare, ci într-un sistem numit: "Şi cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru." Nu ne trebuie un lider sau cler întreţinut, sau ceva asemănător clericilor şi nici o ierarhie piramidală ca să ne explice Scripturile, ci fraţi sfinţi care ştiu ce înseamnă o cauză sfântă, iubirea plină de sacrificiu, sfinţenia, responsabilitatea adâncă, umilinţa şi sinceritatea, care atunci când greşesc să ştie să spună că "Îmi pare rău!" şi "Iertaţi-mă!". Astfel de oameni ne trebuie, căci Spiritul Cel Sfânt al lui Dumnezeu care se manifestă prin ei, şi prin calităţile lor ne este de ajuns. 
Cu un pic de efort îi vom recunoaşte pe aceştia, după faptele lor, căci aceştia nu duc o viaţă imorală, nu duhnesc din când în când de băutură, şi de alte plăceri şi nu practică nimic pe ascuns, ca să nu fie văzuţi de oameni, nu cheltuie în mod nejustificat şi arogant spre folosul lor (maşini, clădiri, mobilier, delegaţii, etc.) o bună parte din banii strânşi uneori cu mare greutate şi daţi Bisericii (Adunarii) pentru alte scopuri, ei vestesc ce este scris în Scripturi şi nu ce nu este scris, dar vor ei, vor oamenii sau ce li se cere de către superiori. Ei cred, simt şi trăiesc ceea ce predică, nu spun una, dar cred şi fac în mod făţarnic cu totul altceva. Ei evanghelizează fără plată şi nu ca să fie întreţinuţi, ei slujesc pentru a sluji şi nu pentru a fi slujiţi. Nu pretind daruri, dar dacă cineva doreşte să le dea un dar, şi doresc să accepte, acceptă orice şi nu vin cu pretenţii: Mai frate ce dar e asta, numai atata merit? Ei işi aleg cuvintele, nu dau cu măciuca, nu batjocoresc şi nu umilesc pe cei care nu sunt de acord cu ei şi nu le sărută tălpile, se poartă demn cu toată lumea, nu urât şi arogant chiar şi cu membrii familiei lor, iubesc şi au stimă faţă de toată lumea, nu nutresc "isme şi fobii" faţă de alţii, chiar îşi iubesc duşmanii, nu numai o spun şi în inima lor doresc cu ardoare răzbunarea: pedeapsa sau moartea acestora, etc.. 
Astfel stând lucrurile, cei vrednici, sfinţi, sinceri şi umili vor înţelege cum stau lucrurile, dar cei îngâmfaţi, înfumuraţi şi mândrii, cei aroganţi şi cei trufaşi nu vor înţelege nimic ci vor rămâne pe veci în întuneric şi în beznă. Ei, ca şi ucigaşii lui Ştefan îşi vor astupa ochii ca să nu vadă şi urechile ca să nu audă, pentru ca în ziua judecăţii să rămână de ruşine.

Când au fost cei 70 de ani de supremație ai Babilonului?

(Text preluat din diferite surse)

Bătălia de la Karkemiš (Carchemiș pe Eufrat) a fost purtată în jurul anului 605 î.Hr. între armatele aliate ale Egiptului și ale imperiului Asirian împotriva alianței Medo - Babilonian, foștii vasali ai Asiriei, care copleșiseră Asiria în 609 î.Hr. 

Când capitala asiriană Ninive a fost invadată de medii, sciți, babilonieni și aliații lor în 612 î.Hr., asirienii și-au mutat capitala la Harran. Când și Harran a căzut în mâinile r în 609 î.Hr., armata asiriană s-a adunat în Carchemiș, un oraș aflat sub stăpânire egipteană, pe râul Eufrat. Egiptul, ca vasal al Asiriei, a fost un aliat al regelui asirian Ashur-uballit al II-lea și a mărșăluit în 609 î.Hr. în ajutorul său împotriva babilonienilor. Înaintarea armatei egiptene, condusă de faraonul Necao al II-lea, a fost întârziată în Meghiddo de forțele regelui Iosia al lui Iuda, care a fost totuși învins și ucis în bătălia de la Megiddo (609 î.Hr.). Egiptenii și asirienii, s-au alăturat, au trecut Eufratul și au încercat să-i alunge pe babilonieni din Harran, eșuând. Prin urmare, s-au retras în nord-vestul Asiriei, în ceea ce este acum nord- estul Siriei , așteptând inamicul. 

Bătălia finală

Egipto-asirienii s-au ciocnit cu armatele medo-babilonienilor sub comanda prințului babilonian Nebucadnețar al II-lea la Karkemiš în anul 605 î.Hr. și au fost distruși. Asiria a încetat să mai existe ca superputere, intrând în vasalitatea Babilonului, iar Egiptul și-a pierdut statutul de „Putere” în Orientul Apropiat antic. 

Rapoartele bătăliei 

Cronica lui Nabucodonosor al II-lea (acum în Muzeul Britanic ) relatează că babilonianul „a traversat râul pentru a merge împotriva armatei egiptene care se afla la Karchemiš. S-au luptat între ei, iar armata egipteană s-a retras dinaintea lui. El a încheiat bătălia, învingându-i. În ceea ce privește restul armatei egiptene care scăpase, trupele babiloniene i-au ajuns din urmă și i-au învins astfel încât niciun om nu a scăpat în țara lui... La în acea dată, Nabucodonosor a cucerit întreaga zonă a lui Hamat (Coele-Siria) și Iudeea”. Bătălia este menționată și descrisă și în Biblie, în Cartea lui Ieremia. Bătălia menționată în 2 Cronici 35: 20-27 este în schimb bătălia de la Megiddo din 609 î.Hr. 

În vremea regelui Ioiachim, Nabucodonosor, regele Babilonului, în fruntea unei mari armate, a înconjurat Ierusalimul și a pus stapanire pe el în anul 606 î.H. Apoi el duse rob la Babilon pe regele Iudeii Ioiachim, împreună cu un mare număr de evrei. Cu aceasta s-a început robia babiloneană, care a ținut 70 de ani (606-536 î.H.). Robia n-a început cu dărâmarea Ierusalimului în anul 586, ci la cucerirea Ierusalimului în 606.

 

Cei 70 de ani de supremație ai Babilonului (606-536 î.H)

După o perioadă de vasalitate, iudeii au decis să nu mai plătească tribut, ceea ce a dus la o campanie de supunere împotriva lor. 

Asediul Ierusalimului a început în forţă în ianuarie 588 î.Hr. şi a durat până la sfârşitul verii anului 586 î.Hr. Ierusalimul a reuşit să reziste mai bine de doi ani, până când cuvintele profetice ale lui Ieremia s-au împlinit şi oştile babiloniene au străpuns zidul şi au distrus cetatea. Foametea era atât de mare în cetate, încât ostaşii şi-au pierdut puterea şi nu au mai putut face faţă. Regele Zedechia a fugit împreună cu familia lui, dar efortul a fost fără rost. A fost prins şi dus la Nebucadneţar care a poruncit ca fiii regelui Zedechia să fie ucişi în faţa tatălui lor. O mare parte din această istorie este consemnată în Ieremia 39:1-10. 

Aşa cum s-a menţionat în istorie, Cirus a cucerit Babilonul în 539 î.H și l-a ucis pe Belșațar și l-a supus complet până în anul 536 din mâna lui Nabonid, ultimul rege, tatăl lui Belșațar. La scurt timp după aceea, el i-a eliberat pe evrei, care au început să se întoarcă în patria lor, după exact 70 de ani de la deportare (Ezra 1:1–4).

Întrebări despre doctrina anului 1914

Cineva mi-a pus următoarele întrebări cu privire la învățătura din 1914:

Întrebări pentru Martorii lui Iehova care țin cu adevărat de Biblie: A FOST ÎNFIINȚAT REGATUL LUI DUMNEZEU ÎN 1914?

 (sursa: listă de discuții)

1. Dacă Domnul Isus „s-a așezat” pe tronul lui Iehova Dumnezeu în 1914 sau a fost „înscăunat” acolo în cer, de ce i-ar fi putut spune apostolului Ioan în secolul I: „Celui ce biruiește îi voi da să șadă cu Mine pe tronul Meu, așa cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe tronul Lui.” - Apocalipsa 3:21?

Întrebare: Dacă Isus Christos s-a așezat deja pe gloriosul tron ​​ceresc al lui Iehova Dumnezeu în cer pe vremea apostolului Ioan, cum ar fi putut să se așeze (sau să fie „înscăunat”) pe tron ​​abia în 1914?

2. Puteți interpreta întronarea lui Isus într-un sens limitat, ca fiind conducător doar peste congregația creștină, înainte de 1914, dar în 1914 i s-a dat „împărăția lumii” (Apocalipsa 11:15)? De ce, atunci, a scris și a trimis apostolul Ioan salutările sale în secolul I „de la Isus Christos, Martorul credincios, întâiul născut din morți și Conducătorul împăraților pământului”? - Apocalipsa 1:5, NIV?

Întrebare: Dacă Domnul Isus Christos, era deja „Conducătorul împăraților pământului” în zilele apostolului Ioan, cum a putut să i se dea „împărăția lumii” abia în 1914?

3. Puteți interpreta întronarea lui Isus Christos în 1914 ca însemnând că i s-a dat atunci „autoritatea de a domni”, autoritatea de a începe să domnească? (De exemplu, vezi pagina 141 a cărții Poți trăi veșnic în Paradis pe Pământ.) Totuși, Domnul Isus le-a spus ucenicilor săi la scurt timp după învierea sa: „Toată puterea mi-a fost dată în cer și pe pământ.” - Matei 28:18

Întrebare: Dacă Domnului Isus Christos i s-a dat „toată puterea în cer și pe pământ” la învierea sa, cum a putut el să primească o astfel de domnie sau putere abia în 1914? Nu putea primi mai multă autoritate decât toată autoritatea pe care o avea deja. Este corect?

4. Dacă Domnului Isus i s-a dat „toată autoritatea” la învierea sa, se poate explica faptul că lui Isus Christos nu i s-a dat dreptul de a-și folosi autoritatea împotriva națiunilor decât în ​​1914, dar apoi i s-a dat dreptul de a le zdrobi? Totuși, în secolul I, Isus Christos i-a spus congregației din Tiatira, în Asia Mică: „Celui ce biruiește și păzește lucrările Mele până la sfârșit, îi voi da autoritate peste națiuni și le va păstori cu un toiag de fier, ca niște vase de lut care vor fi sfărâmate, așa cum și Eu am primit autoritate de la Tatăl Meu.” - Apocalipsa 2:26, ​​27

Întrebare: Dacă Domnul Isus primise deja autoritate peste națiuni în zilele lui Ioan, inclusiv autoritatea de a le zdrobi, cum i s-a putut da o astfel de autoritate abia în 1914? Este adevărat că nu a zdrobit națiunile în zilele lui Ioan, dar a făcut-o în 1914?

5. Dacă Domnul Isus s-a așezat la dreapta lui Iehova Dumnezeu și i s-a dat o poziție mai înaltă la învierea Sa (Efeseni 1:20-23), poate fi citat Evrei 10:12, 13 ca spunând că Isus nu a început să-și exercite autoritatea decât abia în ​​1914? Acest verset afirmă că Isus s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu la învierea sa, dar „de atunci încolo așteaptă până când vrăjmașii Lui vor fi puși ca un scăunel pentru picioarele Lui”. Se poate spune că această „așteptare” s-a încheiat deja în 1914, când Isus a început să domnească? 

Întrebare: Au fost dușmanii lui Isus puși ca un scăunel pentru picioarele Sale în 1914? Atunci cum de i-au persecutat pe fratii martori după acest an? Toată lumea știe ce înseamnă un scăunel și ce înseamnă să stai pe el. Se află dușmanii Domnului Isus în această poziție umilitoare din 1914? De ce fac atunci tot ce vor? Dușmanii Domnului Isus aflați într-o „stare de scăunel” nu puteau face nimic. Aceasta era o stare în vremurile străvechi când un rege sau un conducător își punea picioarele pe gâtul unui dușman învins și domnea în mijlocul dușmanilor învinși.

6. Pastorul CT Russell ieșind de la adventiști, a perpetuat o învățătură adventistă de acolo și a predat-o în studiile sale, în care afirma că timpurile alocate (hotărâte) națiunilor pentru a se auto-guverna s-au sfârșit în 1914.

Întrebare: Cum au putut timpurile națiunilor să se încheie în 1914, când națiunile nu numai că au supraviețuit în acel an, dar s-au triplat ca număr de indivizi de atunci? Adevărul este că pentru majoritatea națiunilor de astăzi, timpul pe pământ a început după 1914 și au făcut și vor continua să facă tot ce vor fără restricții. Cum s-a putut sfârși timpului lor în 1914?

7. După actuala doctrină, se afirmă că după 1914 Biblia a arătat niște semne ale venirii lui Isus, care arată că domnia regală a lui Isus a început în 1914, printr-o întronare glorioasă invizibilă. Biblia descrie evenimentul astfel: „Tot așa, când veți vedea toate aceste lucruri (semnele), să știți că El (Hristos) este aproape, la uși (Hristos este aproape, dar încă nu este aici).” 

Întrebare: Conform textului din Matei 24:27-33, ce vor arăta semnele, că Domnul Isus Hristos a venit deja, sau că va veni la scurt timp după semne? Deci, care este ordinea biblică: venirea și semnele, sau semnele și venirea? -----------

Câteva îndemnuri dacă dorim ''venirea zilei lui Dumnezeu''

2Petru 3:
10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,
12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.
14. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

Singura carte pe care ne putem baza, care arată cât de necesară este o lucrare autentică în noi, ce conţine dovezi în acest sens, este Biblia. Nu trebuie să ne luăm după vreo viziune umană, din moment ce totul este scris acolo. Încercând să lucram cât mai mult în nădejdea venirii zilei lui Dumnezeu, să nu uităm nici măcar o clipă, că prima dată trebuie să lucrăm enorm ÎN NOI: ce fel de oameni ar trebui să fim noi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă? Nu numai să pretindem despre noi că suntem credincioși, ci - în cazul în care oricine ne-ar lua-o sub lupă, să putem dovedi în baza dovezilor Sfintei Scripturi, că într-adevăr așa este. 

În transformarea vieților noastre nu putem pune alta temelie decat mărturia Bibliei. Să-i mulțumim lui Yehowah Dumnezeu, Dumnezeul Bibliei, Tatăl nostru iubit din ceruri, prin Yeșhua Hamașhiah (Isus Christos), mult aşteptatul Său Fiu glorios, că avem din belsug cu ce ne hrani, prin harul şi prin ajutorul Lui scump, avem Biblia, pe care trebuie sa o apreciem la adevarata sa valoare, de la Geneza la Apocalipsa. Dar este nevoie de multa atentie, ca nu cumva sa urmam traducatorii in loc de mesajul original. Unii se incred foarte mult in traduceri si in traducatorii care le-au facut, desi sunt dovezi clare a fragilitatii unei astfel de convingeri. Din nefericire, traducerile actuale ale Bibliei lasa mult de dorit în anumite privinte. Pentru a putea accelera procesul de grăbire a venirii zilei lui Dumnezeu, trebuie sa se faca si o recenzie finala după textul ebraic și grec, eliminandu-se astfel toate impuritatile traducerilor actuale. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul tuturor celor ce vor dori, daca vor simti ca au indemnul sa se implice in acest mare proiect.

Aceasta recenzie finala, nu trebuie sa fie rodul calauzirii unui om, ci rodul calauzirii duhul lui Dumnezeu, în principal ca să lăsăm textul așa cum este și să reconstituim cu atenție textele care au suferit schimbări majore de-a lungul timpului.

Mesajul lui Dumnezeu este clar: noi trebuie să avem o purtare sfântă și evlavioasă în tot timpul zilei, indiferent unde ne aflăm și indiferent ce facem și ce muncim, indiferent dacă lucrăm, ne destindem sau facem altceva. Numai așa putem fi vrednici în ochii lui Dumnezeu, dacă avem sfinţirea în dragoste și pace, iar pentru acestea trebuie să avem umilința şi sinceritatea unui copil.

Pentru cei ce se pregătesc să fie astfel, şi pentru cei ce sunt în devenire a fi astfel, ei vor fi ca o ploaie târzie, regeneratoare şi binefăcătoare peste un câmp pârjolit de arşiţa verii. Trebuie să tăiem din noi, în mod definitiv, orice tendință de îngâmfare, mândrie, aroganţă, trufăşie, fudulie şi în mod special orice spirit inchizitoric, de persecuție sau denigrare a celuilalt. 
Oricine dintre credincioși, indiferent ce lucrarea importantă face, trebuie să se considere doar unul dintre frati. De aceea, gandurile lui sunt doar a unui frate, nu a unui lider. El nu va vrea sa dea porunci și cu nici un chip nu va dori sa se implice mai mult in lucruri, decat are competenta. De fapt pericolul ce îi paşte pe cei care lucrează mai mult este: căderea în liderism, clericism şi ierarhism, în imitarea liderismului, clericismului şi ierarhismului "Marelui Babilon". Prin desfiinţarea poruncii clare că toţi suntem "fraţi" (Matei 23:8-12) şi prin despărţirea credincioşilor care sunt cu toţii "fraţi" în clerici şi laici sau ceva asemănător clasei clericale şi laice, tip calsa "x" şi clasa "y", nu se va face o teocratie ci o clerocratie... 

Suntem avertizaţi, că trebuie să veghem cu toții și trebuie să ne implicăm în asta cu toții, dar cu toată dragostea și aici avem foarte mult de lucrat.

Scriptura care nu poate fi desfiinţată o spune FOARTE clar: 

"Şi cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat."

Ce am putea face ca să acceleram procesul acesta, grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?
1.  Vestirea importantei împăcarii noastre cu Dumnezeu
Să vestim în primul rând vestea bună a REGATULUI (Împărăţiei): împăcarea oferită de Dumnezeu, prin jertfa Fiului sau unic-născut, Domnul nostru Isus Christos. Prin dovezi Biblice putem prezenta: îndreptăţirea prin credinţă, pocăinţa spre iertarea păcatelor şi darul vieţii veşnice - pe ce bază se dă, de ce este el gratuit şi de ce nu trebuie obţinut prin fapte? Prezentarea câtorva motive principale. Armonizarea care trebuie făcută între "îndreptăţirea prin credinţă" şi "credinţa" despre care se scrie în "Epistola lui Iacov". Din cauza prezentării în mod eronat, în tipar păgân, a "predestinării", şi din cauza unor slăbiciuni spirituale, unii credincioşi abandonează lupta cu păcatul, şi renunţă la credinţă, crezând că sunt "predestinaţi de Dumnezeu la pierzare" - prezentarea Scripturală a acestui subiect. De ce este atât de important, ca "astăzi" dacă auzim "glasul" lui Dumnezeu din Scripturi, să nu ne împietrim inimile? Răsplata sau "premiul" celor ce cred acum: "copii ai lui Dumnezeu", şi tot ce derivă din acest drept. Acest "premiu" oferit poate să fie "răpit", căci vor veni mulţi şi din ividie vor zice că "nu meritaţi", că "nu sunteţi vrednici" sau "ar trebui să vă mulţumiţi şi cu mai puţin". Cei care cred din toată inima, că sunt pe deplin îndreptăţiţi la toate cele promise de Dumnezeu, numai prin har şi credinţă şi nu prin fapte, nici nu pretind nimic, ei primesc tot ce le dă Dumnezeu, considerând din toată inima, că nimic ce oferă Dumnezeu acum, nu este de lepădat, prin urmare nu leapădă harul nespus de mare al lui Dumnezeu! Prezentarea botezului şi semnificaţia lui. Formula cea mai veche de botez, eset forma netrinitara, doar în numele Domnului Isus.
2.  Evitarea tiparelor (stereotipiilor) nebiblice de gandire
Unii doresc sa gandeasca cu mintea altora, asa ca cad in diferite tipare de gandire (stereotipii), devenind fan XY sau YZ. Dar sunt aceste tipare intr-adevar biblice? Nu putem aştepta şi grăbi venirea imparatiei avand tipare de gandire nebiblice. Ele sunt o frana si trebuie eliminate, mai intai din mintile noastre, altfel spus, trebuie facuta o curatenie generala in mintea noastra, ca sa putem face o curatenie generala in adunarea frateasca. Facand asta, se va face o trezire, innoire (reformaţiune) finală în creştinism. Dovezile Biblice arăta necesitatea ieșirii cu totul din Marele Babilon, lăsând acolo tot ce este nebiblic, infifernt cât de mult au ținut înaintașii noștrii la ceva, care acum se dovedește clar că este nebiblic. Trezirea și ieșirea din robia babilonică actuală a Adunării poporului lui Dumnezeu, prin mesajul lui Christos, trebuie să înceapă în primul rând în mintea şi inima credincioşilor care însetează după adevăr şi închinarea curată. Trebuie trecute în revista greşelile de nescuzat a câtorva reformatori "de marcă" sau "mai mici" şi învăţămintele ce le putem trage (denigrarea Bibliei prin diferite epitete ca "epistola de paie", "revoluţionarii anabaptisti", "Jean Calvin Stăpânul Genevei", "iubiţi vrăjmaşii cu foc şi sabie", "nedumerirea lui Wesley", "profeta Ellen White si duhul prorociei", "Sclavul fidel şi prevăzător"). Trebuie prezentata importanţei rămânerii la Scriptură şi ce se intampla in cazurile cand ne luam dupa cei păcăliţi de Satana. Trebuie sa luam aminte la importanţa poruncii "Fiţi gata" şi la semnificaţia "semnelor revenirii", arătând distincţia care trebuie să se facă într-un semn local, chiar dacă este mare şi semnele "universale" prezise în Scripturi. Arătarea lămurită din Scripturi a ordinii în care se vor produce evenimentele cruciale şi prezise de Dumnezeu: adică "semnele revenirii" şi după semne "revenirea Domnului Isus Christos" şi nu invers: "revenirea Domnului" şi "semnele revenirii". Armonizarea expresiilor "lumea nu mă va mai vedea, dar voi mă veţi vedea" şi "atunci toate popoarele pământului se vor boci şi vor vedea pe fiul omului venind cu putere şi cu mare slavă".
3.  Eliminarea cauzelor ce duc la doctrine false
Cauzele multor doctrine false sunt traducerile gresite ala unor cuvinte sau pasaje biblice sau traditiile preluate din cartile apocrife. Gnosticismul, de exemplu, a produs multa literatura pentru al dumnezeifica pe Fiul lui Dumnezeu, punandu-l de fapt prin asta in locul lui Dumnezeu. Si astfel Fiul a luat locul Tatalui, Tatal ramanand o expresie de forma, fara a mai contine ideea de "tata". Dupa gnostici, Dumnezeu a devenit om, a luat numele de Isus şi a murit doar aparent pe cruce. La fel cred majoritatea crestinilor, cand sustin ca Domnul Isus a murit doar cu trupul pe cruce, dar cu sufletul a ramas viu si s-a dus impreuna cu talharul in paradisul ceresc. Trebuie sa arătam din Biblie cât de absurdă şi cât de nebuloasă este idea "un singur Dumnezeu în trinitate" şi a celor ce învaţă că Iehova, Dumnezeul Bibliei este de fapt Isus Christos. Prezentarea influenţei gnostice asupra acestei învăţături nescripturale, şi cazurile falsificării la Matei 10:28; 28:19, Ioan 1:1,18 şi 1Ioan 5:7,8. Şi-a schimbat Domnul Isus ulterior învăţătura despre rugăciune, prin care învăţa că trebuie să ne rugăm Tatălui? Ce înseamnă a ne ruga şi a ne închina "în numele" Domnului Isus Christos?
4.  Eliminarea infuentei păgâne a nemuririi sufletului
Conform Scripturii: Care este plata păcatului, moartea veşnică sau chinuirea veşnică? Există viaţă constienta după moarte? - Nu aştepta pe după ce mori răspunsul! - o prezentare a "Adevărului Biblic" în această temă şi o demascare a minciunii lui Satan Diavolul, este absolut necesara, pentru o reforma finala in crestinism. De fapt, datorita acestei doctrine nebiblice s-a putut crea cultul sfintilor ca mijlocitori, doctrina ca Domnul Isus nu a murit numai cu trupul si multe alte credinte nebiblice. Cat de mult pot infuenta demonii - deghizati in ingeri ai luminii - pe oamenii ce nu cunosc adevarul despre moarte si viata. Unii oameni, chiar se sinucid din curiozitate pentru lumea de dincolo sau din convingerea că merg într-o lume mai bună. În timpurile antice, unii împăraţi îşi ucideau slujitorii şi se îngropau cu mari bogăţii având convingerea că se vor folosi de ei şi de bogăţii şi pe lumea de dincolo. Altii isi scoteau ochii ca sa poata contempla mai bine adevarurile lumii de dincolo. Prezentarea influenţei religiei şi filozofiei păgâne asupra acestei învăţături şi cum a fost ea importata in crestinism, este indispensabila intelegerii textelor din Luca 23:43 şi Luca 16:19-31. 
5.  Importanta părtășiei adevărate, bazată numai pe Biblie
"Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei!" Apocalipsa 18:4 - asa ne avertizeaza Cuvantul lui Dumnezeu. Contează foarte mult cu cine şi unde ne inchinam. Demascarea şi denunţarea marii păcăleli a lui Satan Diavolul, că toate religiile şi credinţele duc la Dumnezeu, trebuie sa fie un subiect de mare actualitate, din moment ce ne apropiem zi de zi, tot mai mult de timpul sfarsitului. Adevărata si singura "cale" spre Dumnezeu: Este numai Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos! Chiar daca oamenii nu comit pacatele gruparii religioase din care fac parte, ei pot fi vinovati de păcatul "tăinuirii", "tăcerii" şi al "asocierii". Ionathan a murit deoarece s-a asociat cu tatăl său, regele Saul, în loc să fugă cu David în pustiu. La fel putem păți și noi, dacă ne asociem cu oameni nepotriviți. 

Apoi, putem cădea în capcana iluziilor și gândurilor proprii. Când profetul Samuel s-a dus să ungă pe viitorul rege David, el a căzut în judecăți pripite, onorând în gândul său un om care era lepădat de Dumnezeu, din familia lui Isai. La fel putem proceda și noi în adunare, onorând pe cineva pe care nu ar trebui, doar pentru că este unul care vorbește bine sau face bine un anumit lucru, dar din cauza unor păcate el este de lepădat.

Un alt păcat este subestimarea unui credincios, doar pe baza că el nu este ascultat și este criticat dur de ceilalți frati, deoarece ei spun și lucruri care pentru unii sunt prea tari, sunt de necrezut sau nu ar trebui spuse. Cazul profetilor arata cat de greu este sa duci un astfel de mesaj al avertizarii, dar implinirea profetiilor arata cat de vitala este... 

Purtarea în fața autorităților în cazuri în care ne solicită un compromis neacceptabil sau încălcarea unei porunci, este clară din punct de vedere biblic. Noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu, decât de oameni - prezentarea supunerii totale faţă de Dumnezeu şi a supunerii relative faţă de instituţiile omeneşti, cazul Daniel, cazul "cei trei în cuptorul de foc", cazul apostolilor. Prezentarea din cartea Apocalipsa a cauzelor ce vor duce la căderea "Imperiului Mondial Al Religiei False" şi urmările ei asupra necredincioşilor şi al poporului lui Dumnezeu. Prezentarea identificării "Marelui Babilon", a "Fiarei", a "Negustorilor Pământului". Daca stim sa le identificam corect, putem sti ce să facem ca să nu ne asociem cu ele si astfel sa evitam sa primim din "pedepsele" lor.

Putem face aceste expuneri împreună, prezentand publicului doritor de adevăr aceste adevăruri esentiale pentru mantuire, pregătind calea, făcând nişte afişe stradale şi fluturaşi pentru cutiile poştale, invitându-ne fraţii de credinţă, cunoscuţii şi rudele, pregătind un spaţiu, etc.. În rest Dumnezeu va avea grijă de toate.
Binecuvântarea este dată doar dacă ascultăm. Dumnezeu onorează doar ascultarea și nu jertfele aduse în neascultare și păcat. El ne va binecuvânta doar dacă practicăm iubirea, pacea, harul, îndurarea, mila, credincioșia și iertarea. 
Oricât de greu ar fi să facem ceva, din cauza fricilor, nu este altă variantă, decât să luptăm împotriva oricărei frici, cu o hotărâre bazată pe dragoste:
"În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; căci frica cauzează suferinţă, şi cine se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste." 1Ioan 4:18
Numai făcând astfel putem învinge în orice domeniu al vieții, având o viață sfântă și evlavioasă, și numai astfel vom putea aștepta cu speranță și grăbi venirea zilei lui Dumnezeu, mărturisind despre ea, ca martori neânfricați ai lui YEHOWAH Dumnezeu și ai Domnului Yeșhua.

"Era ÎNCĂ întuneric" ... în duminica învierii

Un proverb înțelept spune "Adevărul te va face liber, dar până la eliberare te va enerva."

Biblia arata ca atunci cand femeile credincioase s-au dus la mormant pentru a unge trupul Domnului Yeșhua (Isus), era încă întuneric: "skotias (intuneric) eti (inca) ousēs (fiind)" (Ioan 20:1). 

Graba aceasta de a merge la mormant, cum s-ar spune pe la tara "cu noaptea în cap", își are o justificare: după trei zile și trei nopți trupul mort cam începe sa miroase. Insa daca a stat doar o zi si parti minuscule din doua alte zile, graba asta nu isi prea are justificare. Cum am mai aratat, nopti nu avem decat două, vineri noaptea si sambata noaptea, desi Domnul Isus, a profetit ca va sta trei zile si trei nopti in mormant. 
 „După cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pântecele balenei”, a zis El, „tot aşa va fi Fiul omului trei zile şi trei nopţi în inima pământului” (Matei12:40)

Nu avem nici partea a treia de zi (duminica), daca Domnul Isus a murit in ziua de vineri si in timp ce a inviat sambata noaptea era inca intuneric, iar unde este intuneric acolo este noapte.

Unde este a treia zi, daca a murit vineri si a inviat sambata noaptea, cand era inca intuneric? Nicaieri... Femeile s-au dus noaptea la mormant, pe cand era inca intuneric. Daca Domnul Isus a murit intr-o vineri dupa masa si a inviat sambata noaptea, pe cand era inca intuneric, nu avem decat o zi, nici macar doua. De ce doar una? Pentru ca Domnul Isus s-a referit la cat va sta in "inima pamantului" (Matei 12:40), adica cat va sta in mormânt. Sa ne gandim la distanta dintre Golgota si Ierusalim. Sa ne gandim ca a trecut un timp pana ce Iosif din Arimatea a auzit vestea (daca n-a fost si el prezent), apoi a trecut un timp pana ce a fost la Pilat, apoi a trecut un timp pana ce a luat tot ce trebuia, apoi a trecut un timp pana ce s-a dus la Golgota, apoi a trecut un timp pana ce a dat jos trupul si a invelit trupul in panza de in si in cele din urma a trecut un timp pana ce l-au dus la mormant.

Biblia da si timpul cand a mers Iosif la Pilat, "spre seara", "cand s-a inserat":

Matei 27:57. Seara (după textul grec), a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. 

Marcu 15:42. Când s-a înserat - fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului (cel mare de la 15 Nisan) - 43. a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.

Calculati cam cat timp i-a ramas lui Iosif sa isi gate toate aceste lucrari pana la asfintit... in plus a venit si Nicodim cu un unguent voluminos (Ioan 19:39) ... 

Asadar vinerea si duminica nu se pot pune ca zile, fiindcă atunci nu era în mormânt.

Daca Domnul Isus a murit vineri si a inviat sambata noaptea, pe cand era inca intuneric, "semnul lui Iona" nu s-a implinit si el devine un profet fals, din cauza acestei teorii care plaseaza ziua mortii pe vineri...

Avem doar sambata ca zi si vineri noaptea si sambata noaptea; vineri noaptea pentru sambata noaptea, si sambata noatea pentru duminica nopatea, dupa modelul de gandire evreiesc unde ziua incepe cu lasarea serii, deci cu noaptea. Avem asadar o zi si doua nopti. Apa la moara pentru necredinciosi... Un deliciu pentru ateisti si celelalte credinte necresine... Asadar conteaza ce credem si cum credem, cum interpretam Biblia. Pentru ca din ignoranta noastra sau a altora, o putem face de rasul lumii necredincioase...

Pai daca noua nu ne ies cele tei zile nici cele trei nopti, cum a spus el, ce credinta mai e si asta? Cum mai putem avea incedere in el? Caci vorbea de trei zile si trei nopti... nu de o zi si doua nopti. Ca zile avem doar sambata, deoarece a murit vineri pe la ora 15, nefiind ingropat pana seara, dupa ce Iosif din Arimathea s-a dus seara la Pilat. Ei bine pana a vorbit cu el, pana s-a dus inapoi, pana a pregatit trupul s-a facut noapte. Deci ziua de vineri n-o putem calcula ca o zi in care a zacut in "inima pamantului" cum profetise Domnul Isus. Va ramane doar sambata, caci femeile s-au dus duminica la mormant, cand era inca noapte si el era deja inviat. Apoi nu ne ies noptile: daca a murit vineri, va ramane doar vineri noapte si sambata noapte. Rad ateii si ceilalti de noi si astfel le dam motive sa spuna ca Christos n-a inviat dupa trei zile si trei nopti cum a profetit. Deci, sa le dam apa la moara necredinciosilor?

Asadar apar doua probleme. Categoric, o problema ar fi ca nu ne ies trei nopti. Dar nici trei zile, pentru ca o alta problema ar fi vinerea si duminica. Duminica cade ca zi, deoarece la Ioan 20:1 ni se scrie ca era inca intuneric, pe cand Maria Magdalena s-a dus la mormant si gasi piatra data la o parte. Daca era intuneric, atunci era inca noapte si nu zi. Deci Domnul Isus inviase undeva in timpul noptii, deoarece era inca intuneric si ziua de duminica inca nu incepuse. Intr-adevar, textul spune ca Maria Magdalena venise dis de dimineata la mormant, pe cand inca era intuneric, dar nu spune ca Domnul Isus inviase exact atunci. El inviase ceva mai devreme, dar textul nu precizeaza cand. Oricum, daca era inca noapte, el a inviat in perioada noptii si nu in perioada zilei, deci duminica cade, ca parte de zi. O putem pastra ca zi a invierii, fiind partea de noapte a primei zile, dupa modelul evreiesc unde ziua incepe cu seara premergatoare zilei si nu invers, unde ziua se termina cu noaptea, cum avem noi, dupa model greco-latin (Geneza 1:5). Problema cu vinerea este ca desi murise, el n-a fost inca ingropat pana seara, cand s-a inserat.

"In ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena a venit dis de dimineata la mormant, PE CAND ERA INCA INTUNERIC ..." Ioan 20:1

Dragi prieteni, daca nu explicati corect Biblia copiilor vostrii, celor apropiati voua si celorlalti din jurul vostru, sa nu va mirati ca n-o mai cred ci dau crezare criticilor neantemeiate ale ateilor si celor de alta religie. Ganditi-va, ca nu cumva in mod inconstient, sa fi pus si voi umarul (contributia) la succesul celor ce critica Biblia... 

Care este adevarul?
Adevarul este ca Domnul Isus a murit intr-o zi de miercuri, pe la ora 15, dar încă n-a fost pus în mormânt atunci, pe repede înainte. Era ziua de 14 Nisan, după calendarul fariseilor și saducheilor. A doua zi era 15 nisan un sabat mare, prima zi din ciclul sarbatori Azimilor. A treia zi era 16 nisan si era sarbatoarea leganarii vasului de orz (proaspat treierat din prima recola a anului), care se oficia in templul din Ierusalim. Abia dupa aceste doua zile (15 si 16 nisan) urma sabatul saptamanal, care era in 17 nisan.
Zile in care a stat in mormant: joi, vineri, sambata
Nopti in care a stat in mormant: miercuri, joi, vineri 
Astfel ne ies exact trei zile si trei nopti exact cum a profetit.

Ce ascunde versiunea Cornilescu?

Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Intr-o sambata, a doua dupa Pasti, Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau.

În textul grec, la Luca 6:1 apare un termen tehnic, „al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu il contin, dat fiind ca copistii neantelegand fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a saptea, in care toate calatoriile erau interzise, ci un sabat de sarbatoare, mentionat in Levitic capitolul 23. Mentiunea aceasta este importanta, pentru a se vedea ca intr-o saptamana anume, pot fi doua sabate, unul de sarbatoare si unul de ziua a saptea. Neantelegand sau nestiind Legea lui Moise, unii dintre copiatorii manuscriselor, au simplificat lucrurile, crezand ca este vorba de unul si acelasi sabat. De aici s-a nascut traditia gresita si foarte paguboasa - mai ales in zilele noastre cand infloreste ateismul - ca sabatul de inaintea mortii Domnului Isus era un sabat de ziua a saptea. Ateistii si celelalte credinte necrestine pot profita (și profită) de pe urma acestei traditii nebiblice si contrare Bibliei, argumentand ca Biblia se contrazice si ca Domnul Isus n-a fost un profet adevarat, neamplinindu-se cu fidelitate cele trei nopti si trei zile in care el trebuia sa stea in mormant.

"Şi a fost că, în al doilea prim sabat, El trecea prin semănături; şi ucenicii Săi smulgeau spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile."

Iata si traducerile care redau "al doilea prim sabat":

Douay-Rheims Bible
AND it came to pass on the second first sabbath, that as he went through the corn fields, his disciples plucked the ears, and did eat, rubbing them in their hands.
Darby Bible Translation
And it came to pass on [the] second-first sabbath, that he went through cornfields, and his disciples were plucking the ears and eating [them], rubbing [them] in their hands.
Weymouth New Testament
Now on the second-first Sabbath while He was passing through the wheatfields, His disciples were plucking the ears and rubbing them with their hands to eat the grain.
Young's Literal Translation
And it came to pass, on the second-first sabbath, as he is going through the corn fields, that his disciples were plucking the ears, and were eating, rubbing with the hands,