De ce duh eşti însufleţit?

Cu o anumita ocazie Mântuitorul nosru le-a reproşat unor ucenici:
Isus S-a intors spre ei, i-a certat si le-a zis: "Nu stiti de ce duh sunteti insufletiti! (Luca 9:55)

Aşadar:

- Câte feluri de duhuri există?

(De la un prieten)

Iată câte feluri de duhuri sunt descrise în Sfintele Scripturi:
🔴Duh de viaţă Geneza 7:22
🔴Duh de pricepere, Exodul 28:3
🔴Duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă Exodul 31:3 Isaia 11:2
🔴Duh de gelozie Numeri 5:14
🔴Duh rău Judecători 9:23 1 Samuel 16:14 ,15 Luca 7:21
Luca 8:2 Matei 12:45 Faptele apostolilor 19:13
🔴Duh de minciună 1 Împăraţi 22:22,23 2 Cronici 18:21,22
🔴Duh nou şi statornic Psalmi 51:10
🔴Duh de bunăvoinţă Psalmi 51:12
🔴Duh zdrobit Psalmi 51:17
🔴Duh mâhnit Proverbe 17:22 Isaia 61:3
🔴Duhul Domnului Isai11:2
🔴Duh de înţelepciune şi de pricepere, Isaia 11:2
🔴Duh de sfat şi de tărie Isaia 11:2
🔴Duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Isaia 11:2
🔴Duh de ameţeală Isaia 19:14
🔴Duh de dreptate Isaia 28:6
🔴Duh de adormire Isaia 29:10 Romani 11:8
🔴Duh nou Ezechiel 11:19 Ezechiel 18:31 Ezechiel 36:26 Romani 7:6
🔴Duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele şi să dezlege lucrurile încâlcite Daniel 5:12
🔴Duh înalt Daniel 6:3
🔴Duh de curvie Osea 5:4
🔴Duh de îndurare şi de rugăciune Zaharia 12
🔴Duh necurat Marcu 1:23 Marcu 3:30 Marcu 5:2 Marcu 5:8 Marcu 7:25 Luca 6:18 Apocalipsa 18:2 Faptele apostolilor 5:16 Faptele apostolilor 8:7
🔴Duh mut Marcu 9:17
🔴Duh mut şi surd, Marcu 9:25
🔴Duh de drac necurat.. Luca 4:33 Apocalipsa 18:2 Luca 6:18 Apocalipsa 16:13 Apocalipsa 16:14
🔴Duh de neputinţă Luca 13:11

🔴Duh Sfânt Ioan 20:22 Faptele apostolilor 2:4 Faptele apostolilor 19:2
🔴Duh de ghicire Faptele apostolilor 16:16
🔴Duh înfocat Faptele apostolilor 18:25
🔴Duh de gâlceavă Romani 2:8
🔴Duh de robie Romani 8:15
🔴Duh de înfiere Romani 8:15
🔴Duh dătător de viaţă. 1 Corinteni 15:45
🔴Duh de credinţă 2 Corinteni 4:13
🔴Duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, Efeseni 1:17
🔴Duh de ceartă Filipeni 1:15 ,17 Filipeni 2:3 Iacov 3:14 Iacov 3:16
🔴Duh de frică, 2 Timotei 1:7
🔴Duh de putere 2 Timotei 1:7
🔴Duh blând şi liniştit 1 Petru 3:4
🔴Duhuri înşelătoare 1 Timotei 4:1
🔴Duhuri slujitoare Evrei 1:14
Sapte duhuri Apocalipsa 1:4
🔴Sapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Apocalipsa 4:5 Apocalipsa 5:6
Aici sunt enumerate şi duhuri bune şi rele.

Documentar: Când este Învierea? (Partea 1-5)

 Dragi credinciosi, 

Va invit cu drag sa urmariti un Documentar: Când este Învierea? (Partea 1-5)

CALENDARUL BAZAT PE DATELE BIBLICE ESTE ESENŢIAL PENTRU CALCULAREA CORECTĂ A PAŞTELUI ŞI APOI A DATEI ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU ISUS CHRISTOS. 

https://bibliaantica.blogspot.com/2024/04/documentar-cand-este-invierea-partea-1.html

Misterul celor 2300 de seri-dimineţi

 

Har şi pace tuturor!

Când s-au împlinit "cele două mii trei sute de seri şi dimineţi" din Daniel 8:12-14, 26?

Continuarea prezentării cu ajutorul notelor de la versetul din Daniel 8:14, versiunea Biblia de la Geneva, prin care se arată greşeala Adventiştilor, Studenţilor Bibliei şi a Martorilor lui Iehova, care nu au ţinut seama de context. Sper să nu se supere, ci să ia această mână întinsă, ca un mod de ajutor în a vedea unde trebuie să se corecteze.

Chiar şi cel care a făcut aceste note în Biblia de la Geneva greşeşte la interpretarea acestui verset.

Citiţi până la capăt ca să vedeţi de ce.

14 And [w]he answered me, Unto the [x]evening and the morning, two thousand and three hundred: then shall the Sanctuary be cleansed.

14. Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!"

Notele w şi x

Daniel 8:14 Christ answered me for the comfort of the Church.

Daniel 8:14 That is, until so many natural days be past, which make 6 years, 3 months and an half: for so long under Antiochus was the Temple profaned.

Daniel 8:14 Hristos mi-a răspuns pentru mângâierea Bisericii.

Daniel 8:14 Adică până vor trece atâtea zile naturale, care fac 6 ani, 3 luni și jumătate: pentru atâta vreme Templul a fost profanat sub Antioh.

 

Misterul celor 2300 de seri-dimineţi

 

Având o mare credinţă în Dumnezeu, trupele de gherilă victorioase conduse de liderul evreu Iuda Macabeul, un fiu de preot, au eliberat Templul de sub ocupaţia păgânilor (Daniel 8:13,14) şi au purces la curăţarea locului sfânt, după cum a fost profeţit:

Daniel 8:13. "Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: "În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?"

14. Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri (şi) dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!"

Am pus cuvântul „şi” în paranteză deoarece nu apare în textul ebraic. De fapt acest cuvânt în plus, ajută la rezolvarea misterului. Această "urâciune" (jertfele idoleşti) a durat mult timp, fiind numită ca o perioada de 2.300 de seri – dimineti, dar nu în ecuaţia de 1150 seri + 1150 dimineţi însumând 2300 de zile, ci în ecuaţia de 1150 jertfe aduse seara + 1150 de jertfe aduse dimineaţa, de la profanarea Templului din Ierusalim şi până la curăţarea şi rededicarea lui.

Scurt istoric ce priveşte această "urâciune":

- în 174 regele păgân Antiochus IV Epifanes îl scoate din slujba de mare preot pe Onias, un om fidel legământului sacru şi pune un colaboraţionist corupt, pe elenizatul (grecizatul) Iason, în schimbul unei importante sume de bani, oferit de acesta; Onias moare asasinat în exil

- în 173 sau 172 Antiochus IV vizitează Ierusalimul şi prin colaboraţionistul corupt, Iason, jefuieste vistieria Templului

- în 171 Iason este destituit de catre Antiochus IV, care pentru o sumă şi mai mare de bani oferit de Menelaus, un alt colaborationist elenizat (şi mai corupt), îl pune pe acesta mare preot.

- în 168, în timpul domniei acestui colaboraţionist fără scrupule (Menelaus), regele Antiochus IV Epifanes impune tuturor evreilor ruperea legământului sacru, fortând pe evrei să se închine idolului păgân Jupiter Olimpianul şi să aducă jerfe de porci în locul jertfelor de miei pe altarul din Templul de la Ierusalim.

Aşadar "urâciunea" (adică aceste jertfe păgâne din carne de porc) apar în anul 168 î.d.Ch. al domniei grecilor (anul 145 al domniei dinastiei lui Antiochus) şi vor ţine până se vor împlini 2300 de jertfe, aduse în mod neântrerupt seara şi dimineaţa, adică 1150 de zile, până când Templul profanat de regele păgân a fost curăţat (Daniel 8:13,14). Textul ebraic nu spune „seri ŞI dimineţi”, ci face un joc de cuvinte, legând fraza „seri – dimineţi”, deoarece jertfele se aduceau de două ori pe zi: dimineaţa şi seara. Deci textul vorbeşte de 2300 de jertfe, care însumează doar 1150 de zile.

Cronicile Macabeilor consemnează corect cum s-au derulat lucrurile şi nu face un cumul de 2300 de zile, cum - din păcate - se fac în majoritatea explicaţiilor creştine:

1Macabei 1:57 ”Iar în ziua a cincisprezecea a lunii Chislev, în anul o sută patruzeci şi cinci, au ridicat urâciunea pustiirii pe altarul lui Dumnezeu şi în cetăţile Iudei de jur împrejur au zidit capişti.”

1Macabei 4:52-54 „Şi au mâncat dimineaţa în douăzeci şi cinci de zile ale lunii a noua, care este luna Chislev a anului o sută patruzeci şi opt.

Şi au adus jertfă după lege pe jertfelnicul arderilor de tot cel nou, pe care îl făcuseră.

Pe vremea şi în ziua în care l-au pângărit pe el neamurile, întru aceea s-a înnoit cu cântări şi cu alăute şi cu harpe şi cu chimvale. Şi a căzut tot poporul cu faţa la pământ şi s-a închinat şi a binecuvântat pe Dumnezeul Cerului, Cel care i-a ajutat. Şi au făcut înnoirea jertfelnicului în opt zile şi au adus arderi de tot cu veselie şi au jertfit jertfă de pace şi de laudă.”

Anii menţionaţi aici sunt socotiţi după domnia dinastiei Seleucide, iar lipsa celor 45 de zile din cele 1150 se datorează faptului că acest cronicar menţiononează doar sfârşitul curăţirii interioare a Templului, care a durat opt zile, nu şi al Templului în ansamblu, care a durat mai mult, rededicarea competă a Templului (Hanuka) fiind iarna, în luna decembrie (Ioan 10:22).

Iosif Flavius, un evreu foarte învăţat din secolul I AD, din neam de preoţi evrei, a scris o carte numită „Antichități Iudaice”. În volumul II al „Antichități iudaice”, descrie urâciunile pe care evreii au trebuit să le suporte: Regele Antiochus IV Epifanes a adus un porc ca jertfă pe altarul de la Templul din Ierusalim şi a pus statuia lui Jupiter Olimpianul în Templu, a impus tuturor evreilor să aducă porci ca jertfe şi să se închine lui Jupiter. Cei care își tăiau copiii împrejur, erau răstigniți şi copilul tăiat împrejur era spânzurat, fiind atârnat de gâtul tatălui răstignit. Răscoala Macabeilor a fost o revoltă împotriva păgânizării forţate stabilită de dementul rege Antioh IV Epifanes.

Iată un extras din această carte:

„În vremea aceea în satul Modiim din ludeea locuia un om nuniit Mattathias, fiul lui Ioannes, fiul lui Simeon,fiul lui Asamoneu: era preot din tagma lui Ioarib, originar din Hierosolyma (Ierusalim). Avea cinci fii: Ioannes, poreclit Gaddes; Simon, care se mai numea Matthes; Iudas, care se chema Macabeul; Eleazar, căruia i se zicea Auran şi Ionathas, poreclit Apfus. Acest Mattathias a deplâns în faţa fiilor săi jalnica stare a lucrurilor, devastarea oraşului, jefuirea Templului şi nenorocirile îndurate de popor, spunându-le că ar fi preferat mai degrabă să moară pentru legile Domnului decât să ducă o viaţă atât de umilitoare. Când au sosit în satul Modiim slujbaşii împuterniciţi de rege să-i constrângă pe iudei să aplice ordinele sale, au cerut celor de faţă să înfăptuiască jertfa aşa cum poruncise suveranul. L-au rugat pe Mattathias, care datorită învăţăturii sale dobândise o mare faimă, să înceapă el jertfa (căci consătenii lui îi vor urma exemplul şi el se va bucura de preţuirea regelui). Dar Mattathias a refuzat să facă acest lucru şi le-a spus că, indiferent dacă toate celelalte neamuri se vor supune poruncilor lui Antioh, fie că le era frică, fie că voiau să facă hatârul regelui, el şi fiii săi nu se vor lăsa puşi în situaţia de a părăsi datina strămoşilor lor. După ce el a tăcut, a ieşit în faţă un iudeu şi a adus jertfa aşa cum ordonase Antioh. Văzând fapta asta, mâniosul Mattathias şi fiii săi au tăbărât cu sabia în mână .asupra iudeului şi l-au răpus lângă altar, apoi l-au ucis pe regescul slujbaş care îl silise să aducă jertfa, Apelles, împreună cu puţin numeroşii lui oşteni. A dărâmat apoi altarul şi a strigat: „Cel ce simte râvna obiceiurilor străbune şi a cinstirii Domnului să mă urmeze!” După ce a grăit astfel, s-a refugiat împreună cu fiii săi în pustiu, lăsându-şi de izbelişte întreaga avuţie în sat. Mulţi alţii i-au urmat pilda şi au fugit în deşert, împreună cu copiii şi nevestele lor.”

Preotul Mattathias şi fii săi au lansat un război de gherilă împotriva colaboraţioniştilor păgânizaţi şi a trupelor regelui, câştigând victorii importante, una din victoriile de seamă fiind recapturarea Templului din Ierusalim.

Nu merităşi nu este permis ca să fie întinată memoria acelor Evrei care au suferit pentru credinţă, prin reinterpretări fanteziste a acestei profeţii, care prin istorie confirmă faptele acestor eroi ai credinţei.

Referinte:

Iosif Flavius, Antichități iudaice, volumul II

Biblia de la Geneva, apărută la 1599, o Biblie protestantă având multe comentarii

John H. Alexander, Cartea Profetului Daniel

Cartea întâi a Macabeilor

Enciclopedia Libera Wikipedia, Makkabean Revolt şi multe alte articole legate de acest subiect.

Cine este Fiul lui Dumnezeu (Matei 16:13-16)? Pogorârea şi descendenţa cerească a Domnului nostru Isus, Fiul lui Dumnezeu

Acest articol este pentru prietenii mei creștini și musulmani.

El este cea mai importantă ființă din univers, după Tatăl. Pentru a înțelege corect acest aspect al personalității sale, trebuie să aderăm cu strictețe la învățătura lui. Nu trebuie făcută mai mare sau mai mică decât a fost, este și va fi întotdeauna.

Pentru a înțelege ce spune Biblia despre Fiul, trebuie să ne unim cu învățătura lui, nu să mergem în stânga sau în dreapta lui.

Aceasta este adevărata credință: rămâneți la ceea ce a spus el.

Ioan 8:31 Şi a zis iudeilor care credeau în El: Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei;

32. Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera”.

Dacă Fiul lui Dumnezeu a arătat clar că S-a coborât din cer, cum pot unii să vină și să tăgăduiască, totuși să se laude că sunt creștini?

Ioan 6:38 38. Căci nu M-am coborât din cer să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

El a fost, este și va fi întotdeauna, după Tatăl, cea mai importantă ființă din univers.

El a arătat clar că Tatăl este mai mare decât Fiul. Cum pot unii să vină și să nege acest lucru, totuși să se laude că sunt creștini?

Ioan 14:28. Aţi auzit că v-am spus: Mă voi duce și mă voi întoarce la voi. Dacă M-aţi fi iubit, v-aţi fi bucurat că v-am spus: „Mă duc la Tatăl”; căci Tatăl este mai mare decât mine.

Oricine nu crede acest lucru nu este un credincios adevărat.

Cine interpretează greșit aceste două adevăruri îl va interpreta greșit și pe celălalt.

Oricine susține că Tatăl nu este mai mare decât Fiul sau care pretinde că Fiul nu a existat în cer și nu s-a coborât din cer ca Fiul întrupat al lui Dumnezeu, greșește.

Dumnezeu ne cheamă la adevărata credință. Ori credem totul, ori lăsăm să plece totul. Dumnezeu acceptă doar credința adevărată.

Biblia ne spune în mod specific cine este Fiul lui Dumnezeu.

Fiul este întâiul născut al lui Dumnezeu, a cărui naștere este din ființa lui Dumnezeu Tatăl. Deci are un început ceresc, nu doar un început pământesc.

Înainte să existe îngerii și universul, Dumnezeu și-a scos Fiul din ființa Sa.

Dovezi biblice pentru aceasta

„El este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut din toată creația”. Coloseni 1:15

- La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Fiul (lui Dumnezeu) era Cuvântul.

Acesta la început a fost cu Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin el; și nimic nu s-a făcut fără el. Ioan 1:1-3

- Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit printre noi - și am văzut slava Lui, ca slava singurului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.

Și am văzut slava Lui ca pe slava singurului născut din Tatăl. Ioan 1:14

- Cel care este oglinda slavei sale și amprenta ființei sale și care păzește toate lucrurile prin cuvântul puterii sale, a curățit pe cei fărădelege și a șezut la dreapta Celui Prea Înalt în locurile cele mai înalte, Evrei 1:3 .

Însuși Fiul a mărturisit că Îl are pe Dumnezeu, Tatăl.

„Nu mă atinge”, a spus Isus, „căci încă nu m-am suit la Tatăl Meu”.

Dar du-te la frații mei și spune-le că Mă urc la Tatăl Meu și la Tatăl voștru, la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru. Ioan 20:17

Aceasta este adevărata identitate a Fiului care a coborât din cer ca Mesager al lui Dumnezeu Tatăl.

Ioan 3:13. Nimeni nu s-a înălțat la cer decât Cel care s-a coborât din cer, adică Fiul Omului care este în ceruri.

16. Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe unicul-născut Fiu al Său, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Ioan 17:3 Și aceasta este viața veșnică, ca să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

4. Te-am proslăvit pe pământ: am făcut lucrarea pe care mi-ai încredinţat-o.

5. Și acum, Tată, slăvește-mă la Tine însuți cu slava în care am fost cu Tine înainte de a fi lumea.

Da, Fiul este unic, fiind în demnitate între Dumnezeu Tatăl și sfinţii îngerii. Niciun înger nu a fost, nu este și nu va fi niciodată ca el.

Din bibliografia unui mare reformator: în spatele oricărei închinari la idoli se află Satana și diavolii

 Dévai, un Luther al Ungariei, apologetul credinţei în somnul sufletelor până la înviere

Dévai Bíró Mátyas a fost un mare reformator maghiar, din epoca feudală.

Ați auzit de Dévai Bíró Mátyas, un Luther al Ungariei, apologetul credinţei în somnul sufletelor până la înviere?

 

Dévai Bíró Mátyas (Déva, pe la 1500 - Debrețin, 1545) a fost primul reformator maghiar. Din moment ce a fost primul reformator maghiar, a fost numit „Luther al Ungariei”.

 

Viata lui

A studiat alternativ la Universitatea din Buda, Universitatea din Cracovia și Universitatea din Wittenberg. Și-a început activitățile ca reformator în 1530. Și-a scris cele 52 de teze la Buda, în care a rezumat sistemul și scopul reformei. În Kassa, el a introdus primirea Cinei Domnului sub două culori și slujba în limba națională. A fost arestat și închis pentru credința sa. A fost eliberat în 1535 și a plecat în străinătate în 1536. În Wittenberg, el și-a vizitat foștii profesori, Luther și Melanchthon, pentru a le oferi un raport despre munca sa ca reformator.

El era de părere că toată lumea ar trebui să învețe să scrie și să citească pentru ca „toţi oamenii să citească scripturile” și „ca să ne scriem cu toții unii altora”.

Dévai este un vorbitor extrem de calm în scris, maniera lui nu este ofensatoare. Se caracterizează prin conștientizare de sine și moderație.

El a rezumat, de asemenea, principalele ramuri ale credinței creștine într-un cântec: „Fiecare om să știe asta”. Imre Révész spune întregul cântec în Biografia lui Dévai și Áron Szilády, Poeții vechi maghiari II. 127–128. l. cu note.

 

Mátyás Bíró Dévai: Despre somnul sufletului

 

Această învățătură este inclusă printre lucrările publicate și nepublicate ale lui Dévai:

- Disputatio De Statu in quo sint Beatorum Animae post hanc vitam, ante ultimi iudicij diem. Item de praecipuis Articvlis Christianae Doctrinae… His addita est Expositio Examinis quomodo a Fabro in Carcere sit examinatus (Basel, 1537)

- Despre somnul sfinţilor

Referinţă

Somnul sfinților. Matthias Dévai și Critica protestantă asupra ideii „Patrona Hungariae” (De dormitione sanctorum. Matthias Dévai și Critica protestantă asupra ideii „Patrona Hungariae”) - Pál Ács, „Timpurile schimbate”. Schimbări de direcție în literatura maghiară veche („Tempora mutantur”. Schimbări de direcţie în literatura maghiară veche). Budapesta, Editura Balassi, 2006 (Bibliotecă maghiară veche. Studii, 6.), 11-34.

Arătând pe baza Bibliei, că morții nu sunt vii, ci într-un somn de moarte, care durează până la înviere, el i-a ajutat pe mulți compatrioți să se desprindă de practica greșită de a se ruga sfinților morți. El a susținut că, dacă morții nu sunt în viață, ei nu pot primi rugăciunile noastre ca să ne ajute sau să mijlocească pentru noi, singurul mijlocitor la Dumnezeu fiind Isus. Asta ar trebui să facem și noi, ajutând cât mai mulți oameni să se elibereze de niște concepte care nu îi ajută deloc, dimpotrivă, îi împiedică pe calea mântuirii.

 

Potrivit Bibliei, în spatele oricărei închinari la idoli se află Satana și diavolii, care doresc această închinare, deghizându-se în diferite personaje de idoli:

au făcut jertfe diavolilor, idolilor care nu sunt dumnezei, zeilor pe care nu i-au cunoscut, zei noi, de curând sosiți, de care părinții tăi nu s-au temut. (Deut. 32:17)

Dimpotrivă, spun că ceea ce jertfesc neamurile, ei jertfesc diavolilor, nu lui Dumnezeu. Și nu vreau ca să împărtășiți cu diavolii. (1Cor.10:20)

Nu puteți bea paharul Domnului și paharul diavolilor; nu poți lua parte la masa Domnului și la masa demonilor. (1Cor.10:21)

Dar Duhul spune clar că, în vremurile din urmă, unii vor abandona credința, pentru a se lipi de duhurile înșelătoare și de învățăturile demonilor (1 Tim. 4:1).

Ceilalți oameni, care nu au fost uciși de aceste plăgi, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine diavolilor și idolilor de aur, argint, aramă, piatră și lemn, care nu pot nici să vadă, nici să nu se închine. auzi, nici să mergi. (Apocalipsa 9:20)

El a strigat cu glas tare și a spus: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A devenit un loc al diavolilor, o închisoare pentru orice duh necurat, o închisoare pentru orice pasăre necurată și urâtă; (Apoc.18:2)

Crimele de la Charlie Hebdo

 Cunoașterea adevărului învierii, poate ajuta? (Adevăratul motiv al crimelor de la Charlie Hebdo)
ÎN MEMORIA Oscar Cullmann
 
Jurnaliştii de la Charlie Hebdo au fost ucişi de terorişti în mijlocul Parisului pe 7 ianuarie 2015. Charlie Hebdo este o revistă săptămânală satirică franceză care publică în principal ilustraţii (caricaturi şi desene), precum şi reportaje, articole controversate şi glume. O revistă cu opinii puternice de stânga și anti-religioase, se caracterizează printr-o poziție critică asupra islamului, catolicismului, iudaismului și extremismului de dreapta.
Revista a fost fondată în 1969 și a fost publicată până în 1981. După o pauză de mai bine de zece ani, publicația a fost reluată în 1992, fiind editat de François Cavanna (1969–1981), Philippe Val (1992–2009) și Stéphane Charbonnier (2009 –2014).
Amenințată de mai multe ori de fundamentaliștii islamiști, revista a răspuns provocărilor menținându-și tonul satiric și punând pe Allah într-o situație de nedescris. Vechiul sediu a fost incendiat pe 2 noiembrie 2011. Pe 7 ianuarie 2015, în cadrul unei ședințe editoriale, a fost atacat și noul sediu al săptămânalului satiric din Paris. Atacul asupra revistei Charlie Hebdo a provocat 12 morți și 11 răniți, iar atacatorii au fost uciși două zile mai târziu de forțele speciale de poliție.

 Pentru că seamănă vânt și culeg furtună. (Os. 8:7)
Adevărata cauză a crimelor de la Charlie Hebdo este ignoranța. Pe de o parte, din partea celor care au provocat-o, pe de altă parte, din partea celor care au participat la ea. Unde este limita dintre o glumă curajoasă și o batjocură fără gust? Dacă ar fi știut că cine seamănă vânt culege furtună, cred că ar fi procedat altfel. Este chiar atât de important să-i umilești pe alții?
Acesta este un exemplu bun pentru noi, ca să nu facem astfel.
Aceasta este pe de o parte.
Pe de altă parte, dacă doctrina învierii ar fi fost cunoscută și luată în serios, este probabil ca nici această crimă să nu fi avut loc. Desigur, ei nu pun preț pe viața lor sau a celorlalți, dacă pot primi imediat mântuirea veșnică, fără înviere. Nu vă mirați dacă azi sau mâine se întâmplă și aici, iar un bărbat își ucide fratele, în credința că 72 de fecioare îl așteaptă când va muri.

Conform interpretării Bibliei făcute de predicatorii protestanți timpurii, dacă murim, răsplata noastră veșnică poate fi dată de Dumnezeu numai la înviere (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29). Până atunci, moartea este un somn dulce (Luther Martin). Din păcate, acest lucru a fost uitat sau este interpretat greșit în multe cercuri, din moment ce lumea noastră creștină de credință de astăzi – și din trecut – se află încă sub influența scriitorilor păgâni. Renumitul teolog protestant (luteran) Oscar Cullmann a atras atenția asupra acestui lucru: Nemurirea sufletului sau învierea morților? Mărturia Noului Testament. (Prelegerea Ingersoll, 1955. Londra: Epworth.)
În prefața sa, el scrie: „Nici o altă publicație a mea nu a evocat un asemenea entuziasm sau o ostilitate violentă. Acest studiu s-a bazat pe exegeză și, până acum, niciun critic de amploare nu a încercat să mă respingă prin exegeză”.
 
În concluzia sa, el avertizează că învățăturile marilor filozofi, Socrate și Platon, nu pot fi în niciun fel însoțite de învățăturile Noului Testament, adică nu pot fi împăcate. Dar persoanele, viețile și moartea lor pot fi încă respectate de creștini, așa cum au demonstrat apologeții din secolul al II-lea.
Cartea a fost pe world wide web și această pagină a fost vizitată de 205.718 ori, apoi textul a fost eliminat, mă întreb de ce? A dat faliment ziarul sau a deranjat pe cineva de sus dacă citeau cartea mai multe persoane?
 
De asemenea, citind cartea, a apărut întrebarea - deoarece acesta nu este un studiu voluminos, dacă poate Cullmann știa mai multe despre lucruri decât îndrăznea să scrie, temându-se de alte complicații? S-ar putea să existe în Biblie niște inserții străine care strica armonia internă a cărții sfinte și de aceea predicatorii protestanți de astăzi cad în număr mare în mâinile unei ideologii greșite?
Și desigur, dacă s-ar afla aceste lucruri, cu siguranță ar fi un avantaj pentru teologia protestantă, pentru că, după cum vedem, este în declin numeric.
Prin urmare, nu este de mirare că, dacă astfel de date ar exista, acestea ar fi păstrate sub un lacăt cu șapte sigilii, astfel încât partea protestantă să nu câștige un avantaj în dezbaterile teologice, ca de exemplu că Matei 10:28 a fost cunoscut altfel de anumiţi scriitori din secolul I-III.

Îl cunoşti tu pe Domnul nostru Isus cu adevărat? (Ioan 17:3)

  Îl cunoşti tu pe Domnul nostru Isus cu adevărat?

"Dar voi", i-a întrebat El, "cine ziceţi că sunt?" "Hristosul lui Dumnezeu!", I-a răspuns Petru. (Luca 9:20)
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, Hristos (substantiv propriu masculin) este supranumele lui Isus. [Adică „Unsul”, traducere grecească după ebraicul Messiah].
Conform acestui dicţionar, Isus m. («Mântuitorul»), numit și Hristos («Unsul lui Dumnezeu»), născut la Betleem din sfânta Fecioară, fu răstignit la vârsta de 33 de ani din ordinul guvernatorului roman Ponțiu Pilat.
Sursa: Șăineanu, ediţia VI (1929)
La fel, dicţionarul din 1939 îi dă cuvântului Hristos sensul de Uns, ales.
Aşadar Hristos înseamnă „Unsul” sau „Alesul” lui Dumnezeu, după cum ne spune clar şi Biblia, Sfânta noastră Scriptură, a creştinilor de pretutindeni:
"Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata." (Matei 12:18)
Iată de ce, când apostolul Petru şi primii creştini mergeau la adunare (biserică), sau îşi scriau scrisori, sau se întâlneau pe stradă cu un frate sau soră, era plăcut pentru ei să spună un salut călduros, cerând harul şi pacea lui Dumnezeu şi a Fiului Său, să fie peste ei! Iar fraţii şi surorile peste care era chemată această binecuvântare frumoasă şi solemnă, spuneau „Amin!”.
Avem nevoie şi noi de harul, pacea şi adevărul care vine de la Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său. Ei sunt două fiinţe distincte, cereşti: Dumnezeu şi Fiul Său. Problema e că unii nu pot să facă această diferenţă, considerând că atât Tatăl, cât şi Fiul sunt parte a unei singure fiinţe. Deci, spun ei, fie că vorbeşti de Tatăl, fie că vorbeşti de Fiul, vorbeşti de acelaşi Dumnezeu. Dar vai, ce mare eroare este această închipuire!
Dacă şi tu crezi că Tatăl este Fiul, sau altfel spus, că Dumnezeu este Fiul lui Dumnezeu, ambii fiind acelaş Dumnezeu – dă-ne voie să îţi spunem cu iubire, frăţeşte – că încă nu ai înţeles corect nişte adevăruri elementare din Evanghelie, chiar dacă ai citit Biblia mai mult de 100 de ori! Tocmai de aceea, te invităm cu dragoste creştină, să te informezi temeinic.
Ioan 3:16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Când facem un enunţ biblic de felul acesta, intenţia noastră nu este să supărăm, nici să ne evidenţiem cu ştiinţa noastră, că nu asta a fost intenţia, ci doar să dăm un îndemn biblic, de îndreptare, spunând adevărul din dragoste:
"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire" (2Timotei 3:16)