Johann Odenbach: Un brav pastor evanghelic (lutheran)

154

ea t o ţ i acei care nu aduceau copiii, ca să fie botezaţi, să sufere aceiaşi

 pedeapsă. Apoi, ca nimeni să nu primească sau să ascundă oameni

 care ar încerca de a se

sustrage acestei legi, ci să

-

i predea justiţiei.

Electorul de Saxa, sfătuit de către teologii dela Wittenberg a

silit pe langgravul Filip să izgonească sau să închidă pe unii baptişti,

însă el nu a obţinut nimic mai mult şi Filip s

-a putut

lăuda că el nu a

dat la moarte nici măcar un om. El era de părere

că atunci cînd există diversitate de păreri, cei care sînt în eroare

trebuie convertiţi, nu prin forţă ci prin învăţătură. El a declarat

că a văzut vieţi mult mai frumoase printre cei aşa zişi „fanatici"

 de

cît printre luterani şi că conştiinţa lui nu îi permite de a da la

moarte sau măcar a pedepsi un om pentru credinţa sa, atunci

cînd nimeni nu îi poate reproşa nimic.

în Palatinat au existat mulţi fraţi, în districtele Heidelbergului,

Alzey şi Kreuznach. Numai în 1529 au fost executaţi trei

sute cincizeci. Indignat de unele persecuţii deosebit de crude la

 Alzey, un brav pastor evanghelic Johann Odenbach, a ridicat

un protest care îl cinsteşte. El este adresat: „către judecătorii

sărmanilor prizonieri din Alzey care se numesc „anabaptişti". Se

citeşte acolo cele ce urmează : „Voi lume ignorantă, fără învăţăt

u r ă , voi trebuie să strigaţi către Dreptul Judecător cu perseverenţă

şi înfocare şi să cereţi ajutorul divin, înţelepciunea Sa,

harul Său, ca să nu vă mînjiţi mîinile voastre cu sînge nevinovat,

chiar dacă majestatea sa imperială şi toţi principii lumii v

-ar

 porunci să o faceţi. Cu botezul lor aceşti sărmani prizonieri nu

au păcătuit a t î t de grav faţă de Dumnezeu, ca sufletele lor să fie

 osîndite la muncile iadului. Ei nici nu au lucrat în mod atît decriminal împotriva guvernului sau contra speciei umane pentru

a merita moartea. Căci adevăratul sau al doilea botez nu posedă

nici o putere capabilă de a salva un om sau de a

-1 pierde. Noi

trebuie să recunoaştem botezul simplu ca un semn prin care noi

declarăm că sîntem creştini, morţi faţă de lume, duşmani ai diavolului,

nenorociţi, răstigniţi, necăutînd binecuvîntările vremelnice

ci cele veşnice ; luptînd fără încetare împotriva cărnii, păcatului

şi diavolului şi trăind o viaţă creştină. „Printre voi, o

 judecători, sînt puţini care ştiu să se explice asupra adevăratului

î o t e z , dacă aţi fi legaţi şi daţi t o r t u r i i ; oare trebuie ca pentru

acest motiv să se dea morţii ? Nu ! Eu nu spun acest lucr 

u pentru

a apăra al doilea botez, care ar trebui să dispară prin Scriptură şi

nu p r i n mîna călăului . Nu luaţi deci asupra voastră acest drept

scumpi prieteni, care aparţine Majestăţii Sale divine, de teamă,

ca nu cumva mînia lui Dumnezeu să vă lovească

mai aspru decît

 pe Sodomiţi şi pe alţi răufăcători aici jos. Adeseori voi aţi tra

-

155

tat pe hoţi, criminali şi derbedei cu mai multă indulgenţă decît

 pe aceste sărmane creaturi, care nici nu au furat, nici nu au omorît,

nu sînt nici incendiatori sau trădători şi nu au comis nici o

faptă ruşinoasă, deoarece ei se ridică împotriva tuturor acestor 

crime. Din sinceritate şi cu bună intenţie ei au căzut în această

„mică eroare" a botezului a doua oară şi acest lucru în cinstea,

lui Dumnezeu, fără să dăuneze nimănui. Cum puteţi găsi voi în

inimile voastre sau în conştiinţa voastră motive pentru a spune

că ei să fie decapitaţi sau să fie condamnaţi din cauza aceasta

T 

Dacă voi aţi acţiona împotriva lor aşa cum ar trebui să facă nişte

 judecători creştini, dacă voi aţi şti cum să

-

i învăţaţi prin Evanghelie,

nu ar fi nevoie de călău. Prin aceasta adevărul ar învinge

fără îndoială şi închisoarea ar fi o pedeapsă suficientă. Preoţii,

voştri ar trebui să facă acelaşi lucru, să

-

i poarte pe umerii lor şi

să

-

i aducă înapoi în turma lui Hristos ca pe nişte sărmane oi rătăcite.

Ei ar trebui să

-

i facă să înţeleagă că misiunea lor constăîn

aceea de a le arăta harul şi dragostea frăţească, să

-

i susţină şi

să

-

i restabilească prin dulcea doctrină evanghelică . Nu vă lăsaţi

induşi în eroare condamnînd la moarte pe aceşti sărmani oameni.

Voi ar trebui să vă îngroziţi la acest gînd, voi ar trebui să transpiraţi

sînge în agonia voastră, căci voi nu ştiţi unde este greşeala.

Voi nu trebuie să vă astupaţi urechea cînd aceşti nenorociţi

văi

spun : „Noi dorim mai bine să fim învăţaţi de Sfînta Scriptură

şi sîntem gata să ascultăm dacă ni se arată o cale mai bună după

Evanghelie". Gîndiţi

-

vă la ruşinea veşnică care rezultă în urma

acţiunii voastre ! Gîndiţi

-

vă la dispreţul şi mînia omului

din popor,

cînd aceşti oameni sînt masacraţi ! Se va spune despre e i : „ce

răbdare, ce dragoste, ce duh de adorare la aceşti oameni evlavioşi

în ceasul morţii ! Nu au luptat ei oare în mod eroic împotriva

 lumii ? Ah, de am putea fi înaintea lui Dumnezeu a

t î t de nevinovaţi

ca şi ei ! Ei nu au fost biruiţi, ei au îndurat j i g n i r i ; aceştiai

sînt martorii sfinţi ai lui Dumnezeu î Dacă voi veţi pronunţa

această judecată crudă, t o a t ă lumea va spune că aţi făcut

-o nu

 pentru a desrădăcina eroarea acestor sărmani anabaptişti, ci

 pentru a distruge prin violenţă Sfînta Evanghelie şi curatul adevăr 

 al lui Dumnezeu".

Efectul acestei pledorii a fost acesta că judecătorii refuzară

de a se mai pronunţa în materie de credinţă.

 Zwingli a efectuat o mare op

Luther Martin: De la smerenie la trufie

I se spune cel mai mare dintre reformatori. Dar a ramas el oare?
Luther Martin a pornit-o bine, insa ambitiile si orgoliile lui, precum si deceptiile lui l-au deraiat de la smerenia si curatia de la inceput. Pentru mine este un al doilea Solomon, caci a trecut ca si Solomon, de la inaltarea pe care o da smerenia, la caderea care vine din orgoliile acestei lumi.

De exemplu, pentru un anumit timp din viata lui, este cunoscuta dragostea lui pentru Biblie si neamul everiesc, insa asteptarile si deceptiile traite in legatura cu evreii l-au facut sa cada intr-un antisemitism galagios, atacand chiar cartea pe care a iubit-o. In mediile restranse ale cercetatorilor impartiali ai vietii lui Luther, sunt cunoscute "iesirile" lui Martin Luther impotriva cartilor lui Moise ("nu mai vrem sa vedem si sa auzim de Moise"), Iov, Eclesiastul, Estera ("am aruncat-o in Elba"), Iona ("Istoria lui Iona e asa de monstruoasa ca e absolut imposibila"). 

Despre "Epistola catre evrei" doctorul Martin Luther scria: 
"gasim aici lemne, fan si paie". 
Despre Epistola lui Iacov: "este de paie" 
De asemenea desconsidera si Epistola lui Iuda si Apocalipsa. Apoi, mai tarziu face o retractare.


http://www.cogwriter.com/luther.htm
http://sitadeasa.wordpress.com/2007/04/25/martin-luther-si-cauzele-secrete-ale-reformei-lui/

"Nu prin" si "prin"

Biblia spune despre mantuire:
"Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni" ... 
"nu pentru faptele pe care noi le-am facut in dreptate"

"Prin har sunteti mantuiti, prin credinta si aceasta nu vine de la voi, este darul lui Dumnezeu"

Suna ciudat pentru multi, caci nu pricep ca darul n-ar mai fi dar si harul n-ar mai fi har, daca noi am merita sa fim mantuiti prin noi insine, mai bine si isi inchid ochii, urechile si inima, ca sa nu intre in ei acest cuvant ... ca sa nu le raneasca eul religios. 

Cert este ca Biblia nu conditioneaza mantuirea cu vreun dar vizibil sau invizibil al botezului cu duh sfant. Caci nu scrie:
"prin har sunteti mantuiti si prin vorbitul in limbi, etc."
Numai sangele scurs al Domnului Christos mantuieste, nu sangele lui Chritos si (plus) vorbitul in limbi sau alt dar.
Nu trebuie conditionata mantuirea de vorbirea in limbi sau alt dar, deoarece asa intrecem Scriptura, ceea ce e un mare pericol, caci contrazicem Scriptura. In plus cream probleme inutile, caci sunt credinciosi care au clacat (au cedat psihic) din cauza staruintelor dupa manifestarile charismatice ale duhului. Unii cercetatori atrag atentia ca in cadrul miscarilor staruitoare dupa daruri numarul celor care sufera psihic (cu nervii) este semnificativ, ca si modul de viata lumesc. Multi dintre cei care spun ca au darurile speciale ale duhului, au vederi nescripturale si duc o viata lumeasca. Multi chiar sunt constienti ca desi au darul, totusi sunt lumesti. Insa se linistesc, deoarece darul e o garantie - spun ei - ca Dumnezeu ii primeste si asa. Dar vorba cuiva: How do you know that you believe? De unde stii ca tu crezi? 

Idoli spirituali

Desi traiesc in pacat, multi fac din anumite convingeri un fel de idol spiritual si judeca ca si cei de pe timpul lui Ioan Botezatorul: 
"Suntem fiii lui Avraam, deci avem viata vesnica".

"Vorbesc in limbi, deci sunt mantuit".
Dragii mei care aveti pensii false (de refugiat, handicap, etc.) si nu le meritati fiindca nu ati fost niciodatat refugiati sau ati platit mita sa primiti pensie de handicap, chiar daca vorbiti in limbi, nu sunteti mantuiti. Vorbirea voastra in limbi este o vorbire falsa, nu duhul lui Dumnezeu, ci duhul celui rau vorbeste in voi. Daca nu va pocaiti, si peste voi se va aplica cuvantul care spune "departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege" Matei 7:23

O intrebare: Oare nu ar fi mai bine sa sustinem expresiile Bibliei?

Eu nu-i sustin nici pe Unitarieni, nici pe Martori, nici pe Musulmani: insa intreb, de ce nu apar nicaieri in Biblie, expresiile folosite in crestinismul timpului nostru, ca:
1.Dumnezeu a murit pentru om
2.Dumnezeu Fiul
3.Dumnezeu Isus
4.Dumnezeu Duhul Sfant
5.Persoana intaia a Dumnezeiirii
6.Persoana a doua a Dumnezeirii
7.Persoana a treia a Dumnezeirii
8.Dumnezeu trei in unul
9. Intreita fiinta a lui Dumnezeu
etc.

Eu sunt doar un crestin care incerc sa imit expresiile Bibliei in legatura cu Domnul Isus, din Biblia antica. Nu numai expresiile actuale cat si traducerile difera. Ma crucesc cand vad diferenta: de exemplu in Biblia moderna apare fraza "Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos" pe cand intr-o Biblie antica (Codex Sinaiticus) apare "Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos" (2Petru 1:1).

O nota marginala interesanta din Codexul Vaticanus

In manuscrisul Vaticanus, foarte vechi dealtfel, exista o nota marginala interesanta ...

"La pagina 1512, lângă Evrei 1:3, textul conţine o notă marginală interesantă: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?" — "ἀμαθέστατε καὶ κακέ, ἄφες τὸν παλαιόν, μὴ μεταποίει""

Este un mare har sa vezi ca aceasta fraza care ii incrimineaza pe cei ce aveau apucaturi de stalcire a textului adevarat, a scapat de briciul acestor "corectori" si al Inchizitiei.

Eu ma gandesc ca doar pentru o simpla greseala sau inlocuire de cuvant, sau alta chichita autorul notei nu folosea asemenea cuvinte dure si incriminatorii. Este posibil ca a observat ceva mult mai grav, ar trebui cercetat mai temeinic, daca nu cumva au fost introduse chiar texte mai lungi.
Imi aduc aminte, ca pe la inceputul anilor 90, citisem ceva interesant, despre un autor englez, care spunea ca in primul capitol al Epistolei catre Evrei sunt interpolari in text. Pacat ca nu mi-am notat autorul, nici cartea in care era acest autor. E mult de atunci, am uitat.

Apropierea lui Dumnezeu catre om

Dumnezeu ne iubeste! Cum ne face sa simtim asta?
Prin apropierea lui Dumnezeu catre om.

Un pas important al lui Dumnezeu catre om este ca ii vesteste Vestea Buna a mantuirii. Vestea Buna este ca Dumnezeu ne iubeste si de aceea a dat la moarte ca jertfa suprema pe singurul sau Fiu pentru tine, pacatosul, pentru mine, pacatosul si pentru voi, toti fiind pacatosi. Daca te pocaiesti, crezand in jertfa Domnului Isus Christos, esti mantuit. Mesajul principal al Evangheliei consta in chemarea la pocainta catre Dumnezeu si la credinta in Unsul lui Dumnezeu ((Mesia in ebraica si Christos in greaca inseamna "Unsul" lui Dumnezeu (ungerea avand sensul de investire), pacat ca nu se traduce acest cuvant frumos si plin de insemnatate conform cu textul grec)).
Daca un om crede aceste lucrari ale duhului lui Dumnezeu: pocainta si credinta in Unsul Sau, atunci urmeaza pasul decisiv, "marturisirea unui cuget curat" catre Dumnezeu, prin botez, botez facut in numele celui investit ca Mantuitor, pentru ca prin Unsul lui Dumnezeu, omul ce simte apropierea lui Dumnezeu sa se sfinteasca (consacreze) s-a faca voia lui Dumnezeu in toate.
Cand un om isi marturiseste pacatele si se caieste de ele, si prin botez marturiseste un cuget curat catre Dumnezeu, acceptand ca Domnul Isus, Unsul lui Dumnezeu a murit si a inviat pentru el, atunci inseamna ca s-a nascut din nou: "din apa si duh" (conform cu textul grec fara al doilea "din": "ex (din) hydatos (apa) kai (si) pneumatos (duh)" Ioan 3:5. Prin urmare "nasterea din nou", sau altfel spus "nasterea din apa si duh" nu este un proces mai lung, care se primeste prin multe staruinte si rugaciuni, ci mai degraba un act spontan, dar adanc in insemnatate, dovada este ca cei ce credeau in timpul apostolilor, se si botezau foarte repede, in aceeasi zi, imediat dupa ce au luat invatatura despre Dumnezeu si Fiul lui, primind in acelasi timp aprobarea lui Dumnezeu manifestata uneori in mod supranatural (a se vedea evenimentul din casa lui Corneliu). A fost o initiere in ucenicie foarte scurta, dar plina de sens, la fel era si decizia credintei.