Omul este decăzut (păcătos) numai cu trupul, nu și cu sufletul?

De ce și sufletul este păcătos?
Luca 12:
19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

După cum am citit mai sus, în Biblia ni spune clar că sufletul poate păcătui, și dacă păcătuiește, nu scapă de sentință: "plata păcatului este moartea" Romani 6:23
"Sufletul care păcătuiește acela va muri" Ezechiel 18:20.
"Suflete preacurvare, nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu?" Iacov 4:4
Viziunea păgână, cu nemurirea sufletului și cu viaţa de după moarte, venită în creştinătate prin gnostici, şi moştenită prin filiera diferitelor ramuri de gnostici eretici (neghina semănată de Diavol în secolul II) nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care moartea este un blestem şi un duşman al credincioşilor (1Corinteni 15:26), când colo prin apologia păgâno-gnostică, ei fac într-un mod indirect (neintenţionat, fără ca să prevadă implicările) din trupul carnal o închisoare în care sufletul este prizonier, deşi trupul credinciosului este o "jertfă vie, sfântă şi plăcută pentru Domnul" (Romani 12:1) şi "templul Duhului Sfânt" (1Corinteni 6:19), care va fi răscumpărat (1Cor.6:20), transformat şi slăvit (1Corinteni 15:51-54). Iar din moarte, acești gnostici fac o binecuvântare şi un salvator, un mântuitor al sufletelor credincioşilor, un egal al lui Christos … mai mult chiar, diminuează astfel (fără să-şi dea seama) la jumătate jertfa lui Christos, dat fiind că dacă sufletul credincioşilor este nemuritor, şi nu moare, el nici nu mai trebuie răscumpărat din moarte, doar trupul. Dacă moartea elibereaza sufletul nemuritor de trupul muritor, înseamnă că moartea este un fel de mântuitor și nu un blestem. Dar astfel omul decăzut ar fi doar pe jumătate păcătos, cu trupul, când colo este decăzut total şi trebuie răscumpărat total: trup şi suflet. Căci Yeșhua Hamașhiach (Isus Christos) a murit ptr. omul întreg (trup şi suflet), urmând ca la înviere să elibereze din legăturile morţii omul întreg (atât trupul cât şi sufletul credinciosului). De asemenea ei fac din moarte o minciună, căci moartea nici nu mai este moarte, ci o poartă spre o altă viaţă, prin care a trecut şi Domnul Yeșhua, ca să ajungă la Dumnezeu, Tatăl său, deci prin urmare prin apologia gnostică preluată și de filiera papală, nici Yeșhua nu a murit, ci doar a trecut într-o altă sferă superioară a vieţii, chiar în clipa morții sale. 

Dar Sfânta Scriptură spune clar, că moartea este un blestem și nu o binecuvântare, o ușă de închisoare a vieții și nu o poartă spre o altă viață. Aceasta este starea oricărui om, până la înviere. Nu este nici o excepție, pentru nimeni. Domnul și Salvatorul nostru Yeșhua, rânduit de Yehowah Dumnezeu, este singurul care a învins moartea, fiind înviat de Tatăl său, dar numai după cele trei zile și trei nopți, pe care le-a petrecut în ”inima” simbolică a pământului, adică, mormântul. Toți cei care au mai înviat, au murit, dar el este singurul care n-a mai murit și nu va mai muri niciodată, fiind viu în vecii vecilor.
"Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea." 1Cor. 15:26
Nicăieri nu scrie că moartea ar fi doar vrăjmaşul trupului, nu şi al sufletului.

Tipurile de sabat din Vechiul Legământ (Vechiul Testament)

Cuvântul "sabat" are trei semnificații în Biblie. Sabatul - în funcție de context - poate fi un sabat săptămânal (de ziua a șaptea), poate fi un sabat de sărbătoare anuală (praznic), care nu este legat de ziua a șaptea, și poate fi o referire la un an sabatic în care nu se lucra un lot de pământ după al șaselea an (și după care nu se plătea impozit în acel an). 

Evreii trebuiau să celebreze anumite zile de sărbători, considerate atât sărbători cu adunări sfinte, cât și sabate (a se vedea Leviticul capitolul 23). Ele au fost stabilite la timpuri hotărâte (ebr. ”moadim”) de YEHOWAH Dumnezeu în Legea dată prin Moise, robul Său, la vremea lor hotărâtă.

Multi pagani care au trecut formal la crestinism, și s-au nimit ”gnostici”, fara o innoire a mintii, si traiau departe de Iudeea, nefiind familiarizati cu aceste notiuni din cartile Vechiului Legamant, au facut o confuzie cand au citit relatarile din evanghelii, neputand face distinctie cand anume se vorbeste de un sabat de ziua a saptea si cand de un sabat de sarbatoare. 

In aceasta conjunctura a nestiintei, acesti pseudo-crestini eretici și slabi in cunostinte, au tras concluzia ca sabatul ce urma imediat dupa rastignire, a fost un sabat de ziua a saptea, deși era un sabat de sărbătoare.

In unele traduceri si interlineare, cum ar fi cel de pe biblehub.com, Kingdom Interliniar, etc., Matei 28:1 suna asa "Dupa sabate”, cuvantul "sabat" fiind la plural.
Exista si cateva traduceri care urmeaza forma de plural, redand "sabate (sabbatou)" in loc de "sabat (sabbaton)", așa cum este în textul grec.

Berean Literal Bible
"And after the Sabbaths, it being dawn toward the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary came to see the tomb."

International Standard Version
"After the Sabbaths (sabbaton in contrast cu sabbatou), around dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to take a look at the burial site."

Young's Literal Version
"And on the eve of the sabbaths (sabbaton), at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,"

Conform celor de mai sus, Domnul Yeșhua (Isus) fost rastignit nu vineri, înaintea unui sabat obișnuit, de ziua a șaptea, ci un altfel de sabat, care făcea parte din sabatele lui Iehova, adică din sărbătorile lui Iehova. Aceste sărbători erau numite sabate mari, deoarece în aceste sărbători nu se lucra deloc.

Conform profetiei din Matei 12:40 Domnul Isus a stat trei zile si trei nopti in mormant, un timp insuficient, dacă el ar fi murit într-o vineri:
"Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului."

În acea săptămână, numită și săptămâna patimilor, evreii aveau două zile de sabat, un sabat mare de sărbătoare (pe 15 Nisan) și un sabat de ziua a șaptea, la câteva zile după acesta: 

Prima zi de adunare sfântă din Sărbătoarea Azimelor (Hag HaMatzot), pe 15 Nisan, era un sabat mare, nu era sabatul zilei a șaptea. 

Iată de ce textul grec este formulat la plural ”după sabate”.

Originea frazei “’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (singurul-născut Dumnezeu)

APARATUL CITIC TEXTUAL COMPARATIV DIN UBS SI NA27 DESPRE IOAN 1:18 

(Variante textuale la Ioan 1:18)

I. Prima parte: APARATULUI COMPARATIV DIN UBS SI NA27 LA IOAN 1:18 (din domeniul de cercetare (comparativa) a textelor manuscriselor)

UBS = United Bible Societies
http://www.ubs-translations.org/index.php
NA27 = Nestle - Aland, Editia 27
http://www.nestle-aland.com/en/the-28-edition/

5)  Manuscrise ce au redari diferite la Ioan 1:18

A) “MONOΓΕNΗC ΘΕOC“, “’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC“

a) Manuscrise ce au redarea "singur-născut Dumnezeu" 
    
Redarea “MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (”singur-născut Dumnezeu”) se gaseste in manuscrisele: P66 (de inainte de anul 200), S* (de inainte de anul 350;*=redarea originalului scris de mana), B (de inainte de anul 313), C*(V), L(VIII), SYR_Peshitta (anii 400-450), SYR_Harklensis_MG (de inainte de anul 616), GEO_2 (din secolul X)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
ORIGENE_GR_2/4 (anul 253/254), DIDYMUS (anul 398), CYRIL_1/4 (anul 444); [presupunerea (conjunctura) lui Burney: ”MONOΓΕNΗC  ΘEOY“]
            
b) Manuscrise ce au redarea "singurul-născut Dumnezeu"

Redarea “’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (”singurul-născut Dumnezeu”) se gaseste in manuscrisele: P 75 (anii 200-250), S1 (sec.IV-VI-lea; 1=prima corectura in manuscris), 33 (secolul IX), COP_Bohairic (secolul IX) 

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare: 
CLEMENT_2/3 (inainte de 215), CLEMENT_DE LA THEDOTUS_GNOSTICUL_1/2 (inainte de anul 150), ORIGENE_GR_2/4 (anul 253/254), EUSEBIUS_3/7 (anul 339), BASIL_1/2 (anul 379), GREGORY_NYSSA (anul 394), EPIPHANIUS (anul 403), SERAPION_1/2 (anul 394), CYRIL_2/4 (anul 444)

B) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC, “EI MH ’O MONOΓΕNΗC Y’IOC”

a) Manuscrise ce au redarea "singurul-născut Fiu"
Redarea “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC“ (“Singurul-născut Fiu“) se gaseste in manuscrisele:
A (secolul V), C3 (secolul V), W_SUPP (secolele IV/V; SUPP=o portiune din manuscris furnizat de o sursa tarzie acolo unde originalul lipseste), Δ (secolul IX), Θ (secolul IX), Ψ (secolele IX/X), 063 (?), 0141 (secolul X), F1 (secolele X-XIV), F13 (secolele XI-XV), 28 (secolul XI), 157 (anul ~1122), 180 (secolul XII), 205 (secolul XV), 565 (secolul IX), 579 (secolul XIII), 597 (secolul XIII), 700 (secolul XI), 892 (secolul IX), 1006 (secolul XI), 1010 (secolul XII), 1071 (secolul XII), 1241 (secolul XII), 1243 (secolul XI), 1292 (secolul XIII), 1342 (secolul XIII/XIV), 1424 (secolul IX/X), 1505 (secolul XII), it_a (secolul IV), it_ aur (secolul VII), it_ b (secolul V), it_ c (secolul XII/XIII), it_ e (secolul V), it_ f (secolul VI), it_ ff2 (secolul V), it_ l (secolul XIII), vg (secolul IV/V), syr_curetonian (secolul III/IV), harklensis (anul 616), palestinian (secolul VI), arm (secolul V), eth (secolul VI), geo1 (secolul IX), slav (secolul IX)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Irenaeus_lat_1/3 (secolul II), Clement de la Theodotus_Gnosticul_1/2 (inainte de 150), Clement_din Alexandria_1/3 (inainte de anul 215 ), Hippolytus (anul 235), Origen_lat_1/2 (anul 253/4), Letter of Hymanaeus (inainte de anul 268), Alexander (anul 328), Eustathius (inainte de anul 337), Eusebius_4/7 (anul 339), Serapion1/2 (dupa anul 362), Athanasius (anul 373), Basil_1/2 (anul 379), Gregory-Nazianzus (inainte de anul 390), Chrysostom (anul 407), Theodore (anul 428), Cyril1/4 (anul 444), Proclus (anul 446), Theodoret (inainte de anul 446), John-Damascus (inainte de anul 754), Tertullian (dupa anul 220), Hegemonius (secolul IV), Victorinus-Rome (dupa anul 363), Ambrosiaster (dupa anul 384), Hilary_5/7 (anul 367), Ps-Priscillian (anul 385), Ambrose_10/11 (anul 397), Faustinus (secolul IV), Gregory-Elvira (dupa anul 392), Phoebadius (dupa anul 392), Jerome (anul 420), Augustine (anul 430), Varimadum (anul 445/480); [Baljon-1898, Boismard-1986 si Tischendorf sustin varianta aceasta]

b) Manuscrise ce au redarea “EI MH ’O MONOΓΕNΗC Y’IOC” W-s, it (cateva manuscrise in latina veche)

C) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC ΘEOY“

Redarea “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC ΘEOY“ (“Singurul Fiu nascut al lui Dumnezeu“) se gaseste inmanuscrisele: it_q (secolul VI/VII), coptic sahidic (secolul II)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Irenaeus_lat_1/3 (secolul II), Ambrose_1/11_vid (anul 397)

D) “’O MONOΓΕNΗC“

Redarea “’O MONOΓΕNΗC“ (“Singurul nascut) se gaseste in manuscrisele: vg_ms2 (secolul IV/V), Diatessaron (secolul II)


Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Ps-Vigillius_1/2 (secolul IV/V) 

II. A doua parte (un comentariu critic asupra textului):
Varianta B) a) este sustinuta de M - textul majoritar bizantin koine, de maj. manuscriselor latine  si de celelate manuscrise insirate. Manuscrisul “D(05)” are o lipsa de la vers.16b pana la 3:26(!). Istoricul crestin Eusebiu cunoaste ambele redari prima A b) este citata de 3 ori, a doua B a) este citata de 4 ori. La fel si episcopul Cyril citeaza A a) odata, A b) de 2 ori iar B a) odata(!). Irineu citeaza B a) odata iar C) odata(!). Clement_de la Theodotus_gnosticul citeaza A b) odata, iar B a) odata(!). Clement din Alexandria citeaza A b) de 2 ori, iar B a) odata(!). Basil (Vasile cel mare) citeaza A b) odata, iar B a) odata. Serapion citeaza A b) odata, iar B a) odata(!).

Comparația versetelor din (NA 27): 

I) Ioan 1:14: 
”MONOΓΕNOYC  ΠAPA  ΠATPOC” (“singurul-născut din Tatal”) 

II) Ioan 1:34: 
a)  ”`O  Y`IOC  TOY  ΘEOY” (NA 27-txt) (“fiul lui Dumnezeu”)
b) 1)  ”`O EKΛEKT’OC TOY  ΘEOY”  (“alesul lui Dumnezeu”): P5vid, S01*, it- h,e,ff2*, siriac-curetonian, sinaitic, Ambrozie, Augustin 1/4;
b) 2) ”`O  EKΛEKT’OC  YIOC TOY  ΘEOY”  (“fiul ales al lui Dumnezeu”) it-a, ff2c; vg-mss; coptic-sahidic;       
b) 3) “``O  MONOΓΕN’ΗC  Y`IOC” (“singurul fiu al lui Dumnezeu”): sir-palestinian-mss
                      
III) Ioan 3:16:     
”T’ON Y’ION T’ON MONOΓΕNΗ” (“singurul nascut fiu”)

IV) Ioan 3:18:  
”TOY MONOΓΕNOYC Y’IOY TOY ΘEOY” (“ singurul fiu al lui Dumnezeu”) [(sic!) = eroare reprodusa exact, de ms siriac sinaitic “fiul aprobat”?]

V) Ioan 5:44: 
1) ”TOY MONOY ΘEOY” (NA27-txt) (“Unicul Dumnezeu”)
2) “TOY MONOY”  -  P66,75, B03, W, IT-a,b, coptic –sahidic, protobohairic, bohairic-pt, akhmimic2; armean, Cyril 1/5 Ieronim;
3) “TOY MONOΓΕNOYC ΘEOY” ( ms ‘N’ -sec. al VI-lea, 1071) (“singurul al lui Dumnezeu” [vezi asemanarea izbitoare intre 1:14 si 5:43-44(!)]

VI) 1Ioan 4:9:    
”T’ON Y`ION A’YTOY T’ON MONOΓΕNΗ” (“singurul său fiu”)

“MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (singurul nascut Dumnezeu), in latina "unigenitus deus", este cu siguranta redarea mai greoaie. Este aproape imposibil sa o intelegem in context. “MONOΓΕNΗC Y`IOC” (singurul nascut Fiu) e conform cu utilizarea lui Ioan si se potriveste perfect. Unii sustin copierea gresita a unei litere, deoarece ambele cuvinte, atat "ΘΕOC" cat si "Y`IOC" au fost scrise abreviate (prescurtate) in forma "nomina sacra" ΘC si YC. Atunci cand cuvintele sunt prescurtate și anumite cuvinte nu se văd bine, cei neinitiati le pot incurca usor (confunda). 
Iata de ce A. Wikgren o sustine intr-un vot minoritar. 
“ΘΕOC“ (Dumnezeu) se intalneste de 7 ori inaintea pasajului. Combinatia “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) cu “Y`IOC” (Fiu) se intalneste de 2 ori mai mult in Ioan (ambele cuvinte sunt sigure). 
Deductia/presupunerea facuta de Burney, ca  ”MONOΓΕNΗC ΘEOY“ nu apare niciodata ca o corectura facuta in manuscris, nu garanteaza acuratetea ei, daca avem de a face cu un manuscris foarte vechi copiat gresit sau stalcit intentionat (cum vedem in atatea cazuri la filiera Marcionita)! A se nota ca manuscrisul “N” are o lipsa aici in 1:18, iar 1071 reda cu “Y`IOC” (Fiu). 
Bruce Metzger noteaza ca anumiti comentatori (de ex. Schwackenburg) socoteste “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) ca un substantiv si punctuatia dupa cum urmeaza: “… MONOΓΕNΗC , ΘΕOC , O  ΏN …”. 
F. Hort spune :’ “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) prin intelesul lui primar a sugerat in mod direct “Y`IOC” (Fiu). Inlocuirea/substitutia inversa/contrara este explicabila fie prin copierea gresita fie prin stalcire intentionata, de ordin dogmatic. 
Bart D. Ehrman sustine in cartea sa “Coruptia ortodoxa“ (1993, pag. 78-82) ca: ”Varianta care reda traditia alexandrina, care inlocuieste ‘Dumnezeu’ pentru ‘Fiul’, reprezinta o coruptie ortodoxa a textului in care divinitatea completa a lui Iesus Khristos este sustinuta” (vezi de asdemenea Boismard). El sustine in continuare ca interesul in crearea variantei “ΘΕOC“ a fost sa produca o “khristologie inalta” impotriva adoptionistilor! Noteaza de asemenea redarea ciudata din ms Siriac-sinaitic in 3:18 (“fiul aprobat”), la care Burkitt comenteaza (gresit) in “Evangelion intro” p. 311: ”nu este putin probabil ca ms siriac sinaitic a pastrat redarea adevarata a acestui pasaj”. 
Dar Pete Williams noteaza (informare personala) “Acesta poate sa fie un caz de corupere siriaca interioara: ‘unul si singurul’ “yHyd”(siriaca) ; ‘aprobat’ “bHyr”: [literele] ‘d’ si ‘r’ sunt numai diferentiate printr-un punct (si acesta nu este folosit consecvent in scrierea timpurie care lasa pur si simplu ca ‘b’ si ‘y’ sa fie confundate [H=heth])
Evaluare: neconcludenta
Evaluare externa: NA27 probabil arata [varianta] originala (dupa greutatea mss.)  

---- (date culese de un prieten, Vasile Ș.)

E de preferat varianta aceasta: B) a) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC “Singurul-născut Fiu“. Folosirea frazei “’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (singurul-născut Dumnezeu) cu și fără articol a încetat la greci și latini în secolul V, deoarece și-au dat seama că nu este forma originală. Odată cu dispariția sectei origeniștilor, care avea legături cu filozofia gnostică, dispare și această formulare. Cele mai multe manuscrise au această redare: Singurul-născut Fiu. ’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC este o formă gnostică, ce a fost preluată de la VALENTINUS GNOSTICUL ȘI UCENICUL SĂU THEDOTUS GNOSTICUL, primii care au predat un dumnezeu trinitar, preluat și adaptat de la filozofii păgâni Hermes și Platon, după cum citim în mărturia episcopului Marcellus de la Ankyra, unul dintre episcopii Conciliului de la Niceea *325.

Gnosticul Theodotus a fost ucenicul lui gnosticului Valentinus, în perioada când gnosticismul a înflorit cel mai mult în secolul al II-lea d.Hr. Theodotus a predat gnosticismul în Asia Mică, dezvoltând principiile liderului gnostic de la începutul secolului al II-lea, Valentinus, care a predat erezia sa dualistă la Roma. 

(Encyclopaedia Britannica)

(Date culese de un prieten, Vasile Ș. din aparatul critic textual UBS și Nestlee-Aland 27, Encyclopaedia Britannica)

A murit Fiul lui Dumnezeu într-o zi de vineri?

O concluzie biblică, analizând versetele în cauză, în raport contextual. Un verset poate deschide mai bine înțelesul altui verset, completând un amănunt pe care un verset nu îl are. E un fel de "puzzle biblic".

Domnul Yeșhua a spus ca va sta trei zile si trei nopti in ”inima” pământului, adică mormânt: 

"va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului" (Matei 12:40). 

Marcu confirma si el "ei îl vor omorî şi... după trei zile va învia" (Marc. 9:31). 

Asa au inteles si inamicii: "Dupa trei zile voi invia" (Matei 27:63)

Stim sigur că ziua de inainte de inviere, a fost o zi de sabat saptamanal, conform cu versetul din Matei 28:1. Yeșhua era deja înviat în zorii zilei. 
Calculand inapoi zilele in care a stat in mormant, avem:

în timpul zilei
- sambata ziua (toată ziua a treia)
- vineri ziua (toată ziua a doua)
- joi ziua (toată ziua intai)

Dar care au fost nopțile în care a stat în mormânt?

Dacă ar fi murit vineri, nopțile ar fi:

- prima noapte vineri spre sâmbătă

- a doua noapte sâmbătă spre duminică

- a treia noapte nu ar exista, fiindcă duminică în zori mormântul era deja gol

Dacă ar fi murit joi, nopțile ar fi:

- prima noapte joi spre vineri

- a doua noapte vineri spre sâmbătă

- a treia noapte ar fi sâmbătă spre duminică

Iată de ce unii cred că a murit joi, însă în acest caz nu există trei zile, doar două: vineri și sâmbătă. Ziua de joi nu o putem pune, deoarece el a fost pus în mormânt abia seara - după textul grec, iar duminica nu o putem pune, pentru că în zori era deja înviat.

Cel mai plauzibil ar fi aceste nopți:

- prima noapte miercuri spre joi

- a doua noapte joi spre vineri

- a treia noapte vineri spre sâmbătă

În acest caz învierea s-a produs în noaptea de sâmbătă spre duminică. Ziua de miercuri nu o putem pune ca zi, deoarece a fost înmormântat seara, dar nici duminica:

Matei 27:57 Iar facandu-se seara, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care si el era un ucenic al lui Iisus. (Biblia Ortodoxă redaă fidel textul grec de aici, că era seară și nu spre seară)

Matei 28:1 ... cand se lumina de ziua intai (Duminica), au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul.

Deoarece la evrei sabatul începe vineri seara, se considera aparținând perioadei zilei sabatului și astfel tot sabatul se termina în seara zilei de sabat. Așadar sabatul înceta la începutul nopții de sâmbătă spre duminică, această perioadă întrând în calcul ca perioada primei zile a săptămânii.

Stim sigur ca Fiul lui Dumnezeu a murit intr-o dupa masa, pe la ora 9, adica ora 15 dupa calculul de acum (Matei 27:46-50). Pana l-au dat jos, pana s-a dus Iosif sa ceara trupul de la Pilat, până a putut intra la guvernator și au vorbit, până s-a întors înapoi la Golgota era deja "seara" (Matei 27:57,58), pana ce l-a infasurat in panza curata de in si pana l-au dus si l-au pus in mormant s-a facut noapte.

Calculand inainte noptile, sincronizandu-le cu cele trei zile, avem:
miercuri spre joi prima noapte în mormânt
joi spre vineri a doua noapte în mormânt
vineri spre sâmbătă a treia noapte în mormânt

Deci "Mielul lui Dumnezeu", adica Salvatorul nostru randuit de Tatal ceresc, a fost sacrificat intro zi de miercuri dupa masa, pe la ora 15, dar a ajuns in mormânt abia miercuri noaptea, din cauza lucrurilor prezentate mai sus. Deci acele trei ore in care a fost neângropat nu se pot pune ca prima zi în mormânt (timp de zi cu lumină).
 
Alte indicii

Mai stim ca in "A doua zi, care vine după ziua pregătirii (și aici se referă la pregătirea paștelui)" (Matei 27:62) preotii cei mai de seama si fariseii s-au dus la Pilat sa ceara paza. Dacă ar fi fost sabatul de după ziua de vineri, nu s-ar fi dus in sabatul saptamanal suta la suta, deoarece au facut din sabat un idol si asemenea lucru ar fi fost o incalcare a propriei lor traditii. Acum, daca Domnul Yeșhua ar fi murit intr-o zi de vineri, asemenea lucru nu l-ar fi putut face. Prin urmare, ziua care urma zilei rastignirii, nu a fost un sabat saptamanal. Repet, altfel era sabat saptamanal si acuzatorii Domnului Yeșhua, nu s-ar fi dus intr-o zi de sabat saptamanal la guvernatorul Pilat. 
Apoi mai stim ca femeile credincioase care l-au urmat pe Domnul Yeșhua, au pregatit miresme dupa ziua de sabat.
"Şi, după ce a trecut sabatul (cel mare), Maria din Magdala, şi Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă." (Marcu 16:1). 
Acest sabat pomenit de evanghelistul Marcu era acel "sabat mare", mentionat de apostolul Ioan. Era un sabat ceremonial, de sarbatoare (praznic) si nu sabatul zilei de odihna.
"De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul sabatului (cel mare) - căci era ziua pregătirii, şi ziua aceea de sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce." (Ioan 19:31). 
Așadar, dacă ziua răstignirii ar fi o zi de vineri, nu se putea face o vizită "de lucru" la guvernatorul Pilat, pentru ai cere o straja la mormântul Domnului Yeșhua și nici femeile credincioase nu ar fi putut cumpăra și pregăti mirul de ungere pentru trupul său.

De ce este numit "mare" sabatul de la Ioan 19:31?

In Ioan 19:31 scrie ca ziua care urma zilei in care a fost rastignit Domnul Yeșhua, era "un sabat mare". Ce fel de sabat era, daca era numit "mare"?

Am gasit aceasta explicatie pe internet:

"Sarbatoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii intai, era cea dintai din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numita ziua intai a Pastelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sarbatoare, in care trebuia sa nu se faca nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat saptamanal, care sa cada in ziua a saptea a saptamanii, ci cadea intr-o anumita zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare intr-o zi diferita a saptamanii in fiecare an. Era cel dintai din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sarbatori (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afara de Sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" - trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihna faceau parte din legea ceremoniala; deci, spre deosebire, memorialul creatiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau sa fie implinite in Hristos. 
"A doua zi dupa Sabat - Sabatul de sarbatoare dupa Pasti - adica la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de leganat, roadele cele dintai ale recoltei de orz. Pana nu se facea ceremonia aceasta era ilegal de a manca din cerealele noi. Sarbatoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sarbatoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709)."

(cercetatiscripturile)

http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=3191

Traditii gresite ce s-au suprapus peste adevar

Acoperirea adevărului

Azi nu se se mai inteleg anumite lucruri asa cum au fost. O astfel de traditie suprapusa pe adevar, este craciunul. Prin traditie ni se spune ca pruncul Isus s-a nascut pe 25 decembrie. Atat la evrei cat si la noi 25 decembrie este o zi de iarna. Uneori ninge, alteori ploua, o ploaie rece atat la noi cat si la ei. 

Iata ce scria evreul Iosif Flaviu in secolul I despre cum este iarna in Ierihon, in comparatie cu iarna din Iudeea:
"... insa (in Ierihon) iarna este caldicica si foarte placuta pentru băi, ba chiar si aerul este asa de moale incat cei de acasa umbla in haine de panza, cand in Iudeea ninge peste tot." (probabil un fel de lapovita cu ninsoare)
Citat din "Razboiul iudaic", pagina 356

Biblia spune ca in acel timp pastorii erau cu turmele pe camp, si sa retinem ca era noaptea (Luca 2:8). Acest sacrificiu nu se face iarna, fiindca oile noaptea sunt in adaposturi. Unii recunosc ca asa este, dar ei sustin ca putea fi un caz de exceptie si in acel an sa fi fost mai cald. Asa sunt obisnuiti oamenii, sa nu facem de rusine o sarbatoare. Mai bine sa fortam lucrurile.

Se impun niste traditii din nestiinta, apoi cand sunt descoperite ca fara suport biblic, se betoneaza cu explicatii exceptionale...

Un alt caz este ziua rastignirii Mantuitorului. Noi ne-am facut o practica de a nu mai analiza lucrurile asa de amanuntit cum ar trebui, avem prea mare incredere in explicatiile mai marilor nostrii si asa ne scapa niste lucruri esentiale.

Oamenii nu mai inteleg niste termeni, deoarece niste traditii puternice s-au suprapus peste adevaratul sens al lor... De exemplu, Domnul Isus a spus clar ca va sta trei zile si trei nopti in imima pământului (adică mormânt) (Matei 12:38-40). Trupul Domnului Yeșhua a fost pus în mormânt abia seara, după ce Iosif din Arimateea l-a cerut de la Pilat. Apoi femeile au vizitat mormântul abia duminica dimineața în zori. Calculand de vineri seara, nu mai ies cele trei zile și trei nopți, dar oamenilor nu le pasa si dau interpretari extreme, care sa cizeleze situatia. 

Apoi, apostolul Ioan spune clar ca ziua care urma rastignirii, a fost un mare sabat (Ioan 19:31). 
Ce este un mare sabat? Este un sabat saptamanal? Nicidecum. Ni se spune ca atunci cand a murit Policarp al Smirnei, fiind ars pe rug de autoritatile romane, de religie pagani, a fost o zi de mare sabat la evrei si totusi evreii prezenti acolo au participat la pregatirea rugului, lucru pe care cu siguranta nu l-ar fi facut intr-o zi de sabat saptamanal.
Oamenii nu dau importanta cuvenita acestui fapt, ca exista o diferenta intre un sabat saptamanal si un sabat mare. Nu sunt una si acelasi lucru. Deci nu a fost un sabat saptamanal ci un mare sabat, adica o zi deosebita de sarbatoare. Aceste zile asanumite sabate mari, erau sarbatori si aveau si ele o zi de pregatire. De aici vine marea confuzie ca nu se face deosebire dintre sabatul saptamanal si sabatul mare, respectiv nu se face diferenta dintre ziua pregatirii sabatului obisnuit cu ziua pregatirii sabatului mare. Sa retinem ca ambele categorii de sabate au cate o zi de pregatire. 
Bine, dar de ce nu au fost mai expliciti evenghelistii? - vor intreba unii. In timpul acela nu s-a pus problema identificarii gresite a sabatelor, fiindca toti stiau randuiala sarbatorilor evreiesti. Conform cu legea lui Moise, evreii trebuiau sa aiba o sarbatoare speciala imediat dupa evenimentul pascal. Aceasta sarbatoare era considerata sabat (caci nu se lucra in ea) si un astfel de sabat cadea in aceeasi saptamana cu saptamana in care era pastele. Nu s-a pus problema ca ulterior acestea vor putea fi confundate, totusi, apostolul Ioan a scris providential, aratand clar diferenta si elimina orice urma de confuzie.

Diversitatea de culoare este legat de blestemul lui Noe asupra lui Canaan?

De ce omul are culori diferite?

De ce au anumite regiuni de pe pamant oameni avand pielea mai inchisa? 

Este din cauza unui blestem? 

Unii leaga acest fenomen de blestemul lui Noe asupra lui Canaan (Geneza 9:20-27), deși nu sunt versete care indică așa ceva.
 
De ce Canaan a fost blestemat si nu Ham? Pot fi date doua variante. Fie fiul lui Ham, Canaan a existat deja si Ham spunand tuturor despre situatia tatalui sau, a facut ca fiul sau sa se poarte necuviincios (sa rada sau sa glumeasca pe seama bunicului sau), fie Ham a fost poreclit "Canaan". Oricum, populațiile cucerite de israeliți nu au fost de culoare închisă, deși erau urmașii lui Canaan.


Copii lui Ham: 
Geneza 10:6. Şi fiii lui Ham: Cuş şi Miţraim şi Put şi Canaan.

7. Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.

Urmasii lui Canaan, fiul lui Ham au fost numiti: Sidoniti, Hetiti, Iebusiti, Amoriti, Ghirghasiti, Heviti, Architi, Siniti, Arvaditi, Temariti, Hamatiti (Geneza 10:6-19). 

Dintre copii lui Cus a iesit Nimrod. 
Ceilalti fii ai lui Ham au fost Mitraim (stramosul egiptenilor) si Put (stramosul libienilor).

Priviți o hartă. S-a constatat că nuanța pielii la populații este în strânsă corelaţie cu distanţa faţă de ecuator. Cele mai intense radiații ultraviolete sunt la ecuator și primele populații care s-au stabilit acolo și care s-au expus cel mai mult, au pielea cea mai închisă. Cei care trăiesc mai departe de ecuator au o piele mai albă pentru că razele ultraviolete sunt mai puţin intense. 

Așadar, se pare că diversitatea de culoare nu este legat de blestemul lui Noe asupra lui Canaan, ci vine de la razele ultraviolete.

Cum putem să înţelegem corect Scripturile?

Se spune despre cartea profetului Daniel că este mica Apocalipsă, iar despre Cartea Apocalipsa că este Biblia Viitorului. Ambele cărţi profetice arată spre finalul dezastruos al acestei epoci, în care răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu va ajunge la apogeu. Deşi Biblia este foarte răspândită şi citită, mulţi oameni - inclusiv cei care merg la biserică, par a ignora avertizările clare din cartea lui Daniel şi Apocalipsa, că ei trăiesc în întuneric faţă de ce o să se întâmple, ca şi oamenii înainte de Potop.

De ce nu înţeleg mulţi oamni Biblia, chiar dacă o citesc?

SCRIPTURILE NE INVATA CLAR

Răul nu trebuie practicat:
nu te abate nici la dreapta, nici la stânga şi fereşte-te de rău. (Prov.4:27)
Feriţi-vă de orice se pare rău. (1Tes.5:22)

 

Ca să înţelegem corect Scripturile, trebuie să corespundem cu anumite cerinte impuse de Cuvântul lui Dumnezeu. Fără de asta nu putem progresa spre o maturitate a cunoaşterii şi a înţelegerii corecte printr-o interpretare care să fie călăuzită de sus, de la Dumnezeu. 

Practicarea răului, duce numaidecât la o ruptură între Dumnezeu şi om, încât duhul lui Dumnezeu nu mai poate comunica cu cel păcătos.
Iată o condiţie importantă: 

Dacă vrei să fi un om duhovnicesc, trebuie să nu fi rău, căci cei răi nu vor înțelege lucrurile duhovniceşti, conform cu Daniel 12:10. 
Daniel 12:10. Mulţi vor fi curăţaţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege. 

 

 1 Corinteni 2:11. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.
12. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
13. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
14. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
15. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.
16. Căci "cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?" Noi însă avem gândul lui Hristos

Ce înseamnă să fi rău? 
A fi rău înseamnă a trăi în păcat. Atât timp cât un om trăieşte în păcat, nu are cum să înţeleagă Scripturile, fiindcă păcatul îi întunecă capacităţile raţionale. Lucrurile spirituale nu pot fi înţelese numai de oameni spirituali. Dacă cineva crede că după o partidă de băutură sau îmbuibare, după circ şi blesteme, după patimi şi orgii, sau după un alt "idolaș" se pune să citească Biblia şi o va înţelege, se înşală singur. 

Prima dată trebuie o minte şi o inimă nouă, predaă lui Dumnezeu, prin mărturisirea păcatelor ştiute şi o rugăciune pentru eliberare de păcatele neştiute. Ca să înţelegi corect Biblia trebuie să te cureţi de orice păcat, atât de cele ştiute, cât şi de cele neştiute, acceptând jertfa de Domnului Yeșhua făcută pentru noi la Calvar, să te albeşti în sângele Mielului lui Dumnezeu, şi să te laşi lămurit de Fiul lui Dumnezeu, prin Cuvânt, apoi să te predai cu totul lui Dumnezeu, prin El, ca singur şi mare preot mijlocitor.

Ioan 5:
28. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.

Despre calendarul mozaic, găsit în Israel, la Qumran, lângă Marea Moarta

În acest calendar, Anul a fost compus din 364 zile, divizate în 4 anotimpuri egale de 91 de zile fiecare. Fiecare anotimp a fost compus din trei luni, primele două luni fiind egale de 30 de zile și a treia lună de 31 zile. Asadar fiecare an avea strict 12 luni. Întregul an a fost, astfel, compus din exact 52 de săptămâni, si fiecare zi calendaristică a cazut întotdeauna în aceeasi zi a săptămânii. Fiecare an calendaristic, si fiecare sezon a început întotdeauna in a patra zi a saptamanii biblice (miercuri), deoarece este ziua în care soarele, luna, stelele din cer si anotimpurile au fost create, luminand si aratand semnele, sezoanele anotimpurilor, zilele si anii (Geneza 1:14-19).

Pentru a concilia acest calendar cu anul tropical de 365 zile, adăugau șapte zile la zilele calendarul în anul sabatic, la sfârșitul anului. Anul sabatic era din șapte în șapte ani.

Avem de a face cu un calendar foarte performant, mai ales pentru calcularea lucrarilor agricole si a sarbatorilor, sarbatori care astfel cadeau in aceeasi luna, saptamana si zi a saptamanii, an dupa an.

Este clar, ca ceea ce au evreii in momentul de fata, nu este calendarul lor stravechi, ci un calendar care a suferit anumite modificări.

Dupa calendarul de la Qumran, prima zi calendaristica a anului, adica 1 Nisan, cadea intotdeauna in a patra zi din saptamana, asadar miercuri, dupa zilele saptamanii biblice, în care sabatul este ziua a șaptea și duminica este prima zi din săptămână. 14 Abib zis și Nisan cadea intotdeauna in a treia zi din saptamana, asadar marți, dupa zilele saptamanii biblice. Masa festivă, numită Pastele, conform cu acest calendar a avut loc intr-o zi de marți, după lăsarea nopții. 

Ziua morții lui Yeșhua

De ce nu au sarbatorit fariseii si saducheii în aceeași zi cu Yeșhua și apostolii Paștele? Nu știm. 

Uitându-ne după calendarul descoperit la Qumran, de lângă Marea Moartă, Yeshua si apostolii socotea zilele la fel ca pe timpul lui Moise. Nu știm de ce potrivnicii lor au rămas în urmă cu o zi (Ioan 19:28). In aceasta conjunctura, totul se cristalizeaza: Yeșhua si apostolii săi, au luat masa pascala in noaptea de marti spre miercuri, iar fariseii si saducheii au luat cina pascala în noaptea de miercuri spre joi. 

Evangheliile numite sinoptice (Matei, Marcu si Luca) indica faptul ca Yeșhua a fost răstignit cam pe la ora sase după socotirea orelor de atunci în stil ebraic (aproximativ ora 12:00) si a murit in jurul orei nouă (aproximativ ora 15:00).

Răstignirea a fost miercuri, dar trupul nu a fost pus în mormânt imediat după ce a murit. Atenție mare! Iosif a cerut trupul de la Pilat seara, conform textului din Matei 27:57. Cuvântul grec folosit aici este ”opsias”, la fel ca în Matei 26:20, unde ni se spune:

Biblia D. Cornilescu: Matei 26:20 Seara (opsias), Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

Biblia Ortodoxă: Matei 26:20 Iar cand s-a facut seara, a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici.

Biblia Traducerea Lumii Noi: Matei 26:20 Când s-a înserat, el era la masă cu cei 12 discipoli. 

În Matei 27:57 BDC și BTLN nu mai redă astfel:

Biblia D. Cornilescu: Matei 27:57 Spre seară (opsias), a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.

Biblia Ortodoxă redă astfel: Matei 27:57 Iar făcându-se seara, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care și el era un ucenic al lui Iisus.

Biblia Traducere Lumii Noi redă astfel: După-amiază târziu a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el discipol al lui Isus.

Ce anume urmărea DC și cei de la TLN, de nu au mai redat ”seara” aici la fel ca în Matei 26:20? Poate fi redat acelaș cuvânt în două moduri diferite? Nu cumva au încercat să creeze impresia că Yeșhua a fost înmormântat în timpul acelei zile, pe când era încă ziuă, lărgind ziua ca și cum ar fi fost spre seară și nu seara?

Dacă Yeșhua a murit vineri și chiar a fost spre seară și nu seara, și această zi se poate pune ca zi în care a fost în mormânt, unde este a treia noapte din cele trei zile si trei nopti cat timp a fost in mormânt, conform spuselor lui?

Vineri: 1 zi și noapte în mormânt

Sâmbătă: 1 zi și noapte în mormânt

Duminică: 1 zi și 0 noapte

Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului. (Matei 12:40)

IOAN 1:18 COMENTARIU TEXTUAL COMPARATIV

Un comentariu textual comparativ, despre Ioan 1:18.

(David R. Palmer)

"Varianta “monogenes theos“, a fost tradusa de unii ca “Singurul Fiu Dumnezeu”, “Dumnezeu singurul nascut” si “Singurul Fiu care este Dumnezeu“, care este opus restului copiilor lui Dumenzeu, care, desi si ei sunt zamisliti de Dumnezeu, nu sunt Dumnezeu. In comentariul textual din UBS, comitetul editorial a dat redarii “monogenes theos“ un grad “{B}“ de siguranta. Argumentele lor principale erau ca aceasta era o redare timpurie, si ca aceasta era o redare foarte dificila, unul din regulile comparatiei textuale este ca redarea mai dificila este de preferat, in timp ce copistii ar fi trebuit sa tinda sa netezeasca (usureze) sau sa simplifice, mai degraba decat alta metoda. Marturia din redarea NA 27 este impresionanta, si este cu peste 200 de ani mai devreme decat redarea Textului Majoritar, in timp ce redarea timpurie a Textului Majoritar este sprijinita de manuscrisul vechi italic Nr.3 (it_a), care este din secolul IV, si NA 27 a sprijinit Papirusul 66 (P66), din anul 200 d.Cr. 
Dar sunt cei ce spun ca redarea “monogenes theos” este extrem de dificila ca sa fie originala. Eu inteleg ca acest punct de vedere, este foarte greu de tradus. Marturiile intemeiate in mare masura redarile (transmiterile) diferite ale acestei redari in traducerile Bibliei in engleza. Alan Wikgren a fost in dezacord fata de majoritatea comitetului UBS, si a spus : ”Este indoielnic ca autorul ar fi scris “monogenes theos“, care poate sa fie o eroare simpla, de transcriere in traditia alexandrina (“γς” / “θς”; “γς” = prescurtare in manuscrisul original de la “υίος”; ”θς” = prescurtare in manuscrisul original de la “θεός” ). Cel putin decizia “D” ar fi fost de preferat (adica text foarte nesigur)”. Bart Ehrman spune ca (redarea) “theos”/”Dumnezeu” este o “ coruptie(stricare/stalcire) ortodoxa“, o redare introdusa de scribii ortodocsi cu scopul de a face acest citat bibilic mai clar (pentru) combaterea adoptionistilor (subordonationistilor). Aceasta idee are valoare, in special de cand aceleasi manuscrise timpurii P66, P75 si B cuprind aparent coruptia ortodoxa in Ioan 7:8: ”Eu inca nu merg la sarbatoare.” Pe de alta parte, eu propun ca noi sa examinam idea de “coruptie ortodoxa“ dintr-un unghi diferit, dupa cum urmeaza. Astazi, sunt multi aparatori ai textului bizantin care argumenteaza ca redarea “theos” aici a fost introdusa de gnosticii egipteni, (altii spun semi-arieni), adica, introdusa de un non-ortodox. Aparatorii bizantini spun ca ideea de “Dumnezeu nascut“ este gnostica sau ariana si eretica. Daca este asa, atunci redarea bizantina putea sa fie “coruptie ortodoxa“ de sortari (modele/alegeri), cu scopul de a comabate mai clar ereticii. Indiferent daca erau sau nu gnostici, sau semi-arieni, cine a introdus redarea “theos”, si indiferent daca (era) sau nu un tip de redare (transmitere) semi-arian este singura redare (transmitere) a redarii alexandrine, redarea “theos” poate sa fie “luata ca avantaj“ de gnostici, si astfel schimbarea tarzie la aparenta mai ortodoxa redare “huios”,”Fiul”."
(Material primit).

Nota: Nici eu nu cred ca varianta Alexandrina veche ("monogenes theos") este cea originala. Cred mai degraba ca este o varianta gnostica, deoarece gnosticii au fost in general aceia care l-au dumnezeificat pe Fiul.

Ioan 1:18. Dumnezeu (Theon) de nici unul (oudeis) n-a fost văzut (heōraken) vreodată (pōpote); Singurul născut (monogenēs) Fiu (Huios), care este (ho ōn) la (eis) sânul (ton kolpon) Tatălui (tou Patros), acela (ekeinos) l-a făcut cunoscut (exēgēsato). 

Despre autor:

”Sunt copilul unui misionar, născut și crescut în Papua Noua Guinee, din părinți lingviști. Public cărți despre traducerea Noului Testament, critică textuală și istoria bisericii. Acest domeniu, în special cel al criticii textuale, a fost prea exclusivist, în opinia mea, iar cărțile prea scumpe. Ofer lucrările mele publicate, cel puțin lucrările traduse, practic la costul meu de tipărire.

Asta consider eu slujirea mea. „Am primit gratuit, dau gratuit”. Nu vreau să fiu acuzat că fac o afacere lacomă din cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, traducerile propriu-zise sunt oferite practic la costul meu, dar poate exista un mic adaos de preț la cărțile despre alte subiecte.”

David Robert Palmer's blog