La început să stabilim către cine trebuie să ne pocăim și cum?
si sa vestesc iudeilor si grecilor pocainta fata de Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Isus Hristos. (Fapt.20:21)
- asta înseamnă că nu ne pocăim după legea din Vechiul Testament sau legile de înaintea lui, adică legile Noahice și Patriarhale.
De ce? Deoarece Dumnezeu a rânduit pentru noi o cale mai bună, o cale mai înaltă, ca să fim o nouă creație, deoarece a apărut o chemare mai înaltă decât o aveau ei și anume: suita regală și preoțească a lui Isus Hristos, Mântuitorul Lumii. Acum nu ne vom concentra pe aceste lucruri sfinte, ci cu o altă ocazei.
De ce trebuie să îl căutăm pe Dumnezeu?
Fapte 17:24. Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului si nu locuieste in temple facute de maini.
25. El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
26. El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor,
27. ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.
28. Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: "Suntem din neamul Lui…"
29. Astfel, dar, fiindca suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.
30. Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca;
31. pentru ca a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita, prin faptul ca L-a inviat din morti…"
Aflăm din relatarea aceasta trei lucruri importante
1. că Dumnezeu este Domnul cerului și al pământului
2. că trebuie să-l cinstim pentru că El ne-a dat viața și tot ce este necesar pentru susținerea vieții
3. că nu este departe de noi și, prin urmare, poate fi găsit
4. pentru că ne va trage la răspundere pentru acțiunile noastre într-o anume zi, prin Isus Hristos
Și acum să trecem la relatarea despre pocăinața unui ateu.
Cine sunt ateistii și semi-ateiștii (agnosticii)?
Cineva spunea - un poet - să nu lăsăm bisericile și scolile. Numai că moda aceast a trecut și am putea spune în glumă că bisericile sunt ”pline” de scaune goale.
Cum s-a ajuns aici?
- o cauză sunt preoții și pastorii care nu mai cred sincer în Biblie sau de loc. De aceea există și proverbul: cum e popa așa este și satul.
- un preot se lauda odată pe tren, că el nu crede decât o filă din Biblie: cea cu predica de pe munte.
Cum a ajuns un ateu să creadă?
Am putea spune că din pricina morții vrăbiilor care se izbeau de sticla geamurilor sale, din neștiință și mureau. Deoarece geamurile erau mari, nu le putea schimba și deoarece el era un om milos, s-a gândit în glumă că ce bine ar fi dacă s-ar putea transforma într-o vrabie, ca să meargă la stolul de vrăbii și să le educe, pentru a ști să evite moartea prematură a lor. Și aș putea adăuga, că făcând asta și pe el îl pășteau anumite pericole, nu-i așa? De exemplu putea fi vânat de un soim, în timpul misiunii sale.
Atunci a rămas socat de gândul lui, deoarece citi-se Evanghelia după Ioan și nu o înțele-se. În urmă cu ceva timp, citit evanghelia după Ioan.
Nu e de mirare, căci mulți atei și semi-atei chiar îl ironizează pe Dumnezeu, pentru că și-a trimis la moarte pe singurul Fiu, ”din iubire”. Și se întreba, ce iubire poate fi asta? Mai degrabă îl văd pe Dumnezeu ca pe un ”părinte monstru”, decât un părinte care putea fi numit iubire.
Întorcându-ne la caz, ateul nostru tocmai și-a primit lecția de evanghelizare de la Dumnezeu, prin intermediul păsărelelor, căi El poate ”vorbi” prin oricine, s-au chiar orice. Atunci a înțeles bunătatea lui Dumnezeu, care l-a îndemnat la pocăința.
Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungii Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta? (Rom.2:4)
Unii se pocăiesc deoarece au fost vindecați, alții că au fost ajutați în diferite aspecte ale vieții, economice, familiale, de afaceri sau altele, și plâng de fericire. La fel ca cei care plâng deoarece văd marea bunătate a lui Dumnezeu, chiar dacă ei încă nu au cerut nimic anume, pentru ei. Plâng citind Ioan 3:16.
Am văzut ofdată un film despre un trib numit gamo, din Africa, care văzu-se prima dată un film despre Isus. Și au plâns în hohote. Tu ai înțeles bunătatea lui Dumnezeu, arătată lumii prin singurul sau fiu, Isus? Ai plâns pentru Isus? Ai înțeles ce a făcut el pentru tine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.